Plângere contravenţională. Sentința nr. 1879/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1879/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 2803/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1879
Ședința publică de la 10 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D. I.
GREFIER – G. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. T. – V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI, având ca obiect plângere contravențională, formulată împotriva procesului verbal ., nr._ din data de 12.04. 2013 .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .
Procedura de citare legal îndeplinită con f. art. 163 N.C.p. civ. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, precum și faptul că la intimatul nu a depus întâmpinare .
Instanța, conf.art.131, art. 94 pct. 4 N.C.pr.civ., art. 32 alin. 1 din OG 2/2001 raportat la art. 23 din Legea 303/2004 constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Instanța, în baza art.258 raportat la art.255 N.C.proc.civ. încuviințează pentru petent, proba cu înscrisuri, propusă prin plângerea formulată ca fiind admisibilă și putând conduce la soluționarea procesului.
Instanța, față de faptul că nu sunt excepții prealabile, deschide cercetarea judecătorească a procesului conf. art. 392 C.pr. civ. estimează că se va judeca la acest termen și o reține în pronunțare .
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față:
Prin plângerea introdusă la această instanță la data de 13 mai 2013 și înregistrată, sub nr. 2803 /202/2013 în termen legal, contravenientul B. T. V. – CNP =_, domiciliat în municipiul București, ., sector 1 a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatul I.P.J. CĂLĂRAȘI, cu sediul în municipiul Călărași, ., să se dispună anularea procesului – verbal de contravenție ., nr._ / din 12.04. 2013, prin care a fost sancționat cu 150 lei amendă, pentru încălcarea dispozițiilor art. 149 din HGR 1391 / 2006, sancționată de art. 99 al.2 rap. la art. 108 al.1 lit. a din OUG/ 2002 R .
În motivarea plângerii petentul învederează că prin procesul – verbal, agentul constatator a consemnat că prin procesul verbal de contravenție, agentul constatator, a consemnat că la data de 12.04.2013 ora 9:54. autoturismul acestuia a fost oprit în mod voluntar în stația mijloc de transport în comun din fața supermarketului „PENI".
Față de situația reținută de agentul constatator, a formulat obiecțiuni menționând că nu a perturbat circulația pe drumul public prin oprirea voluntară pentru îmbarcarea în autoturism a unei rude care îl aștepta în stația de transport în comun și de care agentul constatator a luat la cunoștință .
A comunicat in mod expres agentului constatator să menționeze aceste obiecțiuni în procesul verbal la rubrica „alte mențiuni". Agentul constatator nu le-a menționat în procesul verbal așa cum prevede legea susținând faptul ca are dreptul să-l controleze "de la jocul la volan până la roata de rezervă ".
Pentru aceste motive a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție pe care l-a primit prin procesul verbal de afișare nr.AF 513 în 07.05.2013.
Menționează că până la data emiterii procesului verbal de contravenție nu a înregistrat abateri de la regulamentul de circulație pe drumurile publice și nu a avut un comportament ilicit care să contravină altor legi civile ori legii penale.
În drept își întemeiază plângerea în baza art. 63 (2) lit. a din OUG195 / 2002.
Conform art. 223 C.pr. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii petentul a propus proba cu înscrisuri, atașând copia procesului – verbal de contravenție ., nr._ / din 12.04. 2013.
Cu toate că plângerea împreună cu înscrisurile atașate i-au fost comunicate, intimatul nu a depus întâmpinare în termenul legal.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei .
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._ / din 12.04. 2013, petentul a fost sancționat cu 150 lei amendă, pentru încălcarea dispozițiilor art. 149 din HGR 1391 / 2006, sancționată de art. 99 al.2 rap. la art. 108 al.1 lit. a din OUG/ 2002 R .
În motivarea plângerii petentul învederează că prin procesul – verbal, agentul constatator a consemnat că prin procesul verbal de contravenție, agentul constatator, a consemnat că la data de 12.04.2013 ora 9:54. autoturismul acestuia a fost oprit în mod voluntar în stația mijloc de transport în comun din fața supermarketului „PENI".
Față de situația reținută de agentul constatator, a formulat obiecțiuni menționând că nu a perturbat circulația pe drumul public prin oprirea voluntară pentru îmbarcarea în autoturism a unei rude care îl aștepta în stația de transport în comun și de care agentul constatator a luat la cunoștință .
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și apoi de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 Cod procedură civilă.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând din oficiu procesul-verbal de contravenție sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În concluzie, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale se pronunță asupra sancțiunii.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că atât sancțiunea principală, cât și cea complementară au fost corect individualizate de agentul constatator.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că petentul nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta concretă săvârșită, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.
În concluzie, se constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale în cazul de față nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a sancțiunii principale și a celei complementare aplicate prin procesul-verbal atacat.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în vigoare la data formulării plângerii, pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu citarea și comunicarea actelor de procedură, instanța urmează să-l oblige pe petent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea introdusă de contravenientul B. T. V. – CNP =_, domiciliat în municipiul București, ., sector 1, împotriva procesului – verbal de contravenție ., nr._ din 12.04. 2013, încheiat de I.P.J. CĂLĂRAȘI, cu sediul în municipiul Călărași, ., Județul Călărași .
Obligă contravenientul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședința publică din 10 Iulie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-Pentru Jud. D. I. aflat în - G. M. -
Co, prezenta s-a semnat de noi
PREȘEDINTE,
Red. D.I.
Tehnored. M.G.
Exp. 4/ azi. 26.07. 2013.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3216/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2013.... → |
|---|
