Contestaţie la executare. Sentința nr. 2927/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2927/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 4884/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2927/2015
Ședința publică de la 05.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. I.
GREFIER -Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea A.N.A.F.București, în contradictoriu cu intimații T. V.-M.,S. I.-G. și T. A.-L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, învederându-se instanței că intimatul S. I.-G. a depus întâmpinare; că intimații T. V.-M. și T. A.-L., au depus concluzii scrise și că s-a atașat dosarul de executare nr.1115/2013 de către B. M. I. după care;
Conform art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru soluționarea prezentei cauze, ca fiind la acest termen.
Instanța ia act că intimații T. V.-M. și T. A.-L., au solicitat judecarea cauzei în lipsă, depunând concluzii scrise și în ceea ce privește judecarea cauzei pe fond și cu privire la cererea de suspendare cu privire la obligația de a depune cauțiune.
Socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 10.09..2015 sub nr. 4884 /202/2015, contestatoarea Administrația Națională de Administrare Fiscală, București,cu sediul în București, ., sector 5, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații T. V. -M., CNP-_, domiciliată în Pitești, ., nr.36, ., ., T. A. - L., CNP-_, domiciliat în Pitești, ., nr.36, ., . și S. I. - G., CNP-_, domiciliat în Cîmpulung, ., jud. Argeș, împotriva somației imobiliare emisă în data de 19.06.2015 în dosarul de executare nr.1115/2013 de către B. Executorilor Judecătorești „M. și Ș.", la cererea creditorilor T. V. M. și T. A. L., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea somației mobiliare emisă în data de 18.08 .2015 de către B. Executorilor Judecătorești „M. și Ș. ", suspendarea executării silite pornite în temeiul somației mai sus indicate, până la soluționarea prezentei contestații la executare, în conformitate cu prevederile art. 718 alin.( 1) Cod Procedură Civilă.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că, prin adresa emisă la 18.08.2015 de către B. Executorilor Judecătorești „M. și Ș.”, în dosarul execuțional nr.1115/2013 se solicita achitarea către creditorii mai sus amintiți a următoarelor sume: 2.855,32 euro reprezentând contravaloarea în lei la data plății reprezentând lipsa de folosință a terenului de 5655,88,32 mp pentru lunile aprilie și mai 2015 și 380,68 lei onorariu minimal conform O.M. nr.2561/2012 calculat la suma de 2.855,32 euro la cursul BNR de 4.4894 lei/euro din 18.08.2015.Mai arată că în opinia sa, actele emise precum și executarea înseși, înaintate de B.E.J.A. „M. și Ș.” sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, învederează instanței de judecată faptul că în conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr.80/2013:
„(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice. indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituțiilor publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca
obiect venituri publice.
(2) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate
integral sau parțial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigura
din fonduri publice, precum și veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile”.
Totodată, învederează și prevederile art.229 din OG. nr.92/2003 potrivit cărora organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal. Astfel că, în raport de prevederile legale indicate mai sus, A.N.A.F. este scutită atât de plata taxelor de timbru, cât și de plata cauțiunii prevăzută de art.718 alin.(1) C.Proc.Civ.
II. În ceea ce privește structura organizatorică a autorității vamale până la data de 01.08.2013 menționează că potrivit art.5 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, activitatea autorității vamale era exercitata prin: Autoritatea Naționala a Vămilor; direcțiile regionale vamale; birourile vamale.
Potrivit art.10 alin.(1) si (5) din O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea si completarea unor acte normative, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale din aria de competență.
Potrivit art.13 alin.(1) din H.G. nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, începând cu data intrării in vigoare a acestui act normativ, se înființează în subordinea Agenției direcțiile Generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.
Potrivit actelor normative în vigoare, Agenția Națională de Administrare Fiscală se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor. Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuția bugetară până la data reorganizării și orice alte bunuri ale Autorității Naționale a Vămilor și ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sunt preluate de Agenție și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice,
după caz.
De asemenea, în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează ca structuri fără personalitate administrațiile județene ale finanțelor publice, servicii fiscale municipale și orășenești precum si birourile fiscale comunale și birourile vamale de interior și de frontieră.
