Plângere contravenţională. Sentința nr. 1896/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1896/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1717/202/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1896/2015
Ședința publică din data de 19 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei privind pe petenta .-LA AV M. M. și pe intimat A.-D., având ca obiect plângere contravențională PV . NR._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, susținerile fiind consemnate în încheierea pronunțată la data menționată, ce face parte integrantă din prezenta sentință când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015, când în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
I NS T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2015, sub nr._, petenta S.C. A. P. S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 20.02.2015 de un agent constatator din cadrul A.N.A.F. și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, pentru fiecare din faptele sancționate de agenții constatatori.
În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru comiterea faptelor contravenționale prev. de art. 10 lit. gg), h) și f) din O.U.G. nr. 28/1999, în sarcina petentei reținându-se că, la data efectuării controlului inopinat, la punctul de lucru al acesteia din municipiul Călărași, Piața Centrală, s-a identificat la ora controlului, un plus de casă de 29,60 lei, fără documente justificative, că nu era afișat la loc vizibil anunțul detaliat de atenționare a clientului cu privire la obligația operatorului economic de a emite și înmâna bonul fiscal și că bonurile emise conțineau date eronate, respectiv ora emiterii inscripționată pe fiecare bon fiscal emis nu corespundea cu ora reală a emiterii acestuia, existând un decalaj orar.
În ceea ce privește plusul de casă în valoare de 29,60 lei, petenta a menționat că nu puteau exista documente justificative cu privire la acestea, întrucât astfel de documente se întocmesc, conform dispozițiilor care reglementează activitatea de contabilitate, cu ocazia unui control sau la sfârșitul zilei când se face închiderea și se scoate raportul final.
S-a arătat că suma menționată este foarte mică și că aceasta ar fi putut proveni dintr-un rest calculat greșit de vânzător.
Cu privire la fapta constând în lipsa afișării la loc vizibil a anunțului detaliat privind obligația respectării dispozițiilor art. 1 alin. 9 și 10 din O.U.G. 28/1999, petenta a menționat ,în esență, că acesta exista, fiind probabil desprins, iar situația a fost remediată pe loc. Față de acest aspect, petenta a menționat că apreciază că s-ar impune aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului.
În ceea ce privește fapta constând în aceea că bonurile fiscale emise conțin date eronate, s-a arătat că magazinul unde s-a efectuat controlul fusese deschis recent, toate datele obligatorii pe care trebuia să le conțină bonul fiscal fiind inserate de persoana autorizată în acest sens, eroarea de oră nefiind imputabilă petentei, aceasta neavând posibilitatea de a interveni pentru a îndrepta această eroare.
În drept, au fost invocate disp. art. 5 alin. 5, disp. art. 21 alin. 3 și disp. O.G. 2/2001.
În susținerea plângerii contravenționale formulate, petenta a depus, în copie, procesul verbal contestat și alte înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.04.2015, intimata A.N.A.F. a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării formulate, intimata a arătat, în esență, că petenta a săvârșit faptele contravenționale reținute în sarcina sa, săvârșirea acestora fiind constatată în mod direct de agentul constatator și fiind confirmată de declarația martorei Ț. P., care lucra în calitate de vânzătoare la punctul de lucru unde s-a efectuat controlul.
Intimata a mai arătat că în acord cu jurisprudența C.E.D.O., faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, iar petenta nu a adus niciun element probatoriu în fața instanței de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul de control.
Intimata a susținut și că înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu se justifică avându-se în vedere gradul ridicat de periculozitate a faptelor comise și necesitatea îndreptării agentului economic, respectiv rolul educativ al sancțiunii contravenționale.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. O.U.G. 28/1999, pe disp. O.G. 2/2001 și pe disp. H.G. 520/2013.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 petenta a fost sancționată contravențional cu o amendă totală în valoare de 7000 lei pentru comiterea faptelor contravenționale prev. de art. 10 lit. gg), h) și f) din O.U.G. nr. 28/1999, în sarcina petentei reținându-se că, la data efectuării controlului inopinat, la punctul de lucru al acesteia din municipiul Călărași, Piața Centrală, s-a identificat la ora controlului, un plus de casă de 29,60 lei, fără documente justificative, că nu era afișat la loc vizibil anunțul detaliat de atenționare a clientului cu privire la obligația operatorului economic de a emite și înmâna bonul fiscal și că bonurile emise conțineau date eronate, respectiv ora emiterii inscripționată pe fiecare bon fiscal emis nu corespundea cu ora reală a emiterii acestuia, existând un decalaj orar.
Reprezentantul petentei a semnat procesul verbal de constatare a contravenției, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că petenta, prin reprezentant, va formula obiecțiuni în termenul legal.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din O.G. nr.2/2001, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.
Prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției este confirmată de declarația dată de martora Ț. P. (f. 47 – 49), vânzătoare la punctul de lucru unde s-a efectuat controlul, care a recunoscut toate deficiențele constatate de agentul constatator.
