Plângere contravenţională. Sentința nr. 2038/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2038/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2406/202/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2038
Ședința publică de la 03 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul R. Ș., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimatul I.P.J Călărași-Biroul Rutier la data de 19.04.2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.06.2015 fiind consemnate în încheierea de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 03.07.2015, când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015 sub nr._, petentul R. Ș. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.04.2015. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea constând în avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 19.04.2015 a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ pe . vireze pe . semaforizată. A mai arătat că a fost oprit de un echipaj de poliție care se deplasa în spatele lui și i s-a imputat faptul că a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric.
Petentul a negat săvârșirea faptei și a arătat că în autoturism se afla un martor.
Petentul nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 1528 C.civ..
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. A atașat exemplarul 2 al procesului-verbal atacat și dovada de circulație . nr._ și a indicat numele și adresa martorului.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptelor contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, a indicat textele de lege încălcate de acesta și a arătat că procesul-verbal a fost legal întocmit, cu respectarea disp. art. 16-17 din OG 2/2001.
A solicitat respingerea probei testimoniale solicitate de petent cu motivarea că acesta a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal în care s-a consemnat că era singur în autoturism.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul din 30.06.2015 instanța a admis proba cu înscrisuri pentru ambele părți și a audiat martorul solicitat de petent.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.04.2015, s-a constatat săvârșirea de către petentul R. Ș. a faptei constând în încălcarea prev. de art. 52 alin. 1 din HG 1391/2006, faptă sancționată de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. 195/2002, întrucât s-a reținut în sarcina sa că la data de 19.04.2015, ora 16.16, a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ pe Bld. Republicii și a pătruns în intersecția cu . roșie a semaforului electric. Pentru această contravenție i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în sumă de 390 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule. Petentul a predat permisul de conducere, eliberându-i-se dovada înlocuitoare . nr._ în care s-a menționat ca motiv al reținerii săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Prin același proces-verbal a fost reținută în sarcina petentului și încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006, constând în aceea că nu a avut asupra sa actul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare, faptă încadrată în dispozițiile art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 pentru care a fost aplicată sancțiunea constând în avertisment.
În completarea situației de fapt, agentul constatator a menționat în procesul-verbal că petentul era singur în autoturism.
Petentul a semnat procesul-verbal atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de mențiunea că nu are obiecțiuni din rubrica „Alte mențiuni”.
Față de faptul că atât petentul, cât și martorul au declarat în fața instanței că martorul se afla în autoturism la momentul săvârșirii contravențiilor, afirmație ce intră în contradicție evidentă cu cuprinsul procesului-verbal pe care petentul și l-a însușit fără obiecțiuni, instanța consideră declarația martorului ca fiind pro causa, astfel că nu o va avea în vedere la soluționarea cauzei.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și apoi de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 Cod procedură civilă.
Existența unei prezumții de veridicitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de veridicitate presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând din oficiu procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.04.2015 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 alin. 1 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a faptelor imputate, iar sancțiunile aplicate, principale și complementare, precum și cea rezultantă au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În privința situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care s-a constatat că declarația martorului audiat nu este credibilă, instanța reține că petentul, deși contestă prima contravenție imputată și pretinde că a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului, nu poate dovedi aceste susțineri, cu toate că îi revenea sarcina de a proba lipsa de temeinicie a constatărilor directe ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal.
Mai mult decât atât, petentul a nu a formulat nicio obiecțiune în fața agentului constatator cu privire la faptele imputate.
În concluzie, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate, astfel că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deși a avut posibilitatea să ceară administrarea de probe în acest sens.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale se pronunță asupra sancțiunii.
Analizând fapta petentului prin prisma criteriilor de individualizare a sancțiunilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța constată că atât sancțiunile principale constând în amendă contravențională pentru prima faptă, respectiv avertisment pentru cea de-a doua, cât și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce atașată sancțiunii principale pentru prima contravenție au fost corect individualizate de agentul constatator.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că petentul nu a relevat nicio împrejurare de fapt care să conducă la concluzia că fapta de a trece prin intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, care întrunește în abstract toate elementele constitutive ale contravenției, nu realizează pericolul social vizat de norma de incriminare, raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită.
În concluzie, se constată că rolul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale pentru prima contravenție reținută în sarcina petentului nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a sancțiunii principale și a celei complementare aplicate prin procesul-verbal atacat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că atât sancțiunile principale, cât și sancțiunea complementară, au fost legal aplicate și temeinic individualizate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.04.2015 și, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiat și capătul de cerere subsidiar din plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul R. Ș., CNP-_, domiciliat în Călărași, ., jud. Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud. Călărași, Cod unic de înregistrare_.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Biroul Rutier la data de 19.04.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, la 03.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/29.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2164/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Evacuare. Sentința nr. 2073/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
