Plângere contravenţională. Sentința nr. 7660/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7660/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 18594/200/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7660
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.04.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol pronuntarea asupra plângerii contravenționale formulate de petentii O. G. si O. D. A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B..
Dezbaterile in fond si luarile de cuvant au avut loc in sedinta publica din data de 18.04.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, data la care – avand nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amanat pronuntarea pentru astazi, 28.04.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 30.10.2013, sub nr._, petentii O. G. SI O. D. A. au chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/07.10.2013 si . nr._/07.10.2013 întocmite de un agent constatator din cadrul I. B. si exonerarea lor de la plata amenzilor care le-au fost aplicate. In subsidiar, au solicitat inlocuirea amenilor, cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentii au arătat ca au fost insultati si amenintati de organele de politie prezente la domiciliul lor, ca urmare a unei sesizari telefonice efectuate de un vecin cu probleme psihice, la Serviciul N. Unic pentru Apeluri de Urgenta (112).
Plangerea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petentii au depus la dosar, în copie certificata pentru conformitate cu originalul, procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/07.10.2013 si . nr._/07.10.2013 întocmite de către instituția intimată (filele 7 si 8) si declaratii (filele 9-11).
Plângerea contravențională formulată de petentii a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 40 lei (cate 20 lei pentru fiecare proces-verbal contestat) – astfel cum s-a stabilit prin incheierea de sedinta din data de 31.01.2014 (reexaminare), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii formulate de petenti, ca neintemeiata.
In motivare, intimatul a aratat ca procesele-verbale contestate au fost intocmite cu respectarea tuturor dispozitiilor legale, iar abaterile au fost constatate in mod direct de catre agentii constatatori.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205-208 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, rapoartele de activitate ale agentilor constatatori (filele 27 si 28), rezolutie de neincepere a urmaririi penale (filele 29-30) si declaratie (fila 31).
Instanța a încuviințat în cauză probele cu înscrisurile de la dosar, pentru petentul O. Gbariel.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, astfel ca, deliberand asupra exceptiei lipsei calității procesuale active a numitei O. D. A., invocata din oficiu, reține următoarele:
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat.
Examinand procesele-verbale . nr._/07.10.2013 aflat la fila 7 din dosarul cauzei si . nr._/07.10.2013 aflat la fila 8 din dosarul cauzei, instanta constata ca persoana sanctionata prin aceste acte administrative este petentul O. G..
Prin urmare, aceasta persoana este singura care poate contesta procesele-verbale de sanctionare, fiind titulara dreptului de a solicita anularea acestora.
Pentru aceste motive, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a petentei O. D. A. si va respinge plangerea in ceea ce o priveste pe aceasta, ca fiind introdusa de catre o persoana fara calitate procesuala activa.
Analizând actele și lucrările dosarului – in ceea ce il priveste pe petentul O. G., prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesele-verbale de contravenție . nr._/07.10.2013 si . nr._/07.10.2013 (filele 7-8) încheiate de agenti constatatori din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., petentul O. G. a fost sancționat cu amenda în cuantum de cate 1500 lei, respectiv 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.3 pct.24 din Legea nr.61/1991 și sancționată de art.4 alin. 1 lit.b din OUG nr. 195/2002, pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.3 pct.31 din Legea nr.61/1991 și sancționată de art.4 alin. 1 lit.a din OUG nr. 195/2002 si respectiv pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 și sancționată de art.4 alin. 1 lit.a din OUG nr. 195/2002, retinandu-se că, la data de 07.10.2013, orele 12.00, respectiv 12.05, petentul in timp ce se afla pe . imobilului in care locuieste a provocat scandal, iar la cererea indreptatita a organelor de politie de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, acesta a refuzat. Totodata, a apelat organele de mentinere a ordinii si linistii publice, fara motiv intemeiat, desi acestea se aflau la fata locului.
Procesele-verbale de contravenție au fost încheiate în prezenta petentului, nefiind insa semnate de catre acesta.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001 și având în vedere Decizia X/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs in interesul legii, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Analizând procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității lor, instanța observă că acestea au fost întocmite cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei lor, instanța apreciază că acestea sunt temeinice, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.3 pct.24 si pct.31 din Legea nr.61/1991 constituie contraventie, dacă nu este comisa în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerata infracțiune - provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, dar si refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 constituie contraventie, dacă nu este comisa în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerata infracțiune - alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.
