Plângere contravenţională. Sentința nr. 8252/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8252/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 21490/200/2013
Dosar nr._ /2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8252
Ședința publică de la 09.05.2014
Instanța constituită in:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: C. Z.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petenta I. G. al Politiei de Frontieră, cu sediul în București, ., sector 6, și pe intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, legal timbrata, prin serviciul registratură intimata a depus la dosar întâmpinare, planșa foto, dovada comunicării procesului verbal, certificat calificat și autorizația de control a agentului constatator, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin. 1 NC.proc.civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta plângere, în temeiul art.126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr. 304/2004; material, în temeiul art.94 pct.3 N.C.proc.civ. și art.32 alin.2 din OG nr.2/2001 și teritorial, în temeiul art.10 ind.1 din OG nr.15/2002.
Instanța, deliberând asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 255 și 258 N.C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin.1 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreascã, declară dezbaterile închise, conform art.394 alin.1 C.proc.civ., și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ petenta I. G. al Politiei de Frontieră a solicitat în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., anularea procesului verbal de contravenție . 11 nr_ din 31.05.2011.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esențã, că a fost sancționat contravențional motivat de faptul că la data de 03.12.2010 a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mãrãcineni, cu autoturismul cu nr de înmatriculare_ , fără a deține rovinietă valabilă .
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În sustinerea cererii, în conformitate cu dispozitiile art. 112 C.proc.civ, petentul a anexat, în copii certificate, înscrisurile cu care întelege să-si dovedească pretentiile.
Plângerea a fost legal timbratã, cu suma de 20 de lei, conform disp.art.19 din OG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata, legal citatã, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petent.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițile OG 2/2001, OG 15/2002.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond, care fac inutilã, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, dupã caz, cercetarea în fond a cauzei, deliberând cu prioritate asupra excepției prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petentă, instanța reține următoarele:
Potrivit disp.art.25 alin.(1) și (2) din OG nr.2/2001,” (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului (…) (2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.”
Potrivit disp.art.47 din același act normativ, dispozițiile O.G.nr. 2/2001 se completeazã cu prevederile Codului de procedurã civilã. Rezultã, așadar, cã natura juridicã a termenului de o lunã, pus la dispoziția intimatei pentru a comunica procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este cea a unui termen de drept procedural, al cãrui regim și modalitate de calcul sunt reglementate de disp. art. 181 alin.(1) pct.3 NC.proc.civ., potrivit cu care „(3)când termenul se socotește pe sãptãmâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzãtoare din ultima sãptãmânã ori lunã sau din ultimul an. ”
Așadar, având în vedere cã procesul-verbal atacat a fost încheiat la data de 31.05.2011, termenul de o lunã prevãzut de O.G. nr. 2/2001 se împlinea în cauzã la data de 30.06.2011, depãșirea acestui termen, conducând la prescrierea executãrii sancțiunii contravenționale, potrivit disp. art. 14 din același act normativ, care prevede „ (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
(2) Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.”
Din înscrisul depus la dosarul cauzei de cãtre intimatã, anume copia procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției (fila 10), reiese cã procesul-verbal contestat a fost comunicat, prin afișare, în prezența martoruluiConstantin D., la data de 16.06.2011, așadar, în interiorul termenului de o lunã prevãzut de dispozițiile legale, motiv pentru care instanța va respinge excepția prescripției executãrii sancțiunii contravenționale, invocatã de petentã, ca neîntemeiatã.
Pe fondul cauzei,
La data de 31.05.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – C., procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentã a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în faptul cã, la data de 03.12.2010 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, în temeiul art.8 alin.(2) și art.8 alin.(3) din OG nr.15/2002, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii în cuantum de 250,00 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28,00 EURO.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Instanța constată că plângerea a fost formulatã de către petentă la data de 04.12.2013, iar procesul-verbal de constatare a contravenției, a fost comunicat prin afișare, așa cum s-a reținut mai sus, la data de 16.06.2011 fila 10). Având în vedere Decizia nr.10 din 10.06.2013, prin careInalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cã, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar intimata din cauza de fațã, a procedat la comunicarea procesului-verbal prin afișare, fãrã a fi fãcut vreo dovadã în sensul cã nu ar fi reușit sã comunice petentei prin poștã procesul-verbal, instanța constatã cã cerința comunicãrii procesului-verbal nu a fost îndeplinitã conform legii.
Prin urmare, având în vedere cã momentul de la care curge termenul de decădere pentru introducerea plângerii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal, iar intimata nu a fãcut vreo dovadã în aces sens, instanța apreciazã cã plângerea a fost formulatã de petentã în termen legal.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de lege.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța le apreciazã neîntemeiate, pentru urmãtoarele considerente:
-încãlcarea disp.art.16 alin.7 din O G nr.2/2001, petenta susținând cã fost lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni la procesul – verbal de constatare a contravențiilor- nerespectarea acestor dispoziții legale poate atrage nulitatea relativã a procesului-verbal, în condițiile art.175(1) NC.proc.civ., doar în mãsura dovedirii unei vãtãmãri care sã decurgã din viciul constatat și care sã nu poatã fi înlãturatã decât prin anularea actului. Insã, instanța apreciazã cã petentei nu i s-a încãlcat dreptul la apãrare, în condițiile în care a avut posibilitatea sã formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului, sã-și formuleze toate apãrãrile pe care le considera necesare.
