Contestaţie la executare. Sentința nr. 1684/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1684/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 7440/202/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1684/2014
Ședința publică de la 20 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C. C.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii debitori M. G., M. M. și pe intimata creditoare B. SA-P. MANDATAR . SRL, având ca obiect contestație la executare (cauză casată și trimisă spre rejudecare).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru ca apărătorul contestatorilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2014, dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea, azi data de 10.06.2014 și în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra contestației la executare de față;
P. cererea introdusă la această instanță la data de 04.12.2012 și înregistrată sub nr._, în termen legal, contestatorii M. G. și M. M., ambii domiciliați în Călărași, ., ..1, ., jud. Călărași, au solicitat ca în contradictoriu cu intimata B. SA prin mandatarul său S.C. CEE Colect România SRL, cu sediul în mun. București, ..5, sector 3, să se dispună anularea tuturor formelor de executare emise de B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P., cu sediul în municipiul București, ., nr. 5, sector 2, în dosarul de executare silită nr. 2189/2012 ( somația imobiliară emisă la data de 06.11.2012, procesul-verbal de cheltuieli de executare din 06.11.2012);
-anularea, respectiv constatarea nulității absolute a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită a contestatorilor, având în vedere că din titlul executoriu nu rezultă suma de 182.933,96 lei și că potrivit art. 371 2 alin.2 C.proc.civ., executorul este cel care trebuie să calculeze dobânzile, penalitățile ori alte sume prevăzute în titlul executoriu.
-suma de 182.933,96 lei nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și nu este datorată de debitori.
În finalul contestației a invocat excepția de necompetență teritorială a B.E.J.A. D. G. ș.a. din municipiul București, având în vedere dispozițiile art.8 și 9 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat faptul că în dosarul de executare menționat, executarea silită a început în baza contractului de credit bancar nr. 236/_/15.12.2005, contract de credit care a fost reziliat unilateral, creditorul pretinzând rambursarea întregului credit.
În opinia creditoarei rezilierea contractului de credit este evidentă, întrucât creditorul nu a solicitat executarea silită numai a ratelor scadente.
Au mai arătat că deși, potrivit contractului de credit menționat suma împrumutată este de numai 123.790 lei, executorul judecătoresc a pornit executarea silită pentru recuperarea sumei de 182.933,96 lei, fără însă să precizeze de unde provine această sumă; că potrivit dispozițiilor art. 317 indice 2 alin.2, în cazul în care prin titlu executoriu au fost acordate dobânzi, penalități și alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare potrivit legii, iar potrivit art. 388 C.proc.civ., se stabilește ca pentru toate actele de executare, executorul este obligat să încheie procese-verbale.
Or, în cauza de față executorul judecătoresc nici nu a calculat dobânzile și nici nu a întocmit un proces-verbal în acest sens, astfel încât, debitorii sunt în imposibilitatea de a verifica dacă calculul acestor dobânzi, penalități ori comisioane este corect sau nu.
În ce privește suma de 182.933,93 lei, debitorii învederează că aceasta nu reprezintă suma pe care trebuie să o achite, că debitorul principal S.C. RAM CONSTRUCȚII S.R.L. a achitat de-a lungul mai multor ani o parte din suma împrumutată de la creditor, iar începând cu data de 05.02.2009, prin sentința comercială nr.41/F pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. Ram Construcții SRL și numirea administratorului judiciar CC INSOL IPURL – Filiala Călărași.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 41 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii insolvenței nu mai pot fi aplicate dobânzi ori penalități la creanță (contractul de credit bancar menționat ) născută anterior deschiderii procedurii. Or, dacă pentru debitorul principal legea prevede că nu mai pot curge dobânzi și penalități, cu atât mai mult, apreciază debitorii, că aceste dobânzi și penalități nu pot fi puse în sarcina debitorului garant, în baza contractului de credit încheiat cu debitorul principal.
