Plângere contravenţională. Sentința nr. 105/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 105/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 7366/202/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.105
Ședința publică de la 11 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul A. M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2012 întocmit de I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele C.pr.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, după care;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 159 indice 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței, petentul propune în dovedirea plângerii formulate proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar și proba cu doi martori, din care un martor este prezent la acest termen de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispoz. art.167 C.pr.civ. încuviințează proba cu înscrisuri, pe care o constată administrată, înscrisurile fiind depuse la dosar, precum și proba testimonială propusă de petent, ca fiind utile justei soluționări a cauzei.
Conform art.193 C.pr.civ. instanța procedează la audierea martorului D. C., propusă de petent, declarația dată fiind consemnată în proces-verbal și atașată la dosar.
La interpelarea instanței, petentul precizează că nu insistă în audierea celui de-al doilea martor și că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Instanța ia act de aceste precizări, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Petentul, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună înlăturarea sancțiunii complementare de suspendare a permisului auto.
De asemenea, precizează că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și că agentul constatator l-a reținut 30 de minute pentru a-i verifica documentele pentru care nu are competență. Totodată precizează că este de profesie șofer și că și-ar pierde locul de muncă pentru lipsa permisului auto.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2012 sub nr._, petentul A. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Secția 4 Poliție D. la data de 28.11.2012, întrucât situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde adevărului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 28.11.2012, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN21, când a observat o autospecială de poliție venind din sens opus. Întrucât era ceață, petentul susține că i-a făcut semn șoferului autospecialei de poliție să aprindă luminile de întâlnire.
În plângerea formulată, petentul a mai arătat că ulterior a fost ajuns și depășit de aceeași autospecială de poliție care, după ce l-a depășit, a pus în funcțiune semnalele acustice și luminoase. Conform susținerilor sale, petentul a încetinit și a circulat mult pe dreapta, dar nu a oprit, ci a circulat în continuare până la Drajna, unde a fost oprit de agenții de poliție care au controlat documentele șoferului și mașinii și i-au întocmit procesul-verbal atacat.
Petentul nu și-a întemeiat în drept plângerea formulată.
În susținerea considerentelor formulate în plângere, petentul a solicitat administrarea probei testimoniale, solicitând audierea a doi martori care se aflau în autovehiculul condus de petent și a atașat plângerii copia de pe procesul-verbal . nr._ (f. 5), copie de pe dovada de circulație . nr._ (f.7) și copie de pe cartea sa de identitate (f. 9).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. De asemenea, având în vedere proba testimonială solicitată de petent, instanța a admis și administrat proba cu un martor, declarația martorului D. C. fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Secția 4 Poliție D. la data de 28.11.2012, s-a constatat săvârșirea de către petentul A. M., a contravenției prev. de art. 37 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 28.11.2012, ora 11.00, a condus autoutilitara marca STEYA cu nr. de înmatriculare_ pe DN 21 - km104 și nu a respectat obligația de a opri imediat pe acostament sau cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului la trecerea autovehiculului cu regim prioritar care avea în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșu și albastru și acustice care se deplasa în spatele acestuia.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în sumă de 280 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile. Prin același proces-verbal s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și s-a eliberat dovada de circulație . nr._ valabilă până la 13.12.2012.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare, atât în rubrica privind luarea la cunoștință, cât și alături de mențiunea „Nu sunt de acord cu cele relatate în procesul-verbal. În mașină se afla F. Ș.-P.” din rubrica Alte mențiuni a procesului-verbal.
În fața instanței, petentul a arătat că nu a oprit întrucât agenții de poliție nu i-au făcut semnal de oprire.
Susținerile petentului în sensul că autospeciala de poliție a pornit mijloacele de avertizare după ce a depășit autovehiculul pe care îl conducea sunt contrazise de cele declarate de martorul D. C., care a arătat că „Echipajul de poliție avea în funcțiune luminile roșii și albastre în momentul în care ne-a depășit, dar polițiștii nu au efectuat niciun semnal de oprire”.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție aplicabilă în virtutea caracterului penal al acuzațiilor în materie contravențională, caracter rezultat dintr-o jurisprudență constantă a acestei instanțe. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași – Secția 4 Poliție D. la data de 28.11.2012, sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința temeiniciei situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare a contravenției a fost percepută direct, prin propriile simțuri, de agentul constatator.
În aceste condiții, având în vedere și jurisprudența CEDO prezentată, instanța constată că situația de fapt consemnată în procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de veridicitate și că sarcina răsturnării acestei prezumții prin probe revine petentului.
Analizând susținerile martorului audiat la cererea petentului, instanța a reținut deja că acestea vin în contradicție cu susținerile petentului, astfel încât probatoriul administrat la solicitarea petentului întărește temeinicia constatărilor agentului constatator și confirmă faptul că autospeciala de poliție în care se afla agentul constatator avea în funcțiune semnalele de avertizare cu lumină roșie și albastră și acustice la momentul în care s-a angajat în depășirea autovehiculului condus de petent.
În aceste condiții, conform art. 37 alin. 1 din OUG 195/2002, text legal reținut pentru sancționarea petentului, acesta avea obligația de a opri autovehiculul pe care îl conducea, obligație pe care el însuși recunoaște că nu și-a îndeplinit-o, ci și-a continuat deplasarea cu viteză redusă.
În concluzie, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
De asemenea, analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 5 alin. 5 și 6 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și cea complementară au fost corect individualizate de agentul constatator.
În acest context, instanța consideră relevantă afirmația petentului, susținută și de martor, în sensul că agenții de poliție nu au efectuat semnal de oprire, în condițiile în care textul de lege obligă la oprirea autovehiculului pe acostament sau cât mai aproape de partea dreaptă a drumului, semnalele acustice și luminoase constituind chiar semnalul pe care petentul îl invocă. Faptul că petentul, șofer profesionist, nu cunoaște sau nu respectă semnificația acestui semnal, îndreptățește instanța să considere că atingerea scopului educativ-preventiv al sancțiunilor contravenționale în cauza de față nu se poate realiza prin simpla constatare a contravenției și aplicarea unui „Avertisment”, ci doar prin executarea sancțiunilor prevăzute de lege și aplicate prin procesul-verbal atacat.
Cu referire la celelalte susțineri ale petentului privind comportamentul agentului de poliție, instanța de față, fiind investită conform prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, doar cu examinarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, nu poate analiza acțiunile agentului de poliție, atât timp cât acestea nu interferează cu condițiile de legalitate ale procesului-verbal. Având în vedere faptul că, în cauza de față, agentul constatator nu și-a depășit competența funcțională, celelalte susțineri ale petentului pot face obiectul unei analize în materie disciplinară sau, eventual, penală, dar nu în procedura plângerii contravenționale.
Pentru aceste considerente, instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară au fost legal și temeinic aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași – Secția 4 Poliție D. la data de 28.11.2012 și, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul A. M., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., ., jud. Ialomița, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Secția 4 Poliție D. la data de 28.11.2012.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex. 5/21.01.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1958/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 99/2013.... → |
|---|
