Pretenţii. Sentința nr. 1963/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1963/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 2688/202/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 1963/2015
Ședința publică din data de 26 Iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte C. A. T.
Grefier D. C-tina M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” formulată de
reclamantul M. CĂLĂRAȘI - prin PRIMAR împotriva pârâtei O. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat cons. jur. B. M. pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța în temeiul disp.art. 131 C.proc. civilă, raportat la art. 94 lit. k și art. 107 C.proc.civilă, constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cererea.
Nefiind cereri și excepții prealabile, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea probatoriului.
Cons. jur. B. M. pentru reclamant, având cuvântul, în dovedirea cererii formulate propune administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosarul cauzei o copie a hotărârii nr. 99/2009 împreună cu anexele 1 și 2 la aceasta.
În temeiul disp.art. 258 alin.1 C.proc.civilă, instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, apreciind că este legală și poate duce la soluționarea cauzei.
Cons. jur. B. M. pentru reclamant, având cuvântul, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C. proc. civ. declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru susțineri pe fond.
Cons. jur. B. M. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, urmând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 662,62 lei reprezentând contravaloarea redevenței datorate pentru perioada 15.03.2012 – 15.03.2015 și penalități de întârziere, calculate până la data de 27.04.2015 și, în continuare, penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015 sub nr._ reclamantul M. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta O. A. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 480,14 lei reprezentând contravaloarea redevenței datorate de aceasta pentru perioada 15.03.2012 – 15.03.2015, la plata sumei de 182,48 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului, la plata în continuare a penalităților de întârziere până la data achitării debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între acesta, în calitate de concedent și pârâtă, în calitate de concesionar, au existat relații contractuale, în temeiul contractului de concesiune nr. 9538/03.03.2011.
Reclamantul a menționat că pârâta nu a achitat contravaloarea redevenței datorate de aceasta în baza contractului încheiat, fapt ce a general aplicarea penalităților de întârziere în conformitate cu dispozițiile cap. V din contractul nr. 9538/03.03.2011, cuantumul acestora fiind, la data de 27.04.2015, de 182,48 lei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969 din Codul civil de la 1864.
În susținerea cererii formulate, reclamantul a depus, în copie, contractul nr. 9538/03.03.2011și alte înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 din O.U.G. 80/2013, reclamantul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță la judecarea cererii.
Instanța a administrat, al cererea reclamantului, proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 03.03.2011 între părțile s-a încheiat contractul de concesiune nr. 9538/03.03.2011 (f. 8), având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 300 m.p.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acesteia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâta și-a asumat, în temeiul art. 7 alin. 4 din contractul încheiat de părți, obligația de a achita contravaloarea redevenței datorate pentru exploatarea terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, în condițiile prevăzute de art. 3 din contractul menționat.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtei, iar aceasta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamantul a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligații contractuale asumate de aceasta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 480,14 lei reprezentând contravaloarea redevenței datorate de aceasta pentru perioada 15.03.2012 – 15.03.2015.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 4, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamant în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârât.
Cum pârâta nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamantul, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acesteia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 5) și dispozițiile art. 4 din contract, constată că reclamantul a calculat în mod corect cuantumul penalităților de întârziere datorate până la data de 27.04.2015. Astfel, instanța o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 182,48 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere, precum și la plata, în continuare, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. Călărași, prin primar D. Ș. D., cu sediul în Călărași, . nr. 3-5, jud. Călărași, în contradictoriu cu pârâta O. A., CNP_, cu domiciliul în Călărași, ., județul Călărași.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 480,14 lei reprezentând contravaloarea redevenței datorate pentru perioada 15.03.2012 – 15.03.2015, suma de 182,48 lei reprezentând penalități de întârziere și, în continuare, penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere până la data achitării debitului principal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, 26.06.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. A. M. C-tina D.
Red. TCA
Dact. MCD
Ex.4/14.07.2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1967/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1641/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