Debitorii au mai învederat faptul că în procedura de insolvență creditorul B. SA nu s-a înscris la masa credală, nu a solicitat lichidatorului judiciar recuperarea creanței sale ori calcularea dobânzilor sau comisioanelor bancare prevăzute în contractul de credit, fiind aplicabile sancțiunile prevăzute de art. 76 din legea insolvenței; că prin modalitatea în care creditorul a înțeles să pună în executare contractul de credit bancar menționat, aceasta a creat debitorilor garanți un prejudiciu evident ce constă în: imposibilitatea debitorilor garanți de a cunoaște debitul real; imposibilitatea de a cunoaște dacă dobânzile aplicate la soldul creditului sunt legale și în conformitate cu clauzele contractului de credit; dacă s-au respectat dispozițiile legii ( legea insolvenței, OUG 50/2010 ); imposibilitatea de a ataca modul de calcul al acestor dobânzi ori comisioane aplicate, în termenul prevăzut de lege, în situația în care acestea s-au perceput în mod ilegal.
În susținerea contestației formulate debitorii au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, precum și orice alte probe care ar rezulta din dezbateri.
P. întâmpinarea depusă în termen legal, creditoarea B. a ridicat excepția netimbrării acțiunii dat fiind că din cuprinsul acțiunii și din actele de la dosar nu rezultă că aceasta ar fi fost timbrată.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a B.E.J.A. D. G. ș.a. a solicitat respingerea acesteia, față de prevederile art.8, precum și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 .
Având în vedere aceste dispoziții precum și faptul că imobilul supus executării silite este situat în județul Călărași care se afla în raza de competență teritoriala a Curții de Apei București în circumscripția căreia își desfășoară activitatea B. Asociați D. Gont, L. Gont si M. P., apreciază intimata creditoare că excepția invocata de către contestatori este neîntemeiată.
În ceea ce privește primul capăt de cerere prin care se solicita anularea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr.2189/2012, intimata solicita respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere ca prin intermediul contestației la executare nu sunt invocate niciun fel de nelegalități sau neregularități ale actelor de executare silită, argumentele invocate fiind exclusiv apărări de fond.
Referitor la al doilea capăt de cerere solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat arătând că « Cererea de executare silita, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, daca legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându - i in copie cererea de executare si titlul respectiv. Asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunța prin încheiere data in camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea de încuviințare a cererii de executare silita nu este supusa niciunei cai de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacata cu recurs numai de către creditor, in termen de 5 zile de la comunicare. »
De altfel, desființarea încheierii prin care s-a admis încuviințarea executării silite nu este permisa nici de dispozițiile art. 399 Cod procedura civila, alineatul 3 al textului de lege făcând referire expresa doar la încheierea prin care s-a dispus investirea cu formula executorie.
P. urmare, arată că nu exista nici un fundament juridic care să poată justifica anularea încheierii prin care a fost încuviințată executarea silită, în baza unor contracte, cu valoare de titlu executoriu, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de bună-voie nefiind negată de către contestatori.
În ceea ce privește creanța pentru care B. SA a pornit executarea silita în temeiul contractului de credit nr.236/_/15.12.2005, acesta este certa, lichida și exigibila, la data formulării cererii de executare silita creanța fiind in cuantum de 182.933,96 lei.
Potrivit art.379 alin.3 cod procedura civila, creanța certa este aceea care rezulta din însuși actul de creanța sau sin din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Contractul de credit nr.236/_/15.12.2005 cuprinde suma creditului acordat ce trebuie restituita băncii, procentul de dobândă aplicabil împrumutului, precum si toate celelalte costuri aferente creditului.
Art.379 alin.4 cod procedura civila prevede ca o creanța este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când: este determinabila cu ajutorul actului de creanță, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita actualizare.
Având in vedere prevederile contractului de credit referitoare la suma împrumutului ce trebuie restituit, procentul de dobândă și modul de calcul al acesteia, rezulta indubitabil caracterul cert al creanței.
In ceea ce privește exigibilitatea creanței, în conformitate cu prevederile pct.4.11. din Condițiile generale anexa la contractul de credit, daca in termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul nu achită rata totală (de credit si de dobândă datorată), întregul credit și celelalte obligații devin exigibile, banca putând să treacă la recuperarea creanțelor pe calea executării silite.
Astfel, pct. 4.11 prevede următoarele: «Daca în termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul si/sau coplătitorii/garanții nu achită rata totala de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite, prin valorificarea garanțiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate în proprietatea împrumutatului și/sau coplătitorilor/garanților ».
