Plângere contravenţională. Sentința nr. 1156/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1156/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 819/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 1156
Ședința publică din 20 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –S. O.
GREFIER- V. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de petenta R. M. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție Călărași, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/19.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatoarea personal, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care;
Procedând la verificarea din oficiu a competenței, în temeiul art. 131 C.proc.civ. raportat la art. 32 din OG nr.2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nefiind cereri sau excepții prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Petenta solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea unui martor, prezent în sală, respectiv B. A. .
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorului indicat în plângere, iar pentru partea intimată încuviințează proba cu înscrisuri.
Conform art. 321 N.c.p.c instanța procedează la audierea martorului prezent, sub prestare de jurământ, declarația dată fiind consemnată în proces verbal ce s-a atașat la dosar.
Petenta, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
În temeiul art. 244 C.proc.civ. instanța declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta, având cuvântul, solicită admiterea plângerii în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea introdusă la această instanță la data de 02.02.2015, petenta R. M. domiciliat în Călărași, ., ., CNP_, a chemat în judecată intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN Călărași cu sediul în Călărași, ., județul Călărași, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.01.2015.
În motivare, reclamanta menționează că a fost sancționată contravențional cu suma de 390 lei (patru puncte amendă) pentru încălcarea a art. 100 alin 3 lit. b din OUG 195/2002 privind Codul Rutier și s-a reținut în mod eronat că în intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a părții carosabile. Petenta apreciază că măsura de reținere a permisului de conducere este nelegală, prin prisma dispozițiilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor si Codului Rutier. Astfel, art. 109 alin 1 din OUG 195/2002 stipulează „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către Polițistul rutier” iar potrivit alin 4 al aceluiași articol „forma si conținutul procesului verbal de constatare a contravenției se stabilesc prin regulament”.
Regulamentul de aplicare a Codului Rutier, aprobat prin HG nr. 1391/2006, detaliază, la art. 180 alin 1, modalitatea de încheiere a acestui proces verbal indică expres prevederile obligatorii pe care trebuia să le conțină: „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheiere un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa 1 A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora si locul unde este încheiat...; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârșită..., sancțiunea complementară aplicată / sau măsura tehnico-administrativă dispusă: indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale...”
A mai arătat că reținerea permisului de conducere” estre doar o măsură tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane și păstrarea lui la sediul poliției rutiere până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri – art. 2 pct. 5 din regulamentul de aplicare a Codului Rutier. În acest timp, suspendarea dreptului de a conduce este definită ca fiind o sancțiune complementară, reținerea putând fi dispusă doar după aplicarea suspendării, de către agentul constatator. Având în vedere că în speța de față nu s-a dispus și sancțiunea complementară a suspendării, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere nu are nici un temei legal.
Un al doilea motiv de nulitate pe care îl invocă este prevăzut de art. 181 alin 1 din HG 1391/2006, respectiv Regulamentul de aplicare a Codului Rutier. Astfel, acest articol prevede că „în situația în care fapta a fost constată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa 1 D după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de autovehicul. Ori în cauză procesul verbal este prevăzut în anexa 1 A și nu cel prevăzut în mod obligatoriu, respectiv procesul de la anexa 1 D.
Petenta, pe fondul cauzei, arată că la data de 19 ianuarie 2015 se deplasa pe . viteză redusă, la intersecția cu Prel. București a semnalizat, a virat la dreapta, pe trecerea de pietoni nefiind angajat nici un pieton în traversarea străzii. Și-a continuat deplasarea pe . direcția Orizont și după ce a depășit trecerea de pietoni din fața magazinelor „Leonardo” si „Magnolia” a fost oprită de un echipaj de poliție care au susținut că nu a-și fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare. A mai arătat că deși a încercat să prezinte desfășurarea reală a evenimentului, nu i-a luat în considerare explicația.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 19, 31 din OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 19.02.2015 intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale pentru următoarele considerente: contestatoarea a fost sancționată contravențional întrucât a condus autoturismul în municipiul Călărași și nu a acordat prioritate unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare. Fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar. Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Călărași, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. Procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 135 alin 3 lit. b din HG 1391/2006 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (3) lit. b, având în vedere că sancțiunea principală a amenzii a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/201 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele„ prenumele si calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator rezultă că aceasta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește eventuala solicitarea de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertismentul, partea pârâtă solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 4 puncte amendă. Petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, respectiv suma de 195 lei.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C. proc. civ.
În dovedire, partea pârâtă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși i s-au comunicat întâmpinarea și înscrisurile atașate, reclamanta nu a formulat răspuns.
