Pretenţii. Sentința nr. 2765/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2765/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 3872/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI - JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 2765
Ședința publică de la 08.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător S. M.
GREFIER- V. O.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. CĂLĂRAȘI, PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta B. S. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 155 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiind obiectul cauzei, părțile și procedura de citare, după care;
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța conform art. 238 C. proc. civilă estimează durata cercetării procesului ca fiind la acest termen.
Ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către reclamant.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată prin cererea de chemare în judecată, ca fiind utilă justei soluționări a cauzei, pe care o constată administrată.
Socotindu-se lămurită, instanța constată închisă cercetarea judecătorească conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.06.2013 sub nr._ , reclamantul M. Călărași, reprezentat prin Primar, cu sediul în mun. Călărași, ., nr. 3-5, jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta B. S., domiciliată în mun. Călărași, ., nr. 23 bis jud. Călărași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.226,78 lei, sumă datorată până la data de 21.06.2013 în baza contractului de concesiune nr. 6757/27.02.2006, (sumă ce va fi actualizată până la plata efectivă a debitului potrivit art. 4 al.2 din contractul de concesiune).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza raporturilor stabilite prin contractul de concesiune nr. 6757/27.02.2006, contract prin care i-a fost concesionat pârâtei pe o durată de 49 ani un teren în suprafață de 321 mp. situat în mun. Călărași, în zona FNC, aceasta era obligată să achite o redevență de 0,55 euro/mp/an, plătită semestrial, până la data de 15 ale fiecărui semestru.
Conform cererii introductive, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a redevenței, figurând în evidențe la data de 21.06.2013 cu un debit de 3.226,78 lei, format din redevența în sumă de 1.940,05 lei pentru perioada 15.01._13 și penalități în cuantum de 1.286,73 lei, calculate conform contractului, aferente perioadei 15.01._13.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969,970,1073 C.civ. de la 1864 și art. 102 din Legea 71/2011, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri atașate la filele 5-16 din dosar.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru judiciar, conform art. 17 din Legea 146/1997.
În cadrul procedurii de regularizare, în baza art. 201 C. proc. civilă, la data de 01.07.2013, a dispus comunicarea către pârâtă a cererii de chemare în judecată, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 6757/27.02.2006, reclamantul i-a concesionat pârâtei un teren în suprafață de 321 mp pe o durată de 49 ani. Conform art. 3 din contract, redevența a fost stabilită la suma de 0,55 euro/mp/an. Plata redevenței urma a se face la casieria reclamantului până la data de 15 ale fiecărui semestru, în caz contrar, urmând a fi calculate penalități de întârziere, potrivit art. 4 din contract.
Pârâta a fost pus în posesie la data de 03.02.2006, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 13, iar conform susținerilor reclamantului, începând cu data de15.01.2011, aceasta nu a mai achitat redevența stabilită conform contractului.
De asemenea, instanța reține că pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a dovedi plata ratelor de redevență sau o altă cauză de stingere a acestor obligații.
Conform precizărilor reclamantului, terenul concesionat pârâtei face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale.
În drept, întrucât contractul dintre părți are ca obiect concesionarea unui teren proprietate privată a unității administrativ-teritoriale, ceea ce îl exclude din sfera de aplicare a OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, instanța va avea în vedere dreptul comun aplicabil executării contractelor civile.
Întrucât contractul a fost încheiat la data de 27.02.2006, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art. 102 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea fondului prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii contractului.
În acest context, potrivit dispozițiilor art. 969 din Codul civil 1864, contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 și 1073 din Codul civil 1864, părțile au obligația de a-și executa cu bună-credință obligațiile contractuale, iar în cazul în care una dintre ele nu-și execută în mod culpabil obligația asumată, cealaltă parte are dreptul de a fi dezdăunată.
Sub aspect probator, instanța va avea în vedere faptul că, potrivit art. 249 C.pr.civ, cel care face o susținere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Aplicând prevederile legale menționate la speță, odată ce reclamantul a dovedit existența contractului bilateral și executarea obligațiilor sale, revine pârâtului sarcina de a dovedi că și-a îndeplinit obligația corelativă, sau că aceasta s-a stins într-un alt mod prevăzut de lege.
Întrucât, astfel cum instanța a reținut deja, pârâta nu a produs o astfel de dovadă în fața judecății, aceasta este responsabilă pentru prejudiciul produs reclamantului prin neexecutarea culpabilă a obligației sale de plată a redevenței.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanța va avea în vedere faptul că părțile în cauza de față, prin art. 4 din contract, au evaluat anticipat întinderea răspunderii concesionarului pentru neexecutarea obligației sale, stabilind că „Neplata redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații conduce la plata unor penalități de întârziere în procent de 0,3%/zi întârziere la suma datorată.” Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 1087 din Codul civil 1864 și cu clauza penală însușită de pârâtă prin contract, prejudiciul va fi stabilit prin cumularea ratelor de redevență scadente în perioada 15.01._13 cu dobânda moratorie, calculată prin aplicarea la fiecare dintre aceste rate de redevență restante a cuantumului procentual stabilit de părți raportat la numărul de zile scurse între data scadenței fiecărei rate de redevență.
În aceste condiții, prejudiciul suferit de reclamant prin neexecutarea obligațiilor de plată a redevenței cuprinde, pe lângă valoarea ratelor de redevență scadente în perioada 15.01._13 în sumă totală de 1.940,05 lei, și penalitățile de întârziere corespunzătoare acestor rate de redevență calculate conform clauzei penale inserate în art. 4 din contract, penalități în cuantum total de 1.286.73 lei.
În concluzie, instanța constată că reclamantul-concedent deține pentru fiecare din redevențele scadente în perioada 15.01._13 o creanță compusă din rata de redevență și penalitățile corespunzătoare acesteia calculate conform contractului. Fiecare dintre aceste creanțe este certă, întrucât rezultă din contractul însușit prin semnare de pârâtul-concesionar, lichidă, deoarece câtimea ei a fost stabilită în baza stipulațiilor contractuale, și exigibilă la data scadenței.
Pentru considerentele anterior menționate, instanța urmează să admită acțiunea formulată de către reclamant pentru redevențele cuvenite conform contractului pentru perioada 15.01._13 și să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 3226,78 lei, reprezentând c/val. redevență în sumă de 1940,05 lei datorată pentru perioada 15.01.2011 – 15.01.2013 și penalități de întârziere în sumă de 1286,73 lei, aferente perioadei 15.01.2011 – 15.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul M. Călărași, prin primar, cu sediul în mun. Călărași, ., nr. 3-5, jud. Călărași împotriva pârâtei B. S., domiciliată în mun. Călărași, ., nr. 23 bis jud. Călărași.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 3226,78 lei reprezentând: c/val. redevență în sumă de 1940,05 lei datorată pentru perioada 15.01._13, în baza contractului de concesiune nr. 6757/27.02.2006 și penalități de întârziere în sumă de 1286,73 lei, aferente perioadei 15.01._13.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere de apel ce va fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Jud. S. M. V. O.
Red. SM.
Tehnored. VO
Ex. 4/07.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1527/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