In concluzie, arată că, contestatorii s-au angajat față de bancă să garanteze cu imobilul proprietate personală creditul contractat de . și au semnat contractul de ipoteca, încheiat în formă autentică, contract unilateral și cu titlu gratuit, contract care dă naștere la obligații doar în sarcina uneia dintre părți, cealaltă având doar calitatea de creditor.
Învederează faptul ca, nu exista nicio dispoziție legala sau contractuala care sa impună, pentru dobândirea caracterului exigibil al creanței bancare ca, valoarea pentru care se solicita executarea silită sa fie mai întâi explicită si comunicată debitorului pentru ca acesta să o poată aproba sau nu.
Totodată, caracterul cert al creanței este generat de faptul ca aceasta a fost stabilită și rezultă din însuși actul de creanță.
Având în vedere dispozițiile art.1169 cod civil, care stabilesc faptul că sarcina probei revine celui care face o propunere în fața instanței, în cazul în care se apreciază că valoarea creanței urmărite nu corespunde realității, atunci trebuie făcută proba contrara în acest sens.
In speța de fața, intimata consideră ca nu pot fi aplicabile dispozițiile ari.371 ( indice 2 ) alin.2 cod procedura civila, întrucât cuantumul dobânzilor este prevăzut in cuprinsul contractului de credit nr.236/_/15.12.2005, aceste dispoziții reglementând situația dobânzilor legale, și nu situația în care, prin titlul executoriu se menționează cuantumul dobânzilor, cum este cazul contractului de credit.
Mai mult decât atât, dispozițiile art.371 cod procedura civila nu obligă executorul să comunice debitorului modul în care creanța a fost actualizată și nici nu avea cum, întrucât activitatea executorului s-ar fi blocat, ținând cont de caracterul creanței, acesta ar fi fost obliga astfel, ca în fiecare lună să procedeze la actualizarea acesteia.
In sprijinul celor mai sus menționate, invoca dispozițiile art.387 si 504 cod procedura civila, in sensul ca acestea nu prevăd obligația executorului, ca în cuprinsul somației de plata și a publicației de vânzare să insereze și cuantumul creanței, ci trebuie doar să menționeze titlul executoriu, în baza căruia face urmărirea și să-l atașeze acestuia, în cazul somației de plată.
F. de cele de mai sus, rezultă în mod indubitabil caracterul cert, lichid si exigibil al creanței pentru care B. SA, prin mandatarul . SRL, a pornit executarea silită.
Atâta timp cât nu s-a respectat graficul de rambursare a ratelor lunare, la debitul reprezentând credit s-au adăugat dobânzile (curente și penalizatoare) conform contractului de credit, acesta fiind motivul pentru care debitul total de executat, depășește suma creditului contractat de împrumutat.
Referitor la invocarea dispozițiilor art.41 din Legea 85/2006, având în vedere că împotriva debitorului principal, ., a fost deschisă procedura insolvenței, arată că, în conformitate cu dispozițiile art.41 alin.2 din Legea 85/2006, banca poate calcula dobânzi și comisioane până la data încasării creditelor.
Dispozițiile art. 41 alin.1 din Legea 85/2006 operează numai față de debitorul contra căruia s-a deschis procedura, dar nu și față de codebitori, garanți solidari care nu sunt supuși acestei proceduri.
De asemenea, conform dispozițiilor cuprinse în contractul de credit și de ipotecă, garanții ipotecari s-au obligat să garanteze atât creditul, cât și dobânzile și comisioanele până la achitarea integrală a acestuia, având în vedere dispozițiile contractuale, acestui credit i s-au aplicat dobânzi și comisioane restante, care până la momentul primirii somației s-au ridicat la suma de 182.933,96 lei.
P. contractul de garanție imobiliara contestatorii s-au obligat în solidar cu societatea împrumutata în vederea garantării împrumutului acordat, în limita valorii creditului plus accesorii.
Mai mult, prin contract au renunțat la beneficiul discuțiunii ceea ce înseamnă că nu pot solicita creditorului să se îndrepte cu urmărirea mai întâi asupra bunurilor debitorului și ulterior asupra imobilului pe care l-au adus în garanție.