Ca și concluzie, A.N.A.F. succesoarea a Autorității Naționale a Vămilor are calitatea de debitor potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.74/2013.
Titlul executoriu solicitat a fi executat silit este reprezentat de sentința civilă nr.3785/01.11.2012 pronunțată în dosarul Judecătoriei Călărași nr.4439/202/20l0 așa cum a fost schimbata în parte prin decizia civila nr.18/20.02.2013 a Curții de Apel București.
Prin faptul că s-a trecut la executare silită consideră că au fost nesocotite în speță dispozițiile speciale ale O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cu modificările și completările ulterioare act normativ ce reprezintă o facilitate cu privire la încasarea sumelor în mod eșalonat și la termen.
Invocă prevederile art.1 art.2 si art.4 din O.G. nr.22/2002 prin executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii dispoziții cu caracter imperativ care stabilesc un termen de 6 luni în care instituțiile publice sunt obligate să facă plata de buna voie. Acesta termen curge de la data de la care creditorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului.
Art.2 din O.G. nr.22/2002 instituie posibilitatea de a temporiza executarea silită în măsura în care aceasta nu poate continua din cauza lipsei de fonduri.
În ceea ce privește somația emisă de executor, aceasta marchează începutul curgerii termenului de 6 luni de la care debitorul poate beneficia în cazul în care dovedește existența lipsei de fonduri. Or, în speță pe lângă lipsa somației un astfel de termen nu a fost respectat din moment ce se solicită achitarea unor debite aferente lunilor aprilie si mai 2015.
Apreciază că nici B.E.J.A. „M. și Ș.” și nici creditorii nu au respectat dispozițiile O.G. nr.22/2002 și s-a inițiat executarea silită împotriva sa înainte de expirarea termenului de grație de 6 luni deoarece nu s-a emis nici somația de plata și în plus au fost stabilite și cheltuieli de executare silită însăși.
În consecință, cheltuielile de executare sunt într-un cuantum mult prea mare față de actul de executare efectuat până în acest moment.
Cu privire la necesitatea suspendării executării silite declanșate prin poprire, face următoarele mențiuni: cererea de suspendare a executării silite este scutită de plata unei cauțiuni în temeiul art. 229 din O.G. nr.92/2013 privind codul de procedura fiscala care prevede ca „organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal". Prin raportare la dispozițiile O.G. nr.22/2002 respectiv a faptului că ele au fost încălcate prin declanșarea executării silite consideră că se impune suspendarea executării silite în prezenta speță.
În concluzie, solicită admiterea prezentei contestații la executare și a cererii de suspendare a executării astfel cum au fost formulate, iar pe fondul contestației solicită admiterea ei cu consecința anularii actelor de executare silită ca nelegal întocmite.
În drept, art.711 și următoarele din Legea nr.134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul prezentei acțiuni.
La data de 21.09.2015, intimatul S. I. G. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de contestație la executare formulată de A.N.A.F, respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării silite pentru următoarele excepții procesuale și apărări de fond: invocă următoarele excepții procesuale: excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării silite inexistența unei scutiri acordate legiuitor pentru suspendarea unei executări silite demarate în temeiul unei creanțe non-fiscale, excepția nulității capătului de cerere privind suspendarea executării silite. Reiterarea superfluă a faptului că executarea silită a fost demarata fără respectarea OG nr. 22/2002 nu echivalează cu un “motiv temeinic" pentru care poate fi cerută temporizarea executării silite în temeiul art. 719 alin. (l) NCPC si nici nu respectă cerințele unei motivări de fapt intrinseci acestui capăt de cerere, în conformitate cu art.194 lit. d) NCPC. Invocă și excepția autorității de lucru judecat privind solicitarea A. de a cere anularea unui act de executare săvârșit in cadrul executării silite pentru motivul nerespectării OG nr. 22/2002.