- lipsa semnăturii martorului, instanța apreciază că și acest motiv de nulitate a procesului verbal este neîntemeiat, în condițiile în care art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002 arată că aceste contravenții pot fi constatate și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate, consemnându-se aceasta în procesul verbal de contravenție, situație în care nu este nevoie ca un martor să ateste refuzul petentului de a semna sau lipsa acestuia la momentul constatării contravenției, când certitudinea celor consemnate în procesul verbal este dată de mijlocul tehnic și nu de propriile percepții ale agentului constatator, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor – Direcția Permise de Conducere și Inmatriculare a Vehiculelor.
Instanța mai reține cã rolul martorului este acela de atestare a redactãrii regulate a procesului-verbal, de a confirma modalitatea de întocmire a acestuia, astfel încât nu existã vãtãmare atunci cand nu se contestã acest aspect, cum este și situația din cauza de fațã.
- lipsa semnăturii agentului constatator - instanța reține că, potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.” În cauză, procesul verbal se circumscrie acestei reguli, acesta fiind generat și tipărit în mod automat cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
In ceea ce privește încadrarea juridicã datã faptei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români”, termenul de utilizator fiind definit la art. 1 alin.1 lit. b) din același act normativ, respectiv: „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.”
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare).
În privința temeiniciei procesului -verbal de contravenție, petenta solicitã anularea procesului-verbal, susținând cã nu poate fi reținută vinovăția sa, atât timp cât vehiculele deținute în proprietate sau utilizate de unitățile Ministerului Administrației și Internelor sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare a drumurilor naționale.
Instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
In scopul respectării dreptului petentei la un proces echitabil, instanța a încuviințat și administrat probele propuse de acesta, înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța reține cã, potrivit disp.art. 3 alin. (1) din OG nr.15/2002 „(1) Sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele: a) deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de: […] (ii) unitățile Ministerului Administrației și Internelor.”
Cu toate acestea, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, vehiculele avute în vedere de legiuitor sunt scutite de la plata rovinietei, numai dacă sunt înregistrate ca vehicule exceptate în baza de date a C., obligația de a solicita înscrierea/eliminarea vehiculelor prevăzute la alin. (1) în/din baza de date revenind utilizatorilor acestora.
Fațã de aceste dispoziții legale, instanța constatã cã, petenta nu a făcut dovada faptului cã autoturismul cu numãrul de înmatriculare_ figureazã în evidențele C. ca fiind exceptat de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, deși sarcina probei îi incumba, potrivit disp.art.249 N.C.proc.civ.
Instanța reține, de asemenea, cã petenta nu a contestat faptul cã a utilizat drumurile naționale fãrã a deține rovinietã valabilã pentru autoturismul din cauză, apãrãrile acesteia vizând motive de nelegalitate și faptul cã autoturismul era scutit de la plata rovinietei.
Se constată, așadar, că materialul probatoriu administrat în cauză se coroborează cu mențiunile din procesul -verbal atacat, petenta nu a fãcut dovada existenței unei situații de fapt contrare celei reținute de organul constatator în sarcina sa, astfel încât forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
Astfel, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, în sensul că autoturismul_ a circulat, într-adevăr, în data de 03.12.2010 orele 17:20 pe DN 2- km 115+80 m, pe raza localității Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă, fiind înregistrat de camera video tip ANPR folositã de intimatã în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare, aspect probat prin planșele foto detaliu atașate la fila 24 din dosar.
Fațã de aceste împrejurãri de fapt și de drept, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, având în vedere cã, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța constatã cã petenta nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris din care sã rezulte cã ar fi intrat în legalitate, ulterior sãvârșirii contravenției, achiziționând rovinieta pentru utilizarea drumurilor naționale sau înregistrând autoturismul în cauză în baza de date de intimatei, ca fiind scutit de la plata rovinietei.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentã.
În ceea ce privește obligarea petentei la achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că, potrivit art II din Legea 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 –„ tarifele de despãgubire prevãzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobatã cu modificãri și completãri prin Legea nr. 424/2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, aplicate și contestate în instanțã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se anuleazã”.
Chiar dacã plângerea a fost introdusã dupã . Legii nr. 144/2012, instanța reține cã acest fapt nu poate fi imputat petentei, întrucât, dacã procesul-verbal ar fi fost comunicat conform prevederilor legale, aceasta ar fi avut posibilitatea sã conteste tariful de despãgubire în termen.
Pe cale de consecință, apreciind cã petenta trebuie sã beneficieze de dispozițiile imperative ale legii mai sus menționate, instanța urmează sã admitã în parte plângerea contravenționalã, să anuleze tariful de despăgubire aplicat, menținând, ca fiind legale și temeinice, dispozițiile procesului-verbal cu privire la amenda contravenționalã aplicatã.
În temeiul art. 453 alin. 1 N.Cod procedură civilă, având în vedere principiul disponibilității procesului civil, instanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petentă, ca neîntemeiată.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta I. G. al Poliției de Frontieră, cu sediul în București, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C., cu sediul în București, ..401A, sector 6.
Anuleazã tariful de despãgubire în cuantum de 28,00 EURO pe care petenta a fost obligată sã îl achite prin procesul-verbal . nr._/31.05.2011.
Menține, ca fiind legale și temeinice, celelalte prevederi ale procesului-verbal . nr._/31.05.2011, cu privire la amenda contravențională în cuantum de 250,00 lei.
Ia act cã nu se solicitã cheltuieli de judecatã.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecãtoria Buzãu.
Pronunțatã în ședințã publicã, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. I. C. Z.
Red. E.I./ Tehnored.: E.I.
4 ex./ 20.05. 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 30/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1333/2014.... → |
|---|
