Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 763/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 763/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 940/202/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr.763/2015
Ședința publică din 06 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A. T.
Grefier D. C-tina M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta B. I. C. împotriva pârâtului I. M. G..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acea dată, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 06.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 12.02.2014, sub nr._, reclamanta B. I. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. M. G., partajarea bunurilor dobândite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei, respectiv a apartamentului compus din 2 camere, în suprafață de 52 mp, situat în Călărași, ., . căruia soții au contribuit în mod egal. De asemenea, reclamanta a solicitat atribuirea în natură a imobilului, partajarea datoriei comune în cuantum de 10.370 lei și a sumei de 654 lei, cheltuieli de întreținere a imobilului.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a fost căsătorită cu pârâtul până în anul 2012, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 3718/29.10.2012 pron. de Judecătoria Călărași. A precizat că a dobândit împreună cu pârâtul prin contribuție egală, imobilul a cărui partajare o solicită, și că dorește atribuirea imobilului întrucât nu are alte proprietăți, iar domiciliul minorului rezultat din căsătorie a fost stabilit la reclamantă.
Reclamanta a mai învederat că, în timpul căsătoriei pârâtul a contractat un credit la BRD, însă de la data despărțirii pârâtul nu a achitat nicio rată, reclamanta achitând întregul credit. Totodată, reclamanta a suportat și cheltuielile de întreținere ale imobilului în sumă de 654 lei.
În drept, au fost invocate art. 357, art. 351 C.civ. și art. 453 C.proc.civ.
La cerere au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 3718/29.10.2012, contract de vânzare-cumpărare nr. 2477/30.08.2001, ordin al Prefectului, certificat fiscal, chitanțe, cerere de rambursare.
La data de 24.03.2014 pârâtul I. M. G. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu acțiunea, cu anumite obiecțiuni. Astfel a învederat că nu este de acord cu obligarea la cheltuielile de judecată, întrucât nu a fost pus în întârziere și nu a fost invitat la mediere, în ceea ce privește datoria comună contractată la BRD, arată că nu se opun, însă nu sunt depuse la dosar contractul de credit, graficul de rambursare. În privința valorii de circulație a imobilului, precizează că valoarea indicată de reclamantă este una derizorie, urmând ca expertiza imobiliară să stabilească valoarea reală, din care reclamanta să îi plătească ½ cu titlu de sultă.
La data de 27.03.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 454 C.proc.civ. întrucât pârâtul a contestat pretențiile reclamantei, iar în privința creditului a precizat că titularul contractului este chiar pârâtul, înscrisurile aflându-se în posesia acestuia.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară, raportul întocmit fiind depus la dosar. (filele 64-67)
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 07.07.2001, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 3718/29.10.2012, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ (filele 22-23).
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit imobilul situat în Călărași, ., ., . utilă de 40,79 mp, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare și garanție imobiliară autentificat sub nr. 2477/30.08.2001 de BNP C. M. D..
Totodată, părțile au contractat în timpul căsătoriei un împrumut la B.R.D. GSG S.A., pentru a cărui rambursare reclamanta a achitat prin contribuție proprie suma totală de 10.370 lei, conform cererii de rambursare totală aflată la dosar (fila 19) și a chitanțelor de plată.
Sub acest aspect, instanța reține că, deși pârâtul a negat că ar fi titularul acestui credit și a solicitat ca reclamanta să depună la dosar înscrisurile doveditoare, din chitanțele de plată a ratelor de credit depuse la dosar (filele 11-15) rezultă, fără echivoc, faptul că titular al contractului de credit este pârâtul I. M. G., reclamanta având calitatea de coîmprumutat.
Având în vedere că pârâtului i s-a pus în vedere, la termenul din 07.11.2014 (fila 68), să depună la dosar contractul de credit al cărui titular este și a cărui existență acesta nu a negat-o, ci a învederat, fără să dovedească în vreun fel, faptul că i-ar fi dispărut mai multe documente, instanța va face aplicarea art. 295 C.proc.civ., apreciind dovedite afirmațiile reclamantei cu privire la existența și conținutul contractului de credit. Instanța observă vădita rea-credință a pârâtului în nedepunerea acestui înscris, rezultată și din lipsa pârâtului de la toate termenele de judecată ulterioare datei de 07.11.2014, în condițiile în care pârâtul a fost prezent la fiecare termen de judecată anterior.
Așadar, din chitanțele depuse la dosar de reclamantă (filele 11-15) rezultă că în perioada 2013-2014 aceasta a achitat prin contribuție proprie, împrejurare necontestată de pârât, suma de 10.370 lei, reprezentând contravaloare credit.