Obligându-se contractual în solidar cu debitorul principal, renunțând la beneficiul diviziunii și discuțiunii, arată că se aplică regulile privind solidaritatea, contestatorii având calitatea de codebitori.
Dispozițiile art. 102 ali.1 si 2 din Legea nr.85/2006 nu fac decât sa stabilească împrejurarea ca, independent și indiferent de modul de executare silită împotriva societății împrumutate, obligațiile codebitorilor garanți - se păstrează.
Executarea silită a garanților-contestatori este guvernată de codul de procedura civilă și de prevederile dreptului comun, nefiindu-i aplicabile dispozițiile legii insolventei.
Mai arată că, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către societatea împrumutată dă dreptul băncii de a demara executarea silită în scopul îndestulării creanței.
Creanța băncii fata de . este certa, lichida si exigibila.
Fidejusorii - garanți ipotecari și-au asumat o obligație în solidar cu debitorul principal, renunțând la beneficiul diviziunii și discuțiunii, devenind codebitori solidari, context în care legea permite, pentru îndestularea creanței, derularea simultană a unei proceduri de executare silită colectivă, față de debitoarea principală, guvernată de legea insolvenței și o procedură de executare silita individuală, îndreptată împotriva garanților contestatori, guvernată de dispozițiile codului de procedura civilă.
Față de aceste considerente, intimata - creditoare solicită respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare efectuate de B. Asociați D. G., L. G. si M. P., ca fiind temeinice și legale.
In drept, art.115, 371, 373, 379, 387cod procedura civilă.
In dovedirea susținerilor sale intimata a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Din oficiu instanța a solicitat B.E.J.A. D. G. înaintarea dosarului de executare nr. 2189/2012, ce a fost atașat prezentei cauze, în copie certificată.
P. ..04.2013, în dosarul nr._ 2013, a fost respinsă excepția de necompetență teritorială a B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. din București în ce privește actele de executare efectuate în dosar 2189/2012 șica neîntemeiată contestația la executare introdusă de contestatorii M. G. și Mertoriu M., în contradictoriu cu intimata B. - prin mandatar . SRL - pentru recuperarea debitului inițial de 182.933,96 lei, în dosarul de executare mai sus menționat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii, iar prin DC nr. 918/27.11.2013 a Tribunalului Călărași, acesta a fost admis, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea efectuării unui raport de expertiză care să clarifice dacă suma pentru care s-a început executarea silită de către creditoarea B. SA este corect stabilită.
Instanța de control judiciar a fixat deci limitele rejudecării cauzei raportata la soluționarea fondului contestației la executare, astfel că instanța nu va relua examinarea excepțiilor soluționate în primul ciclu procesual.
Analizând cauza prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză, instanța constată că este întemeiată contestația la executare, astfel că va fi admisă pentru următoarele considerente:
P. contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorii M. M. și M. G. au solicitat să se anuleze toate formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2189/2012 al B. D. G., L. G. și M. P., precum și Încheierea Camerei de Consiliu din data de 20.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași.
În susținerea cererii contestatorii nu au invocat motive de anulare a formelor de executare fondate pe vicii procedurale, ci au arătat în esență că atât încheierea de încuviințare a executării silite cât și actele efectuate de executorul judecătoresc urmează a fi anulate față de faptul că se execută o sumă care, în opinia acestora, nu o datorează.
Astfel, creditoarea nu a solicitat a fi executată silit suma reală pe care ar fi avut-o de recuperat ca urmare a încheierii cu firma . a contractului de credit nr. nr.236/_/15.12.2005 și a neîndeplinirii de către aceasta a obligațiilor de plată, ci o sumă mai mare, calculată unilateral raportata la dobânzi mai mari decât dobânda însușită de părți prin semnarea contractului, respectiv cea prevăzută de art. 6.1 -6.6 din acesta.
În acest sens, instanța a administrat proba cu expertiză judiciară contabilă, raportul de expertiză fiind întocmit în cauză de expert G. M. și atașat la dosar.
