Plângere contravenţională. Sentința nr. 969/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 969/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 18406/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 969
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. M.-R.
GREFIER M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul T. C. C., cu domiciliul în mun. B., Aleea Tineretului . ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nicio parte.
Față de lipsa părților la primul apel al cauzei, în temeiul art. 24 alin. 1 C.Proc.Civ. și a art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, cauza este lăsată la o nouă strigare, la sfârșitul ședinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul, reprezentat prin avocat Ș. B., lipsă fiind intimatul.
Apărătorul petentului învederează instanței faptul că a încercat să vizioneze CD-ul cu înregistarea video a abaterii dar acesta nu se poate deschide și solicită vizionarea acestuia în timpul ședinței.
Instanța încuviințează cererea apărătorului și vizionează împreună CD-ul.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Apărătorul petentului, având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu înregistrarea video.
În temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ., constatând probele ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru petent, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Aparatorul petentului, având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii, așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.05.2012,încheiat de IPJ B., pe numele petentului. Arată că intimata nu face dovada faptului că aparatul radar care a înregistrat abaterea era omologat.
Instanța de judecată reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanțe, la 30.05.2012, sub nr_, petentul T. C.-C. a formulat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., plangere contraventionala, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr_ din 28.05.2012.
In motivarea cererii petentul a aratat ca in mod gresit s-a retinut ca a circulat cu viteza de 104 km/h si ca beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, intimatei revenindu-i sarcina probei.
In drept a fost invocate OG 2/2001.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procesul verbal este legal și temeinic, viteza cu care a circulat petentul, respectiv 104 km/h, fiind înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic, abaterea a fost inregistrată in regim de deplasare, agentul constatator detine atestat operator.
În drept, a invocat dispozițiile art.115 și 118 din C.pr.civ.
Instanța a administrat, la propunerea ambelor părți, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, de către petent, procesul verbal contestat, iar de către intimat, cazier auto, planșa foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei, contravaloarea a 9 puncte amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată., si cu avertisment pentru nerespectarea art 147 din HG 1391/2006.
S-a reținut în fapt că petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare BZ_ pe raza localitatii Posta Calnau, pe un sector de drum unde viteza maximă admisă este de 50 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar ca având o viteză de 104 km/h si nu avea asupra sa documentele autoturismului.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
În primul rând, instanța, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002. De asemenea, instanța constată că procesul vebal constestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
Potrivit art 16 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabil și în procedura contravențională în temeiul art. 47 din O.G. nr. 2/2001), rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenței, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție, verificând dacă viciile de legalitate au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cu privire la susținerea petentului ca din cuprinsul procesului verbal nu rezulta elementele de identificare ale aparatului cinemometric, instanta retine ca potrivit art 109 din OUG 195/2002 Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
În cazul de fata in procesul verbal este specificat in procesul verbal ca inregistrarea abaterii s-a facut cu apartul radar montat . 380. Textul de lege nu impune mentionarea in procesul verbal a tuturor elemnetelor de identificare a cinemometrului, ci doar obligatia de a se face aceasta mentiune. Cu alta cuvinte este vorba de o nulitate relativa, iar obligatia dovedirii unei vatamari este obligatorie, or in cazul de fata din moment ce se poate identifica cu usurinta aparatul radar cu care s-a facut inregistrarea nu poate fi vorba de o nulitate absoluta a procesului verbal.
În al doilea rând, referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art 49 din OUG 195/2002 Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit d) din OUG 195/2002 republicată, clasa a IV a de sancțiuni este reprezentată de posibilitatea aplicării de la nouă până la 20 puncte de amendă, fiecare punct reprezentând 10% din nivelul venitului minim pe economia națională.
Obligația de a respecta viteza legală este cuprinsă și în regulamenul de aplicare al OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, care, la art 121 prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art 147 din HG 1391/2006 Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare. Pentru aceasta fapta s-a aplicat sanctiunea avertismentului.
De asemenea, la dosar există copie după buletinul de verificare metrologică nr._ din 30.03.2012 din care rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic.
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, existând și mențiunea posibilității achitării a jumătate din minimul special al amenzii în 48 de ore de la comunicare.
Față de cele expuse, instanța constatată că procesul verbal este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă.
Trebuie reținută Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența Curții EDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. În situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cauza de față instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Astfel, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 30.03.2012, rezultă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic, funcționând în mod corect. Din cuprinsul filmării abaterii de pe CD cu autoturismul cu nr. de înmatriculare BZ_ rezultă că autoturismul condus de către petent a circulat cu viteza de 104Km/h la data de 28.05.2012 pe raza localitatii Posta Calnau.
Referitor la faptul ca nu avea asupra sa documentatia petenul nu a contestat in niciun moment acest aspect, iar fapta a fost observata in mod direct de agentul constatator.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că nivelul amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului. De asemenea, având în vedere că viteza cu care circula petentul era una extrem de mare, având în vedere natura drumului pe care-l parcurgea petentul și faptul că acestă faptă a fost săvârșită pe raza unei localități, instanța consideră că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism cât și pe ceilalți participanți la trafic. Astfel, instanța consideră că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui extrem de ridicat grad de pericol social atât pentru pietoni, alți șoferi cât și pentru petent însuși, pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate. De altfel, instanța consideră că fapta de a circula cu o viteză atât de mare față de cea legală nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Sancțiunea complementară intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, astfel încât orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Față de cele expuse anterior, instanța va respinge acțiunea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de petentul T. C. C., cu domiciliul în mun. B., Aleea Tineretului . ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/28.05.2012 emis de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.01.2014
PreședinteGrefier
M. M.-ROBERTMILEA D.
Red/ Tehno M.M.R.
20.01.2014/4 ex.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 278/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5216/2014.... → |
|---|