Pe fondul cauzei solicită aplicarea principiului priorității Convenției în temeiul art. 11 și 20 din Constituția României. OG nr. 22/2002 nu instituie o imunitate instituției publice debitoare în raport cu executarea silită, fiind contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului și chiar aplicabil, termenul de grație a expirat fără a exista vreo dovadă a demersurilor făcute de debitoarea A. în vederea executării obligației iar întreaga jurisprudența națională a înlăturat de la aplicare OG nr. 22/2002.
La termenul de judecată din data de 21.09.2015, instanța a luat act de cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare pe care a respins-o, având în vedere că nu s-a invocat nici un motiv temeinic care să justifice o astfel de măsură.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Întrucât capetele de cerere privind suspendarea executării silite și nerespectarea unui termen de 6 luni, prev. de art, 1,2 și 4 din OG 22/2002 au fost formulate în cadrul unei contestații la executare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C.pr.civ., iar instanța din oficiu nu poate schimba cauza acțiunii, judecarea și soluționarea cauzei s-au făcut în conformitate cu dispozițiile procedurale din codul de procedură civilă ce reglementează contestația la executare, iar nu potrivit dispozițiilor procedurale speciale prev. de art. 6 alin. 4, 5 și 6 din OG 22/2002. Totuși, la soluționarea fondului, pe apărarea formulată privind nerespectarea termenului de 6 luni, prev. OG 22/2002, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. 1 din OG 22/2002 invocate în contestație.
Instanța reține că, întrucât sumele ce le erau datorate intimaților conform sentinței civile 3785/01.11.2012 pronunțată în dosarul Judecătoriei Călărași nr._ așa cum a fost schimbată în parte prin Decizia civilă nr. l8/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1129/R/04.06.20l3 a Curții de Apel București nu le-au fost achitate, aceștia s-au adresat executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 1115/2013 al B. A M. și Ș..
Prin încheierea de ședință din data de 08.01.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pentru acest titlu executoriu. Hotărârea judecătorească menționată mai sus obligă contestatoarea a le achita lunar suma de 1427,66 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului acestora situat în Călărași.
Față de împrejurarea că debitoarea nu și-a achitat, după trecerea lunilor mai și iunie 2015, obligațiile aferente acestei perioade, în cadrul dosarului de executare amintit au fost continuate formele de executare în scopul obținerii sumelor ce le erau datorate. Așa cum arată contestatoarea în cererea sa, prin somația mobiliară din data de 18.08.2015, primită de contestatoare ,executorul judecătoresc a înștiințat-o că se continuă procedurile de executare silită în dosarul execuțional nr. 1115/2013 și a fost dispusă măsura înființării popririi precum și de posibilitatea achitării acestor obligații în contul indicat. Anterior fusese emise de către executorul judecătoresc mai multe somații în cadrul dosarului de executare.
La data de 19.06.2013 în dosarul de executare nr. 1115/2013 al B. M. și Ș., executorul judecătoresc M. I. a emis proces verbal de continuare a procedurilor de executare silită, și somația mobiliară prin care contestatoarea a fost înștiințată asupra popririi pe conturile pe care le deține, la cererea creditorilor intimați, pentru a achita acestora suma de 2.855,32 euro c.val. în lei la data plății - reprezentând lipsa de folosință a terenului de 5655,88 m.p. pentru perioada aprilie și mai 2015 și suma de 385,64 lei, onorariu minimal lei reprezentând cheltuieli de executare.
În somația mobiliară și în adresa de înființare a proprii s-a menționat că executarea silită se face în temeiul sentinței civile nr. 3785 din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 18/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia nr. 1129/R/04.06.2013 a Curții de Apel București.
De asemenea, în somația mobiliară și adresa de înființare a proprii s-a menționat că suma pentru care se solicită executarea silită poate fi achitată prin depunerea sau, după caz, virament în contul de consemnațiuni deschis la CEC Bank SA Suc. Călărași CUI_, cod IBAN RO 31 CECE CL01 03RO N000 0001, pe seama și la dispoziția B. M. și Ș. cu specificarea numărului dosarului de executare.
Cu privire la nereespectarea termenului de 6 luni prevăzut de disp. OG 22/2002, apărare invocată de către contestatoare, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OG 22/2002, se prevede că „În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective”, instanța urmează să examineze dacă împrejurările de fapt invocate de debitoare pot constitui motive temeinice pentru ca instanța să constate că nu s-a respectat termenul și să dispună acordarea unui termen de grație sau eșalonarea plății, evident la cererea contestatoarei.
