Pretenţii. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 19062/200/2013
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 25.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – V. A. M.
GREFIER – T. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta R. A. MUNICIPALĂ RAM SA B., cu sediul în mun. B., ., județ B., în contradictoriu cu pârâta M. E., cu domiciliul în mun. B., cart. D. 2, ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic P. C. pentru reclamanta R. A. MUNICIPALĂ RAM SA B., lipsă fiind pârâta M. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 65 lei, prin chitanța . nr._, anulată de către instanță.
Instanța de judecată, conform dispozițiilor art.131 alin 1 din C.pr.civ. verifică competența și în temeiul art. 126 al.1 și al.2 din Constituția României și art. 94 raportat la art. 107 C. pr. civ. constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material și teritorial.
Reprezentantul reclamantei, învederează faptul că nu mai sunt cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., constatând proba ca fiind admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, instanța încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța de judecată, pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului și față de susținerile reprezentantului reclamantei, în temeiul dispozițiilor art. 238 alin. 1 C.pr.civ. apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumelor restante reprezentând contravaloarea serviciilor de utilități publice și a penalităților de întârziere. De asemenea solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de judecată, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 05.11.2013, reclamanta RAM Buzau a solicitat obligarea pârâtului M. E. la plata sumei de 687,04 lei, reprezentând servicii de energie termică pentru părți comune restante pentru perioada 10.02._13, la 158,85 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 10.03._13 și a sumei de 65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În fapt reclamanta învederează instanței faptul că a furnizat către Asociația de proprietari NR.3 PT 28 (din care face parte și apartamentul debitorului), servicii și utilități în baza contractului de prestări servicii nr. 236-.> Reclamanta mai susține că a procedat la facturarea individuală a debitorului, care deși a beneficiat de furnizarea serviciilor de utilități publice (energie termică pentru părți comune) nu și-a achitat contravaloarea acestora, acumulând restanțe de 687,04 lei pentru serviciile prestate în perioada 10.02._13.
Menționează că apartamentul pârâtului figurează ca fiind deconectat, deținând centrală termică de apartament, în conformitate cu legislația în vigoare referitoare la obligativitatea de a plăti contravaloarea cotelor comune, acesta trebuia să achite și facturile de energie termică aferente condominiului.
Reclamanta mai susține că potrivit legislației în vigoare, pârâtul are obligația de a plăti contravaloarea cotelor comune, făcând trimitere exclusiv la spațiile comune ale condominiului, proporțional cu cota indiviză înscrisă în actul de proprietate al fiecărui locatar. Sunt enunțate prevederile art.32 din Legea nr.230/2007, art.38 alin.2 din Legea 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică, art.32 alin.3 din HG nr.1588/19.12.2007, art.53 din Ordinul președintelui ANRSC.
Mai arată că, având în vedere că pârâtul nu și-a plătit sumele restante, a fost pus în întârziere prin notificarea nr.372/26.02.2013, dar fără nici un rezultat. Totodată susține că s-a adresat Biroului de mediator B. și Asociații, în conformitate cu prevederile Legii nr.192/2006, solicitând participarea la ședința de mediere, însă debitorul nu a răspuns invitației.
În aceste condiții, în temeiul art. 51 alin. 3 din Lg. 51/2006, reclamanta susține că a fost obligată să formuleze prezenta acțiune, motiv pentru care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei totale de totale de 910,89 lei.
In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile din Legea 51/2006, Legea 325/2006, C.pr.civ., Ordinul nr. 233/2004 al ANRSC modificat prin Ordinul 255/2006, Legea 230/2007 HG 1588/2007.
In dovedirea pretențiilor, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie, următoarele: contract de furnizare a energiei termice, notificarea nr.372/26.02.2013, invitație la mediere nr.200/12.08.2013, proces-verbal nr.200 B/26.09.2013, situația facturilor în sold, fișa contabilă, facturi fiscale, liste consumuri pe apartamente.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în conformitate cu dispozițiile art.205 C.proc.civ..
In baza art. 258 C.proc.civ. instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind pertinenta, concludenta si utila dezlegării pricinii.
Analizând actele existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și Asociația de proprietari NR.3 PT 28, din care face parte și pârâtul, s-au încheiat contractul de prestări servicii nr. 236-. valabilitate a fost prelungită pe perioadă nedeterminată prin actul adițional. Prin actul adițional cu același număr, „RAM” B. are posibilitatea să factureze și să încaseze contravaloarea serviciilor prestate, în mod individual, pentru toți proprietarii condominiului.
În baza acestor prevederi, instanța reține că obligația corelativă a pârâtului era aceea de a achita contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă.
Deși R. A. „RAM” B. și-a îndeplinit obligația, prestând serviciile stipulate în contract și emițând facturile depuse la dosarul cauzei, pârâtul nu a achitat contravaloarea acestora, acumulând un debit restant de 687,04 lei, reprezentând servicii de energie termică pentru părți comune restante pentru perioada 10.02._13.
Instanța reține de asemenea că reclamanta a formulat invitația pentru informarea privind avantajele medierii, însă debitorul nu s-a prezentat.
Potrivit articolului 969 C.civ. alineat 1, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Articolul 970 C.civ. statuează: „convențiile trebuie executate cu bună credință”, iar articolul 1073 din același cod prevede: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Din aceste texte legale reiese că pârâtul avea obligația, în temeiul contractului de prestări servicii, să achite contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă și penalitățile de întârziere aferente.
Conform art.32 alin.3 din HG nr. 1.588 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații”. Potrivit art. 38 alin. 2 din Legea nr. 325/ 2006, proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză.
Astfel, prin obținerea acordului de deconectare, pârâtul nu este exonerat de la plata energiei termice pentru cotele comune. Din dispozițiile legale enumerate, reiese fără dubiu faptul că, în urma debranșării, pârâtul are obligația de a achita în continuare, cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, alături de ceilalți proprietari ai apartamentelor din . art.31 alin.6 din Legea nr.241/2006, factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, iar utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. A..4 precede ca neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere.
Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art. 249 C.civ. potrivit cărora cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, consideră că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta R.A.M. B. și va obliga pârâtul la plata sumei de 687,04 lei, reprezentând servicii de energie termică pentru părți comune restante pentru perioada 10.02._13 și la 158,85 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 10.03._13.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și de notificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. A. MUNICIPALĂ RAM SA B., cu sediul în mun. B., ., județ B., în contradictoriu cu pârâta M. E., cu domiciliul în mun. B., cart. D. 2, ., județ B., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul la plata sumelor de 687,04 lei, reprezentând servicii de energie termică pentru părți comune restante pentru perioada 10.02._13 și la 158,85 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 10.03._13.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25.09.2014.
Președinte, Grefier,
V. A. M. T. D.
Red. V.A.M/Tehnored. T.D/03.10.2014/4 ex
Operator de date cu caracter personal înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 15-09-2014,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2014.... → |
|---|
