Pretenţii. Sentința nr. 3599/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3599/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 3599/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3599/2015
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. N. 91 S.R.L. și pe pârâta Î. I. R. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru societatea reclamantă avocat G. G., în temeiul împuternicirii avocațiale . nr._ aflată la fila 3 din dosarul Tribunalului Călărași; lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile și obiectul cauzei, mențiuni privind îndeplinirea procedurii de citare, prin același referat se arată că la dosarul cauzei avocat D. M.-L. a formulat o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare întrucât, la aceeași dată reprezintă trei persoane care au dosare aflate pe rolul Curtea de Apel București, după care,
Instanța constată că apărătorul societății reclamante nu a făcut dovada dreptului de reprezentare a societății menționate în fața acestei instanțe.
Avocat G. G. completează împuternicirea avocațială . nr._ aflată la fila 3 din dosarul Tribunalului Călărași în sensul că aceasta este valabilă și pentru Judecătoria Călărași, complinind astfel lipsa acestei mențiunii pe împuternicirea avocațială.
Față de complinirea efectuată, instanța constată că societatea reclamantă este legal reprezentată în fața acestei instanțe.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul societății pârâte.
Avocat G. G., având cuvântul, pentru societatea reclamantă, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în ceea ce privește temeinicia cererii de amânare formulate de apărătorul societății pârâte, raportat la dispozițiile legii care cer o rigoare deosebită în acest domeniu.
Instanța, având în vedere că apărătorul societății pârâte, avocat D. M. L., nu a depus dovezi din care să rezultă că este reprezentantul celor trei persoane ale căror citații au fost atașate la dosar și care au cauze aflate pe rolul Curții de Apel București la această dată, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Din oficiu, instanța, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași și pune în discuție această excepție.
Avocat G. G., având cuvântul, cu privire la excepția invocată din oficiu, solicită admiterea acesteia în temeiul disp. art. 98 C. proc. civilă.
Se arată că evaluarea obiectului principal se realizează raportat la cauza pendinte și nu la o altă cauză, despre care s-a făcut referire în cuprinsul cererii introductive numai cu scopul de a introduce instanța de judecată în atmosferă, respectiv pentru a circumstanția pe deplin împrejurările în care a apărut necesitatea investirii instanței cu această cauză.
Prin urmare, împrejurarea potrivit căreia la un anumit moment o altă cauză având ca obiect debitul principal s-a soluționat, nu poate avea o înrâurire asupra dosarului prezent, creanța solicitată în această cauză devenind autonomă din punct de vedere substanțial chiar și în raport de contractul din care izvorăște, în măsura în care o instanță s-a pronunțat asupra debitului principal.
Se solicită a se constata ivit conflictul negativ de competență în raport de soluția pronunțată de Tribunalul Călărași și a se sesiza Curtea de Apel București, pentru soluționarea acestui conflict negativ de competentă ivit între cele două instanțe, Tribunalul Călărași si Judecătoria Călărași,
Apărătorul societății reclamante mai precizează că cele două capete de cerere accesorii la care a făcut referire Tribunalul Călărași în sentința pronunțată sunt de fapt două capete de cerere principale în strânsă corelare una de cealaltă, capete de cerere care ar trebui soluționate unitar în cadrul aceluiași dosar fără a se proceda la o eventuală disjungere.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 07.08.2015, sub nr._, reclamanta S.C.N. 91 SRL a chemat în judecată pe pârâta Întreprinderea I. R. D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 317.889 lei calculată de la data exigibilității fiecărei plăți până la data de 7.08.2015 și în continuare până la stingerea integrală a datoriei, după cum urmează:
- 84.703 lei penalități calculate prin aplicarea unui coeficient de 0,2%/zi întârziere pentru neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare nr.342/05.09.2012 invocând în drept art.1270 Cod civil, art.1539 teza a doua din Codul civil, art.9.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr.342/05.09.2012;
- 233.186 lei penalități pentru neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare și de prestări servicii pentru administrarea pesticidelor nr.516/16.09.2013 calculate prin aplicarea unui coeficient de 0,2%/zi întârziere invocând în drept art.1270 Cod civil, art.1539 teza a doua din Codul civil, art.6.1 din contractul de vânzare-cumpărare și de prestări servicii pentru administrarea pesticidelor nr.516/16.09.2013;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale calculate cu începere de la data exigibilității fiecărei plăți, în drept invocând în drept art.3 alin.21 din O.G.13/2001;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe de timbru și onorariu avocat.