Instanța va omologa raportul de expertiză constatând că părțile nu au formulat obiecțiuni și, de asemenea, că acesta a răspuns tuturor obiectivelor fixate de instanță.
Din cuprinsul raportului de expertiză - Anexele nr. 3d și 4d rezultă că la data închiderii procedurii falimentului pentru debitorul principal ., respectiv la 10.06.2010, societatea datora: credit de achitat în sumă de 74.766,62 lei (debit principal) și accesorii constând în dobânzi calculate cu o rată a dobânzii de 18% (aplicată pe perioada 01.10.2009 – 30.06.2012 conform contractului încheiat între părți) până la data de 30.06.2012 în cuantum de 73.424,56 lei .
Instanța constată că, în conformitate cu art. 3.1 din contractul de credit nr. 236/_/15.12.2005 ce constituie titlul executoriu, creditul a devenit exigibil la data de 10.12.2010 – așa cum de altfel susține intimata (fila 23 din dosarul de recurs).
Expertul a stabilit că la data de 10.12.2010 debitul principal nu era de 78.488,11 lei, așa cum susține și a comunicat instanței intimata ci de 74.766,62 lei, rezultat fiind din scăderea din debitul de mai sus a sumei de 3721,49 lei – o garanție de bună execuție aflată în conturile . care nu a fost valorificată de lichidator.
Având în vedere că procedura falimentului se închisese la 10.06.2010, aspect necontestat de niciuna din părți și reținut de expert, instanța apreciază că în mod corect expertul recalculat debitul restant, fiind de altfel dreptul dar și obligația intimatei să efectueze această operațiune pentru stingerea parțială a creanței (condiții generale anexa la contractul de credit 236/_/15.12..2005 – Cap. 7 și 8)
Cum intimata nu a făcut nici o comunicare (conform art. 6.4 din contractul de credit ) de modificare a dobânzii de 18% stabilită inițial prin contractul de credit conform art.6.1 din acesta și deci nu a notificat nici pe contestatori în acest sens, rezultă că acest cuantum al dobânzii nu a putut fi modificat decât în mod discreționar, ceea ce atrage nulitatea operațiunilor de calcul a dobânzilor calculate cu o altă rată decât 18%, iar pe cale de consecință și nulitatea actelor emise pentru recuperarea prin executare silită a unor sume nedatorate de la debitorii garanți ipotecari.
Cu privire la creanța datorată de contestatori, instanța reține că art.379 alin.4 Cod procedura civila (vechi) prevede ca o creanța este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanță,
Având in vedere prevederile contractului de credit referitoare la suma împrumutului ce trebuie restituit, procentul de dobândă și modul de calcul al acesteia condiționat de îndeplinirea anumitor obligații de către intimată, rezulta caracterul cert al creanței, existând criterii de determinare a accesoriilor datorate ca urmare a înregistrării restanțelor la plata debitului principal.
In ceea ce privește exigibilitatea creanței, în conformitate pct. 8.1 din contractul de credit daca in termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul nu achită rata totală (de credit si de dobândă datorată), întregul credit și celelalte obligații devin exigibile, banca putând să treacă la recuperarea creanțelor pe calea executării silite.
Pe cale de consecință și având în vedere cele de mai sus precum și concluziile raportului de expertiză, instanța constată că creanța este exigibilă la data de 10.12.2010 pentru un debit principal (credit restant de achitat) în cuantum de 74.466,62 lei, garanții ipotecari datorează acest debit pentru ., iar la data de 30.06.2012 cuantumul total al sumei datorate este cel menționat în raportul de expertiză, respectiv 74.466,62 lei credit de achitat, 17.027,84 lei dobândă credit curent și 63. 861,85 lei dobândă credit restant, deci un total de 155.656,26 lei, în limita, desigur, a valorii imobilului ipotecat și nu de 182.933,96 lei așa cum se precizează în cererea de executare silită .