Totodată, instanța reține și că reclamanta a achitat, tot prin contribuție proprie, suma totală de 654 lei, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 16-18), reprezentând cheltuieli de întreținere a imobilului bun comun, respectiv contravaloare facturi de apă-canal, curent electric, gaze naturale,
Instanța reține că părțile nu au contestat calitatea de bun comun a imobilului cu destinația de locuință situat în Călărași, ., ., . valoarea contribuției fiecărui soț la bunurile și datoriile comune, iar singura parte care a solicitat atribuirea imobilului a fost reclamanta, astfel că instanța va dispune atribuirea către reclamantă a imobilului dobândit de părți în timpul căsătoriei prin contribuție egală, luând în considerare că pârâtul, prin întâmpinare, a fost de acord cu această modalitate de partajare a imobilului, solicitând ca reclamanta să îi plătească cu titlu de sultă ½ din valoarea imobilului stabilită prin expertiză.
În ceea ce privește valoarea acestui imobil – apartament dobândit de părți, instanța reține că, prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert D. V. (f. 83-84), s-a stabilit că valoarea de circulație a apartamentului în cauză este de 67.702 lei.
Deși printr-un al doilea supliment, expertul a concluzionat că ar trebui aplicat și coeficientul de corecție rezultat din lipsa certificatului energetic, instanța apreciază că nu se impune corectarea valorii apartamentului și acest coeficient, având în vedere că nu ne aflăm în niciuna din ipotezele prevăzute de lege în care este necesar certificatul energetic al apartamentului, respectiv construire, vânzare, închiriere, renovări majore, atât timp cât prin partaj nu se schimbă proprietarul imobilului prin vânzare.
Așadar, valoarea de circulație a imobilului a cărei partajare se solicită, ce este avută în vedere de instanță la stabilirea sultei, este cea de 67.702 lei, urmând ca reclamanta să îi achite pârâtului, cu titlu de sultă, suma de_ lei, reprezentând ½ din această valoare a imobilului.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va constata că reclamanta a achitat prin contribuție proprie datoria comună în cuantum total de 10.370 lei, reprezentând contravaloare credit încheiat de pârât cu BRD GSG SA, și va obliga pârâtul să plătească reclamantei ½ din această sumă, respectiv 5185 lei.
Totodată, pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 327 lei către reclamantă, reprezentând ½ din cheltuieli de întreținere ale imobilului achitate prin contribuție proprie de către reclamantă.
În baza art. 455 Cod procedură civilă, reținând că declanșarea litigiului și probele administrate în cauză profită ambelor părți, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul litigiu (taxa judiciară de timbru 2718,5 de lei – f. 25 și 29; onorariu expert 600 de lei-f. 45 și 49), proporțional cu cota sa parte din masa partajabilă ce îi revine, respectiv 1/2. Această soluție se impune independent de recunoașterea pretențiilor reclamantei de către pârât (recunoaștere care oricum nu a avut loc, având în vedere susținerile pârâtului din întâmpinare), întrucât dispozițiile art. 455 C.proc.civ. sunt speciale față de art. 454 C.proc.civ. și se aplică în considerarea specificului relațiilor dintre coproprietari.
Astfel, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1659,25 lei reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru și onorariul cuvenit expertului achitate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta B. I. C., CNP_, domiciliată în Călărași, ., ., ., cu domiciliul ales în Călărași, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. M. G., CNP_, domiciliat în Călărași, ., ., ..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul – apartament compus din 2 camere, în suprafață de 52 mp situat în mun. Călărași, ., ., ., în cote egale de ½.
Atribuie reclamantei imobilul dobândit de părți în timpul căsătoriei și obligă reclamanta să îi achite pârâtului, cu titlu de sultă, suma de_ lei, reprezentând ½ din valoarea imobilului.
Constată că reclamanta a achitat prin contribuție proprie datoria comună în cuantum total de 10.370 lei, reprezentând contravaloare credit încheiat de pârât cu BRD GSG SA, și obligă pârâtul să plătească reclamantei ½ din această sumă, respectiv 5185 lei.
Constată că reclamanta a achitat cheltuieli de întreținere ale imobilului în sumă de 654 lei și obligă pârâtul să plătească reclamantei ½ din această sumă, respectiv 327 lei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1659,25 lei reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru și onorariul cuvenit expertului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, 06.03.2015.
P. GREFIER
T. C. A. D. C-T. M.
Red. TCA/Dact DCM/Exemp. 4/25.03.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1869/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1758/2015.... → |
|---|