In speta, instanța observă ca situația de fapt reținută în cuprinsul proceselor-verbale atacate a fost constatată nemijlocit (ex propriis sensibus), de către agentii de poliție, organe ale statului învestite cu putere publică.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Din analiza proceselor-verbale contestate (filele 7 si 8), instanta retine ca la data de 07.10.2013, orele 12.00, respectiv 12.05, petentul in timp ce se afla pe . imobilului in care locuieste a provocat scandal, iar la cererea indreptatita a organelor de politie de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, acesta a refuzat. Totodata, a apelat organele de mentinere a ordinii si linistii publice, fara motiv intemeiat, desi acestea se aflau la fata locului.
Aceste probe sunt confirmate si de rapoartele de activitate ale agentilor constatatori O. M. (fila 27) si O. C. (fila 28), dar si de rezolutia prin care P. de pe langa Judecatoria B. a dispus de neincepere a urmaririi penale in dosarul penal nr.6046/P/2013(filele 29-30).
Totodata aceste probe se coroboreaza si cu declaratia data de numita V. A., care a fost de fata la desfasurarea evenimentului finalizat cu sanctionarea petentului – fila 11 din dosarul cauzei – din care rezulta ca petentul a provocat scandal, insultand pe cei doi agenti de politie, sositi la fata locului in urma apelului efectuat la Serviciul N. Unic pentru Apeluri de Urgenta (112).
F. de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că, Potrivit art.3 pct.24 si pct.31 din Legea nr.61/1991 constituie contraventie, dacă nu este comisa în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerata infracțiune - provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice, dar si refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art.4 alin. 1 lit.a din OUG nr. 195/2002, contraventia prevazuta la art.3 pct.24 se sanctioneaza cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, iar contraventia prevazuta la art.3 pct.31 se sanctioneaza cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
Potrivit art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 constituie contraventie, dacă nu este comisa în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerata infracțiune - alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.
Potrivit art.4 alin. 1 lit.a din OUG nr. 195/2002, contraventia prevazuta la art.3 pct.11 se sanctioneaza cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
Instanța observă că în speță, prin ambele procese-verbale contestate, petentului i s-a aplicat maximul amenzii prevăzute de lege pentru contravențiile săvârșite și apreciază că nivelul maxim al amenzilor este disproportionat in raport de pericol social al faptelor petentului.
La analiza pericolului social al faptelor retinute in sarcina petentului, instanta are in vedere faptul că sancțiunea contravențională are nu numai un rol de constrângere, ci și unul preventiv-educativ, urmărind ocrotirea relațiilor sociale și formarea unui spirit de responsabilitate, față de dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca aplicarea sanctiunii contraventionale a avertismentului este suficienta pentru atentionarea petentului asupra consecintelor negative ale incalcarii normelor legale referitoarea la convietuirea sociala si ordinea publica.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și dispozitiile art.7 alin.3 din OG 2/2001 potrivit cărora în cazul în care fapta este de gravitate redusă, se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanta considera ca sancțiunea avertismentului este suficienta și aptă să prevină, in viitor, săvârșirea unor noi fapte contravenționale de către petent.
În acest sens, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, va admite plângerea și va inlocui amenzile stabilite prin procesele-verbale de contraventie, cu avertisment.
Față de dispozițiile art. 38 alin. 3 rap. la art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și ii va recomanda să respecte pe viitor prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a numitei O. Anișoara, invocata din oficiu.
Respinge plângerea formulată de numita O. Anișoara, B., ., jud. B., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite în parte plangerea contraventionala formulată de petentul O. G., cu domiciliul in B., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., cu sediul în B., .-10, jud. B..
Dispune înlocuirea amenzilor contravenționale aplicate petentului prin procesele verbale de contraveție . nr._/07.10.2013 și . nr._/07.10.2013, cu avertisment.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /18.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1224/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1199/2014.... → |
|---|