De asemenea, cu privire la solicitarea de a respinge cererea de anulare a încheierii Camerei de Consiliu pronunțată la data de 20.09.2012 de Judecătoria Călărași este neîntemeiată apărarea intimatei fondată pe art. 399 Cod procedura civila (vechi), alin. 2 ind. 1, arătând că textul de lege face referire expresa doar la încheierea prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, deoarece titlul executoriu de care se prevalează intimata nu este supus controlului judecătoresc printr-o încheiere de investire cu formulă executorie, iar contestatorii nu fac apărări de fond împotriva contractului de credit sau al celui de ipotecă, ci împotriva modalității de aplicare a clauzelor contractuale, respectiv la calcularea unor dobânzi necuvenite cu nerespectarea acestora, determinând o creanță nedatorată în parte ce se solicită a fi executată silit și îndestulată din patrimoniul debitorilor ipotecari.
Deși nu există un text expres de lege în vechiul C.p.c. care să autorizeze anularea încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, practica judiciară este cristalizată în sensul anulării pentru motive care vizează nulitatea relativă și care în cazul de față a produs o vătămare neechivocă pentru contestatori, prin înscrierea unor sume mai mari decât debitul datorat în cuprinsul său și la cererea intimatei, fără ca executorul judecătoresc să-și respecte îndatoririle în sensul de a solicita creditorului să-și detalieze structura debitului și pe cale de consecință să respecte prevederile art. 371 ind. 2 alin. 2 din vechiul C.p.c.
Ori, din cuprinsul contractului de credit rezultă tocmai această situație, de prevedere a unor dobânzi fără să fi fost stabilit cuantumul acestora care, așa cum am arătat, nu există detaliat până la data depunerii cererii de executare silită .
Mai mult decât atât, așa cum a reținut și instanța de control judiciar, conform actelor din dosarul de executare a cărei copie a fost depusă la instanța de fond, deși s-a menționat că la cererea de executare silită creditoarea a anexat o notă de calcul a sumei neachitate din împrumutul bancar plus dobânzile și comisioanele datorate în baza contractului de credit – titlu executoriu, totuși această notă de calcul nu a fost depusă astfel încât executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite împotriva garanților ipotecari M. G. și M. M. pentru suma solicitată de creditoare prin cererea de executare silită, fără a mai face alte verificări privind modul de calcul al sumei menționate cu titlu de datorie, punând în imposibilitate și instanța de a face verificări în acest sens.
În intenția de a reglementa în mod expres astfel de situații, legiuitorul a prevăzut de altfel în Noul Cod de procedură civilă posibilitatea contestatorului de a solicita instanței pe calea contestației la executare anularea acestei încheieri, care este pronunțată în procedură necontencioasă care nu oferă posibilitatea debitorului de a face apărări.
Față de cele mai sus menționate, instanța apreciază contestația la executare formulată în cauză de contestatorii M. G. și M. M. este întemeiată astfel că o va admite și va anula Încheierea Camerei de Consiliu din data de 20.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași.
Cum întreaga procedură de executare silită este condiționată de emiterea încheierii de încuviințare a acesteia de către instanța competentă, pe cale de consecință și în temeiul art. 399 și următoarele C. p.c. (vechi) va anula toate formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2189/2012 al B. D. G., L. G. și M. P..
În temeiul art. 274 C.p.c, cum intimata B. SA a căzut în pretenții și ținând seama de participarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va obliga la plata către contestatori a sumei de 1894,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și în temeiul OUG 51/2008 la plata către bugetul de stat (Trezoreria sector 3 București) a sumei de 700 lei pentru care contestatorii au beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire parțială de la plata onorariului de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorii debitori M. G. și M. M., ambii domiciliați în Călărași, ., ..1, ert.1, . în contradictoriu cu intimata B. SA prin mandatar . SRL, cu sediul în mun. București, ..5, sector 3.
Anulează Încheierea Camerei de Consiliu din data de 20.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași.
Anulează toate formele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2189/2012 al B. D. G., L. G. și M. P..
Omologhează raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, acesta făcând parte din prezenta hotărâre.
Obligă intimata B. SA la plata către contestatori a sumei de 1894,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata B. SA la plata către bugetul de stat (Trezoreria sector 3 București) a sumei de 700 lei pentru care contestatorii au beneficiat de ajutor public judiciar prin scutire parțială de la plata onorariului de expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. S. C. I. I.
Red. CSC
Tehnored I.I.
Ex. 5/18._
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3205/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 654/2014.... → |
|---|