La primul termen de judecată, din data de 20.04.2015, când procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a audiat martorul propus de reclamantă.
Analizând plângerea formulată prin prisma susținerilor părților, raportate la dispozițiile legale incidente în cauză și la probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._ din data de 19.01.2015, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, petenta R. M. a fost sancționată cu amendă contravențională in cuantum de 390 lei (4 puncte amendă) și cu sancțiunea complementară ce constă în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h din HG 1391/2006, fapta comisă fiind sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr.195/2002 R.
În fapt, agentul constatator a reținut că la data de 19.01.2015, la ora 15,35, în timp ce conducea autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_, în municipiul Călărași, pe . a acordat prioritate unui pieton angajat regulamentar în traversare, la intersecția cu Bulevardul C.-V..
Sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției, conform art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, următoarele mențiuni: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. În prezenta cauză, instanța reține că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar în speță nu exista cauze de nulitate absolută a procesului verbal.
În acest context, instanța înlătură ca fiind neîntemeiate susținerile petentei referitoare la nulitatea actului constatator.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, instanța reține aspectele care vor fi arătate în continuare.
Potrivit Jurisprudenței CEDO (hotărârea Ozturk împotriva Germaniei din 21 februarie 1984), domeniul contravențional poate să aparțină noțiunii autonome de „acuzație în materie penală” dacă se respectă unul din cele trei criterii: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei, natura și gravitatea sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului faptei (hotărârea Engel și alții împotriva Olandei din 08.07.1976).
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa, a statuat că, în situația contravențiilor rutiere, atunci când se aplică și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ne aflăm în prezența unei veritabile „acuzații în materie penală” (cauzele Neata împotriva Românei si I. P. împotriva României).
Prin prisma acestor criterii și în special a criteriului privind natura și gravitatea sancțiunii contravenționale aplicată în sarcina petentului contravenient, instanța va califica contravenția din prezenta cauză ca fiind „o acuzație in materie penală”, situație în care petentul se bucură de garanțiile cuprinse la art. 6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO aferentă se bucură de supremație față de dreptul intern, judecătorul național fiind obligat să dea satisfacție acestora cu prioritate (cauza D. P. contra României, hotărârea din 26 aprilie 2007, paragraful 103).
În atare situație, rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se mai bucură de prezumție de legalitate; cel care l-a întocmit are obligația de a dovedi temeinicia și legalitatea acestuia, operând cu prioritate prezumția de nevinovăție a contravenientului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională care în decizia nr. 1096 din 08 septembrie 2006, a arătat că procesul-verbal de contravenție, odată atacat cu plângere, este contestat în însăși prezumția de legalitate de care acesta se bucură, fiind necesară administrarea de probe care să dovedească temeinicia și legalitatea acestuia.
Fiind în prezența unei „acuzații în materie penală” în sensul jurisprudenței CEDO, unde primează prezumția de nevinovăție a contravenientului, nu este suficientă, pentru răsturnarea acestei prezumții, constatarea personală a agentului constatator, acesta având obligația de a produce probe pertinente de natură a-i susține acuzația, probe care trebuie indicate în procesul-verbal de contravenție.
Doctrina judiciară în materie a opinat că în astfel de împrejurări probele posibile pot fi martorii oculari, iar pentru polițiștii aflați în misiune cu autoturisme pe care sunt montate dispozitive de filmare, înregistrările abaterii consemnată în procesul-verbal de contravenție.
Ori, în cazul de față, agentul constatator nu a pus la dispoziția instanței înregistrarea video a faptei sancționate, menționând în întâmpinare că „fapta contravențională nu a fost înregistrată cu ajutorul aparatului radar”. Mai mult decât atât, martorul ocular B. A., audiat în cauză la cererea reclamantei, a declarat că atunci când autoturismul condus de reclamantă a trecut pe zebra de pe . intersecția cu Bulevardul C.-V., nu se afla pe zebră nici un pieton căreia să i se acorde prioritate.
De altfel, actul constatator este redactat într-o manieră greu lizibilă, ceea ce provoacă noi dubii cu privire la existența faptei contravenționale reținute în sarcina reclamantei.
În consecință, pârâtul nu a probat temeinicia acuzației pe care i-a adus-o reclamantului.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de reclamanta R. M. domiciliată în Călărași, ., .. 1, ., CNP_ în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, cu sediul în Călărași, ., județul Călărași.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.01.2015 emis de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.04.2015.
P. GREFIER
Jud. S. O. V. N.
Red. S.O.
Dact V.N.
Exemp. 5/ 18.05.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1136/2015.... → |
|---|