În motivarea acțiunii arată că între părți s-au derulat relații de afaceri concretizând sus-arătatele convenții sinalagmatice, relații în interior cărora au fost emise de către reclamantă și acceptate de către pârâta-debitoare după cum urmează:
- Contractul de vânzare-cumpărare nr.342/05.09.2012: factura fiscală nr.1353/3.06.2013, factura fiscală nr.1356/4.06.2013, factura fiscală nr.1360/5.06.2013, factura fiscală nr.1192/17.04.2013, factura fiscală nr.1348/1.06.2013;
- Contractul de vânzare-cumpărare și de prestări servicii pentru administrarea pesticidelor nr.516/16.09.2013: facturile fiscale nr.1409/17.09.2013, nr.1489/25.10.2013, nr.1512/6.11.2013, nr.1541/10.02.2014, nr.1542/12.02.2014, nr.1554/20.02.2014, nr.1572/6.03.2014, nr.1607/19.03.2014, nr.1540/10.02.2014, nr.1774/1.06.2014, nr.1775/1.06.2014 și nr.1837/4.07.2014.
Mai arată că după încercări amiabile repetate și eșuate, valorificarea drepturilor izvorând din contractele menționate mai sus s-a adresat Judecătoriei Călărași cu o cerere de somare la plată a debitorului pentru sumele de 134.765 lei reprezentând debit principal și 263.813 lei penalități de întârziere calculate până la data de 06.03.2015 fiind format dosarul nr._ unde s-a pronunțat sentința civilă nr.1432/2015 rămasă definitivă prin sentința civilă nr._ pronunțată în dosarul nr._ iar prin soluția dată instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei și anume doar cu privire la creanța principală în sumă de 134.765 lei reprezentând debit restant și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând penalitățile contractuale.
Pe fond a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată urmând a fi obligată pârâta la plata sumei totale de 317.889 lei calculate de la data exigibilității creanțelor principale până la data de 07.08.2015 și în continuare, prin aplicarea procentelor contractuale corespunzătoare indicate până la stingerea integrală a datoriei, a dobânzilor legale aferente fiecărei plăți restante, a cheltuielilor de judecată în sumă de 6784 lei reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat.
În dovedirea cererii a depus la dosar calculul penalităților de întârziere la data de 7.08.2015, sentința civilă nr.1432/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, încheierea din 14.07.2015 și sentința civilă nr.2152/17.07.2015 pronunțate de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, contractul de vânzare-cumpărare și de prestări servicii pentru administrarea pesticidelor nr.516/16.09.2013, facturile menționate mai sus, contractul de vânzare-cumpărare nr.342/5.09.2012 însoțit de facturi.
La data de 8.09.2015 pârâta Întreprinderea I. R. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică a acțiunii în pretenții formulată de reclamantă.
În motivarea întâmpinării arată că reclamanta cu rea credință a încălcat dispozițiile contractuale cât și dispozițiile Lg.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contractele încheiate între profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante deoarece textul de lege stabilește ca termen de plată imperativ de maxim 30 de zile calendaristice de la momentul emiterii facturilor art.6 din Lg.72/2013 iar în cazul în care s-a depășit termenul de plată, așa cum rezultă din acțiune, nu a stăruit în recuperarea acestor debite și a continuat comercializarea produselor către debitoare având ca unic scop împovărarea societății debitoare cu sume de bani nedatorate, ducând la o îmbogățire fără just temei
Mai arată că o altă clauză abuzivă este dată și de poziția dominantă a reclamantei în sensul că pârâta achiziționând de aproximativ 5 ani de zile produse fitosanitare și semințe pentru agricultură iar de fiecare dată modul de lucru a fost același în sensul că nu s-a solicitat recuperarea debitului decât după ce s-a acumulat o sumă considerabilă de penalități și că datorită modului de lucru cu reclamanta a fost forțată de împrejurări să continue achiziția acestor produse de la reclamantă realizând în anul 2014 că aceste produse îi erau vândute cu un adaos comercial de peste 100% decât la alte societăți de profil. Art. 15 din Lg.72/2015 arată că nerespectarea dispozițiilor menționat mai sus și care se încadrează în capitolul V, clauze abuzive șu practici abuzive au ca unică soluție nulitatea acestora motiv pentru care a solicitat să se constate că modul de lucru și modul de plată și stabilire a penalităților se încadrează în acest capitol apreciindu-le că sunt abuzive.
Pentru motivele arătate și a dispozițiilor art.14 din Lg.72/2013 a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că modalitatea de stabilire a penalităților de întârziere și a modului de recuperare sunt abuzive și netemeinice, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor ocazionat cu acest litigiu.
În drept a invocat art.205-208 din codul de procedură civilă și art.14 și 15 din Lg.72/2013.
La data de 17.09.2015 reclamanta N. 91 SRL a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că părțile au convenit contractual un termen de plată mai mare decât cel legal în beneficiul debitorului, stare de fapt ce nu îi poate fi reproșată, cel puțin pentru că pârâta și-a exprimat în mod valabil consimțământul în acest sens fără a putea fi învederat un viciu.