De asemenea, instanța apreciază că susținerile petentei cu privire la netemeinicia procesului verbal contestat nu pot fi reținute.
Astfel, potrivit art. 10 lit. gg) din O.U.G. 28/1999, constituie contravenție deținerea la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanțe.
Prin raportare la dispozițiile legale menționate, instanța consideră că, la momentul efectuării controlului, petenta ar fi trebuit să dețină documente justificative cu privire la suma de 29,60 lei găsită în plus de agenții constatatori, dispozițiile art. 10 lit. gg) din O.U.G. 28/1999 nereglementând nicio ipoteză care să permită petentei să dețină sume de bani fără a avea documente justificative pentru acestea.
În consecință, cum petenta nu a putut prezenta documente justificative pentru suma de 29,60 lei, instanța consideră că aceasta săvârșit contravenția prev. de 10 lit. gg) din O.U.G. 28/1999.
Potrivit art. 10 lit. f) din O.U.G. 28/1999, constituie contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c), sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), după caz.
Instanța constată că pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. f) din O.U.G. 28/1999 răspunderea revine, în temeiul disp. art. 11 alin. 1 lit. a) din O.U.G. 28/1999, operatorilor economici.
Așadar, instanța consideră că, independent de persoana care a montat efectiv aparatul de marcat, răspunderea pentru neîndeplinirea obligațiilor prev. de dispozițiile legale menționate anterior revine operatorului economic, acesta trebuind să depună toate diligențele pentru a verifica dacă bonurile fiscale emise corespund cerințelor legale impuse.
În consecință, cum bonurile fiscale conțineau date eronate cu privire la ora la care acestea au fost emise, instanța consideră că petenta a săvârșit contravenția prev. de art. 10 lit. f) din O.U.G. 28/1999.
Totodată, potrivit art. 10 lit. h) din O.U.G. 28/1999, constituie contravenție neîndeplinirea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației de a afișa anunțul de atenționare prevăzut la art. 1 alin. (11).
Instanța consideră că susținerile formulate de petentă, în sensul că respectivul anunț de atenționare exista la momentul controlului nu sunt veridice, din moment ce martora Ț. P. a precizat că nu știa că respectivul afiș trebuia neapărat lipit.
Așadar, cum anunțul de atenționare nu a fost afișat în mod corespunzător, instanța consideră că petenta a săvârșit contravenția prev. de art. 10 lit. h) din O.U.G. 28/1999.
Pentru considerentele menționate anterior, instanța apreciază că actul de sancționare contravențională a fost întocmit în mod temeinic, petenta săvârșind contravențiile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, instanța constată că pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. gg) petentei i-a fost aplicată o amendă în valoare de 3000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. h) petentei i-a fost aplicată o amendă în valoare de 2000 de lei, iar pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. f) petentei i-a fost aplicată o amendă de 2000 lei.
Cum petenta nu a putut justifica deținerea unei sume extrem de mici, respectiv 29,60 lei, iar diferențele orare existente pe bonurile fiscale erau de doar câteva ore, instanța apreciază că faptele efectiv comise de societatea petentă au grad de pericol social redus.
Prin urmare, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp. art. 10 lit. gg) din O.U.G. 28/1999 prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 cu sancțiunea avertismentului și a amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei aplicate pentru săvârșirea contravenții prevăzute de disp. art. 10 lit. f) din O.U.G. 28/1999 prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 cu sancțiunea avertismentului.
În ceea ce privește contravenția prev. de art. 10 lit. h) din O.U.G. 28/1999, instanța apreciază că agentul constatator a individualizat, în mod corespunzător, sancțiunea aplicată, dispunând amendarea petentei cu suma minimă prevăzută de lege.
Aceasta concluzie se impune prin raportare la faptul că respectarea obligației de a afișa anunțul de atenționare nu implica un efort deosebit din partea societății reclamante, reprezentanții acesteia nedepunând niciun fel de diligență pentru respectarea dispozițiilor legale, din moment ce vânzătoare de la punctul de lucru la care s-a realizat controlului, nu știa că respectivul anunț de atenționare trebuia afișat.
În consecință, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentă, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp. art. 10 lit. gg) din O.U.G. 28/1999 prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 cu sancțiunea avertismentului și a amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei aplicate pentru săvârșirea contravenții prevăzute de disp. art. 10 lit. f) din O.U.G. 28/1999 prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 cu sancțiunea avertismentului și va menține toate celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. P. S.R.L., cu sediul în ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în ., sect. 5, București.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp. art. 10 lit. g) din O.U.G. 28/1999 prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 de lei aplicate pentru săvârșirea contravenții prevăzute de disp. art. 10 lit. f) din O.U.G. 28/1999 prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/20.02.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. – M. N. L. B.
Red.R.M.N.
Thred.B.L.
Ex. 4/16.07.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1957/2015.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1891/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
