Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2201/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2201/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 3099/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr.2201
Ședința publică de la 11.09.2014
Completul compus din:
Președinte - D. E. E.
Grefier - I. I.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași împotriva pârâtei D. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei:
Conform dispozițiilor art. 131 C. procedură civilă raportat la art. 107 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 258 C. procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, ca fiind admisibilă și putând conduce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat,apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 30.04.2014 sub nr._ ,reclamanta S.C. E. S.A. – Sucursala Călărași, cu sediul în Călărași, ., ., a chemat în judecată pe pârâta D. M., domiciliată în mun. Călărași, ., ., ., CNP -_, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 958,10 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 28.06._14, la plata sumei de 513,14 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea, în calitate de furnizor și pârâtă, în calitate de consumator,au existat relații comerciale,conform contractului nr. 4276/C/29.03.2002, în baza cărora i-a furnizat servicii de apă și canalizare, conform facturilor anexate, facturi ce cuprind atât contravaloarea serviciilor prestate, cât și majorări de întârziere.
A mai menționat că facturile sunt scadente în termen de 15 zile, iar beneficiarul serviciilor este obligat să achite contravaloarea lor în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii,în caz contrar putând fi calculate majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, respectiv 0,04% pe zi întârziere, fără ca acestea să depășească cuantumul debitului principal pentru fiecare factură în parte, conform O.U.G. 88/2010.
A mai precizat că întrucât în perioada 28.06._14, pârâta nu a achitat facturi în sumă de 958,10 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere,conform prevederilor contractuale, în sumă de 513,14 lei, solicitând obligarea acesteia la plata debitului mai sus menționat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 1025-1032 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie xerox: copii ale facturilor neachitate ( filele 15-38), contractul încheiat între părți (filele 13-14), situația facturilor restante la data de 15.04.2014.
Cererea a fost legal timbrată.
Procedând la verificarea cererii, în condițiile art. 200 C. pr. civ., instanța a constatat că aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 C.p.c .
Pârâtei i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, înscrisurile și formularul cu răspuns la data de 05.05.2014, iar la data de 04.06.2014 ea a depus întâmpinare.
În motivarea întâmpinării a precizat că nu recunoaște întinderea debitului invocat de reclamantă, întrucât acesta s-a calculat în baza unor date nereale cuprinse în facturile emise de-a lungul întregii perioade de executare a contractului.
A mai menționat că nu s-a evidențiat corect plățile efectuate de ea și nu există concordanță între plățile făcute, întinderea debitului și cuantumul penalităților. Totodată a învederat că după achitarea prin poprire la Casa de Pensii a tuturor sumelor prezumate a fi datorate, următoarea factură a cuprins o sumă mult mai mare decât cea achitată, astfel că,intenționează să solicite efectuarea unei expertize contabile care să stabilească în mod corect raporturile dintre facturi și plăți prev. la punctul 3.
De asemenea,a mai precizat, față de faptul că în facturile emise în perioada executării contractului există facturate cantități aberante-între 21 și 200 mc, că va introduce o sesizare penală la organul de cercetare penală.
A mai solicitat ca reclamanta să depună toate facturile emise de la începutul contractului și până în prezent, urmând să precizeze și cum s-au produs diferențele majore dintre datele înscrise în facturi și cifrele de consum consemnate de contoarele individuale.
Întâmpinarea i-a fost comunicată reclamantei la data de 05.06.2014, primită de aceasta la data de 10.06.2014.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta și-a menținut punctul de vedere exprimat prin acțiune,învederând că facturile sunt emise lunar, pe baza consumurilor înregistrate la repartitoarele de costuri (apometrele), din apartamente,că ele au fost înaintate pârâtei, care ,le-a primit de cele mai multe ori personal, sub semnătură de primire.A mai arătat că odată cu înmânarea facturilor, se făcea citirea indexului de către casierii de teren sau de pârâtă,însă aceasta, deși avea posibilitatea de a se prevala de disp.art.15 și de a contesta orice greșeală de calcul sau volum de apă consumat, nu le-a contestat.
A mai menționat că pentru toate debitele restante au fost calculate majorări de întârziere, conform art.14 din contract și anume la nivelul dobânzii prevăzute de lege pentru creanțele bugetare.
A mai adăugat că pârâta nu a fost niciodată o bun-platnică, din fișa sintetică a clientului depusă la dosarul cauzei rezultând că ea efectua plăți foarte mici și sporadice care în mod indubitabil nu puteau acoperi sumele restante, existând chiar ani întregi (2004,2007,2008), în care nu a efectuat nicio plată.Totodată a mai precizat că pârâta a mai fost acționată în instanță pentru perioada 30.09._08, obținându-se sentința civilă nr.2553/29.09.2008 pentru un debit de 1495,32 lei (servicii+majorări), la care s-au adăugat 325 lei cheltuieli de judecată; pentru perioada 28.05._09, obținându-se sentința civilă nr.476/15.02.2010 pentru un debit de 1140,53 (servicii+majorări), la care s-au adăugat 312,45 lei cheltuieli de judecată; pentru perioada 30.11._11 obținându-se sentința civilă nr.4040/28.10.2011 pentru debit de 834,04 lei (servicii+majorări), la care s-au adăugat 238,10 lei cheltuieli de judecată.