În primul rând, instanța constată că în cererea introductivă au fost expuse mai multe dispoziții legale, dar debitoarea nu a invocat nici un motiv de fapt care să o împiedice să execute de bună-voie obligația aferentă lunii aprilie-mai 2015 stabilită prin sentința civilă nr. 3785 din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 18/20.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia nr. 1129/R/04.06.2013 a Curții de Apel București.
Instanța nu poate reține ca argument credibil invocarea de către debitoare a dispozițiilor art. 1, 2 și 4 din OG 22/2002 care i-ar conferi imperativ și necondiționat un termen de 6 luni pentru a face plata de bună voie, în condițiile în care chiar textele legale menționate impun condiții de acordare a acestui termen referitoare la o lipsă obiectivă de fonduri și la existența unor demersuri concrete în scopul obținerii acestora, aspecte pe care contestatoarea nu le-a invocat sau dovedit.
Reține că, debitoarea, în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea de a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. În condițiile în care titlul executoriu devenise irevocabil încă din 04.06.2013 contestatoarea oricum era obligată a asigura din timp resursele bugetare pentru executarea hotărârii pentru fiecare lună.
În cauza nu poate fi reținută încălcarea OG nr. 22/ 2002, în modalitatea pretinsă de contestatoare, în condițiile în care începând cu data de 09.07.2013 aceasta a fost notificată în mod repetat să plătească sumele datorate conform sentinței civile 3785/01.11.2012 pronunțată în dosarul Judecătoriei Călărași nr._ așa cum a fost schimbata în parte prin Decizia civilă nr. 123/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. l l29/R/O4.06.2013 a Curții de Apel București.
Potrivit art. 4 si 1 din OG nr. 22/2002, creanțele asupra statului se execută de bunăvoie, prin grija ordonatorilor de credite bugetare, acest lucru reprezentând de fapt o aplicare a principiului prevăzut de art. 44 alin 1 din Constituție, conform căruia creanțele asupra statului sunt garantate. Art. 1 și 4 din
lege, stabilesc reguli speciale privind constituirea fondurilor bănești necesare executării de bunăvoie a obligației de plată, fiind enunțat principiul executării de bunăvoie și reguli privind modul concret de realizare.
În cauza, contestatoarea, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile OG 22/2002 pentru a nu executa o hotărâre judecătorească, așa cum a arătat, în raport de dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, reține cauza Ș. împotriva României, unde Curtea a statuat că executarea unei semințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces", în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. De asemenea, Curtea a mai precizat ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi”.
Curtea a statuat, de asemenea, că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimaților ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în acest sens fiind emise mai multe hotărâri ( ex. Cauza Sanglier împotriva Franței, cauza Shmalko c. Ucrainei etc.).
Mai mult decât atât,contestatoarea tergiversează executarea obligațiilor scadente aferente lunii aprilie-mai 2015, invocând motive diverse în cadrul mai multor contestații la executare.
De altfel, relativ la atitudinea contestatoarei față de executarea de bună voie a obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea intimaților, instanța nu poate să nu remarce faptul că aceasta a formulat pe parcursul anului 2014/2015 nu mai puțin de 6 cereri având ca obiect contestație la executare (dosarele_ ,_ și_ ,_ ,_ ,_ ), toate acestea având ca scop obținerea unor amânări la plata obligațiilor către creditori, toate fiind respinse de Judecătoria Călărași, iar două fiind soluționate definitiv cu aceeași soluție de Tribunalul Călărași, în timp ce una se află în apel pe rolul aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive, urmează a respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către debitoarea A.N.A.F.București, în contradictoriu cu intimații T. V.-M.,S. I.-G. și T. A.-L., cu privire la somația mobiliară din data de 18.08.2015 emisă de B.E.J.M. și Ș. din mun.Călărași.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. I. Ș. J.
Red. D.I.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/06.10.2015.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1171/2015. Judecătoria... → |
|---|