Mai arată că pârâta a susținut că această rigoare contractuală a determinat îmbogățirea societății reclamante dar pe seama averii pârâtei susținere care nu poate fi reținută deoarece creanțele datorate de pârâtă se „rostogoleau” anual care erau de 150.000 lei iar reclamanta era obligată pentru continuarea activității să contracteze credite bancare, cu ipotecarea bunurilor, plata de onorarii, comisioane și dobânzi bancare, în schimb pârâta și-a capitalizat afacerea achiziționând în acest timp utilaje agricole și terenuri agricole în suprafețe însemnate iar o astfel de atitudine contractuală a reprezentat o uzanță pentru pârâtă în condițiile în care reclamanta a manifestat condescendența păguboasă neîncasând niciodată penalități contractuale deși era îndreptățită.
De asemenea mai arată că plățile mărfurilor livrate de reclamantă se fac conform înțelegerii bilaterale statuate de pe peste 10 ani de activitate comercială derulată între părți la 25 iulie pentru cereale păioase și rapiță, respectiv 30 septembrie pentru culturile prășitoare, în fiecare an, în condițiile specifice fluxurilor tehnologice în agricultură.
În ceea ce privește coeficienții de penalizare aceștia au fost conveniți contractual conform art.9.2 din contractul nr.342/5.09.2012 și art.6.1 din contractul nr.516/16.09.2013 reprezentând o garanție în plus cu privire la seriozitatea prestațiilor intimatului care, în timp, devenise rău platnic, de asemenea potrivit istoricului relațiilor comerciale bilaterale, debitorul manifestă cu constantă tendința de încălcare a obligațiilor asumate motiv pentru care la cererea reclamantei pârâta a fost obligată judiciar la respectarea convenției așa cum rezultă din sentința civilă nr.3250/2011 a Judecătoriei Călărași. Deci nu se poate discuta despre o clauză abuzivă, aceasta fiind convenită de părți în favoarea debitorului și în dezavantajul reclamantei care pe lângă vânzarea mărfurilor credita activitatea curentă a pârâtei.
Pentru motivele arătat solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată prin cererea introductivă.
În dovedire a depus la dosar: scrisoarea adresată reprezentantului pârâtei, confirmarea de primire, invitația pentru conciliere prearbitrară, situația debitului, tabel nominal cu persoanele care primesc fișa comercială pe anul agricol 2013-2014 și sentința civilă nr.3250/6.09.2011 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 960/2015 Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
După declinarea de competență, la termenul de judecată din data de 20.11.2015, Judecătoria Călărași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a reținut cauza în pronunțare în vederea soluționării excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași, instanța reține următoarele:
Din examinarea cuprinsului acțiunii formulate de reclamantă instanța constată că aceasta cuprinde două capete de cerere principale, respectiv cererea de obligarea pârâtei la plata sumei de _ lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere calculate pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 342/2012 și cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de _ lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere calculate pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 516/2013.
De asemenea, instanța reține că acțiunea formulată de reclamantă conține și două capete de cerere accesorii, respectiv cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Contrar considerentelor reținute de Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr. 960/2015, instanța apreciază că o acțiune judiciară nu poate cuprinde doar capete de cerere accesorii și că eventualul caracter accesoriu al unui capăt de cerere nu poate fi calificat astfel prin raportare la obiectul unui alt dosar.
Așadar, instanța consideră că, prin ipoteză, o acțiune trebuie să conținută cel puțin un capăt de cerere principal, eventualele capete de cerere accesorii urmând a fi calificate în această modalitate prin raportare la cuprinsul capătului principal de cerere.
Totodată, contrar considerentelor reținute de Tribunalul Călărași, instanța apreciază că faptul că penalitățile solicitate în cadrul acestui dosar sunt accesorii ale prețului contractelor încheiate de părți nu are nicio relevanță în plan procesual civil, importanța acestei distincții producând efecte exclusiv în planul dreptului civil.
În consecință, instanța consideră că determinarea competenței se va realiza în condițiile art. 99 alin. 2 C.proc.civ., întrucât între cele două capete principale ale cererii de chemare în judecată există o strânsă legătură prin raportare la obiectele contractelor de vânzare cumpărare încheiate de părți.
Prin urmare, având în vedere că suma solicitată prin unul dintre cele două capete de cerere principale este mai mare de_ de lei, fiind de _ lei, în temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ. rap. la art. 94 alin. 1 lit. k) C.proc.civ., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2 C.proc.civ., art. 134 C.proc.civ. și art. 135 alin. 1 C.proc.civ., instanța va constata ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Călărași și Tribunalul Călărași, va suspenda judecarea cauzei și va înainta dosarul Curții de apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.
Constată ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Călărași și Tribunalul Călărași.
Suspendă judecarea cauzei și înaintează dosarul Curții de apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. –R. M. B. L.
Red. N.R.M.
07.12.2015
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 3569/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
