Plângere contravenţională. Sentința nr. 1448/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1448/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 2608/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1448
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. V. G. SRL și pe intimata C.-SA-C. BUCUREȘTI, având ca obiect plângere contravențională PV . NR._/16.08.2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare, faptul că la data de 20.05.2013 intimata C. SA C. a depus întâmpinare și înscrisuri, după care,
Verificându-și competența conform dispozițiilor art. 159 indice 1 alin.2 C.proc.civ., instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr._ la data de 14.09.2011, petenta ., cu sediul în Călărași, ., ., jud. Călărași, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, dresat la data de 16.08.2011 de către un agent constatator din cadrul intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. – C., cu sediul în București, ..401 A, Sector 6, considerându-l nelegal și netemeinic, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
În motivare se arată că procesul verbal contestat nu corespunde din punct de vedere formal cerințelor impuse de disp. art. 17 din OG 2/2001 și anume lipsește semnătura agentului constatator, aceasta atrăgând sancțiunea nulității. Din interpretarea Legii 455/2001 înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate în ceea ce privește condițiile și efectele înscrisurilor sub semnătură privată. Codul civil diferențiază actul sub semnătură privată de actul autentic, acesta din urmă fiind, potrivit art. 1171 și 1173, acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către un funcționar public competent. În schimb actul sub semnătură privată este întocmit de persoane în raporturile civile dintre aceștia, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și sancționare a contravențiilor. Procesul verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public și autentic, nefiindu-i aplicabile prevederile Legii 455/2001.
În cauză sunt aplicabile prevederile OG 2/2001 care consacră o anumită formă obligatorie, scrisă, a procesului verbal, necesitând semnarea de către agentul constatator. Intimata nu a produs probe de natură să poată fi verificată identitatea agentului constatator, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
Un alt motiv de nelegalitate îl reprezintă faptul că nu a fost comunicată înregistrarea video, ceea ce îndreptățește concluzia că aceasta nu există, atrăgând nulitatea procesului verbal.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunându-se la dosar, în copie, dovada comunicării procesului verbal (fila 3) și procesul verbal contestat (fila 4).
La data de 08.10.2012 intimata a depus adresa primită de la Biroul Romând de Metrologie Legală (fila 13), certificat calificat (fila 14), fotografia autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ (fila 15).
La data de 20.05.2013 intimata a depus întâmpinare, dovada comunicării procesului verbal (fila 9), planșe foto (file 10-11).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2013, Judecătoria Cornetu scoate cauza de pe rol și în temeiul art. 23 alin. 4 rap. la art. 3 din Lg.2/2013 a dispus trimiterea cauzei, pe cale administrativă, la Judecătoria Călărași.
Această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. XXIII al.1 din Leg. 2/2013, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „ procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar pe de altă parte, „ la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal în curs de judecată la data schimbării potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite” ambele teze conformându-se însă reguli potrivit căreia ele „ se judecă de instanțele devenite competente să le judece” legiuitorul dorind astfel că asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală cât și pe verticală.
În ședința publică de astăzi, 21.05.2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetența sale teritoriale în soluționarea prezentei cauze și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
Văzând dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în analiza prioritară a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, invocată din oficiu, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, aduce modificări O.G. nr.2/2001, prin art. III alin.2 care introduce după art.10 din O.G. nr. 15/2002, art.101: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"
Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar distincția între cele două materii, însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. l din Legea nr.2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi."
De asemenea, alin.2 și 3 din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă aliniatul, respectiv: (2)„Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) „Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale."
D. urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr.2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.
Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii nr.2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr.2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. I se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.
Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după . Legii nr.2/2013, nu și celor în curs de soluționare.
Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 14.09.2011. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost, A2 km 12+450 m.p., Glina, jud. Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art.32 alin. l din O.G. nr.2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale în materie contravențională.
De asemenea instanța are în vedere și faptul că ICCJ a avut ocazia să se pronunțe anterior asupra unor conflicte negative de competență generate de interpretarea acelorași dispoziții legale, stabilind că au rămas competente instanțele investite inițial, înainte de . Legii nr. 2/2013.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 159 alin.2 C.proc.civ., instanța urmează a admite excepția necompetenței sale teritoriale și a declina competența soluționării prezentei plângeri în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Va constata astfel ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Cornetu și având în vedere că două instanțe s-au declarat în mod reciproc necompetente să judece prezenta cauză, va fi sesizată instanța în drept să hotărască, Curtea de Apel București, căreia îi va fi înaintat dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, excepție invocată din oficiu.
Declină competența soluționării cauzei privind pe petenta S.C. V. G. SRL, cu sediul în municipiul Călărași, ., ., jud. Călărași, în contradictoriu cu intimata C. SA- C., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Călărași și Judecătoria Cornetu.
Dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2013.
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, L. B. |
Red./Thred.D.L.M.
Ex.3/27.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2909/2013.... | Succesiune. Sentința nr. 1015/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