În dovedirea susținerilor a depus un set de înscrisuri atașate la filele 47-67 din dosar, inclusiv un proces-verbal de citire încheiat cu pârâta la data de 13.06.2014 din care reiese indexul de citire apometre ,însușit prin semnătură de pârâtă.
Instanța a fixat termen pentru înfățișarea părților și a dispus citarea lor.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
La termenul din data de 17.07.2014, pârâta a învederat că nu a contestat facturile comunicate de reclamantă și că intenționează să formuleze plângere penală împotriva acesteia și în cadrul dosarului penal să solicite efectuarea unei expertize contabile.
Deși pârâta a solicitat ca probă efectuarea unei adrese către Casa Județeană de Pensii Călărași pentru a se comunica care sunt sumele ce i-au fost reținute prin poprire până în prezent, respectiv către reclamantă pentru a depune toate facturile emise din anul 2002, până în prezent,instanța a respins această solicitare ca fiind neîntemeiată.Instanța a avut în vedere faptul că obiectul cauzei îl formează doar facturile emise începând cu data de 28.06.2011 pînă la 14.03.2014, pentru sumele facturate anterior și neachitate ea fiind acționată în instanță de reclamată și existând sentințe judecătorești,puse în executare silită de aceasta și executate prin poprire înființată la Casa Județeană de Pensii Călărași.
Analizând materialul probator administrat în cauză,instanța reține următoarele: la data de 29.03.2002 între reclamantă și pârâtă, a fost încheiat contractul nr. 4276, având ca obiect furnizarea de apă și servicii de canalizare.
Conform contractului încheiat între părți furnizorul se obligă să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor prestate și să aplice majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru creanțele bugetare, iar debitorul se obligă să achite integral și la termen contravaloarea lor.
Din facturile fiscale acceptate la plată în mod tacit, prin necontestarea lor în termenul stipulat în contract (filele 15-38) instanța reține că pârâta a beneficiat în perioada 28.06._14 de furnizarea de apă și servicii de canalizare în valoare de 958,10 lei.
Cum pârâta nu a achitat c/valoarea serviciilor furnizate la scadență, conform prevederilor contractuale, au fost calculate majorări de întârziere pentru facturile emise în perioada anterior amintită în valoare totală de 513,14 lei.
În drept, întrucât contractul a fost încheiat la data de 29.03.2002, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, iar conform art.102 alin. 1 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”, la soluționarea pe fond a prezentei cauze instanța va avea în vedere normele legale în vigoare la data încheierii lui.
Astfel, instanța apreciază că regimul juridic al contractului în discuție este reglementat de art.3 pct.5 C. comercial, respectiv cele referitoare la întreprinderea de furnituri.
Întrucât în cazul obligațiilor de a da, este suficient ca reclamanta să facă dovada existenței contractului pentru a transfera pârâtei sarcina probării executării din partea sa a obligațiilor contractuale asumate, iar în speță, aceasta nu a făcut nicio probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare, în acord cu disp. art. 1082 C. civil 1864, fiind prezumată astfel în culpă contractuală.
Astfel, instanța reține că aceasta, deși a beneficiat de furnizarea de apă și servicii de canalizare în valoare de 958,10 lei, nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă, fapt pentru care, în acord cu prevederile contractuale anterior enumerate, aceasta i-a calculat majorări de întârziere în cuantum de 513,14 lei.
Pârâta a contestat debitul învederând, fără a face nici o probă în acest sens,că i-au fost facturate cantități mult mai mari de apă,decât cele consumate.
Din procesul verbal depus la fila 47 din dosar de reclamantă, reiese însă care este indexul apometrelor din apartamentul pârâtei, dar și faptul că acesta corespunde cu cantitățile de apă facturate, conform facturilor depuse la dosarul cauzei.În plus, deși pârâta pretinde că s-au făcut erori de calcul la momentul emiterii facturilor nu a contestat-o pe nici una dintre ele, deși majoritatea i-au fost predate personal, sub luare de semnătură. De asemenea pârâta a mai invocat faptul că a achitat prin poprire la Casa de Pensii toate sumele datorate și cu toate acestea valoarea facturilor nu s-a diminuat, ba din contră.
Instanța nu a reținut nici aceste susțineri,având în vedere că, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 52, există pe numele pârâtei mai multe dosare de executare silită,pentru debite ce derivă însă din perioada anterioară celei pentru care a fost acționată în prezenta cauză,astfel că eventualele sume pe care le-a achitat prin poprire nu aveau cum să fie deduse din facturi ce nu făceau obiectul executării silite.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969-970 C. civil, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate, au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a obliga pârâta la plata către aceasta a sumei de 958,10 lei reprezentând c/val. servicii prestate în perioada 28.06._14,precum și la plata sumei de 513,14 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului.
Conform dispozițiilor art. 1031 C.pr.civ. ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 50 lei reprezentând c/val. taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. S.A.,- Suc. Călărași, cu sediul în Călărași, ., ., CUI_, nr. de înmatriculare în registrul comerțului J_, cont bancar RO32RNCB_0002, împotriva pârâtei
D. M., domiciliată în mun. Călărași, ., ., ., CNP -_.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 958,10 lei reprezentând c/val. servicii prestate în perioada 28.06._14, precum și la plata sumei de 513,14 lei reprezentând majorări de întârziere aferente debitului.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. D. E. I. I.
Red. E.D./Red.Ș.J./Ex.4/16.09.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 654/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1201/2014.... → |
|---|
