Contestaţie la executare. Sentința nr. 401/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 401/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 5419/306/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 401 /2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. V. D.
Grefier: BAR A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe contestatorii F. G. – L. și F. M. – N. și pe intimata S. S.a.R.L, reprezentat legal de K. R. S.R.L., având ca obiect contestație la executare 79/2014.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 21.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Se constată depus la dosarul cauzei la data de 21.04.2015 note scrise, comunicate prin poștă, de intimat.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată sub dosar nr._ la Judecătoria Sibiu, contestatorii F. G. – L. și F. M. – N. în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L, reprezentat legal de K. R. S.R.L., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie anulate toate formele de executare silită efectuate în dosarele de executare nr. 433/2014 și 434/2014 ale B. M. V..
Se afirmă că executarea silită s-a prescris întrucât:
- din anul 2004, data contractării creditului și până în anul 2009 a fost client fidel al BCR ;
- ultima rată a fost achitată în data de 23 iunie 2009, prin ordinul de încasare nr. 20.09._, iar restanțele sunt ulteriore acestei date când contestatorul s-a îmbolnăvit;
- la data de 14.09.2009, a solicitat BCR un termen de grație dar nu a primit răspuns;
- în data de 27.09.2010 a solicitat reeșalonarea ratelor lunare și a primit răspuns în sensul de a se adresa la BCR Cîmpeni. A formulat o cerere acestei instituții bancare făcându-i-se cunoscut că va primi în scris răspunsul;
- în luna februarie 2013, a primit o notificare din partea B. P. A. - M., prin care l-a somat să achite debitul datorat conform contractului de credit cesionat către S. S.a.R.L ;
- menționează că nu a luat cunoștință despre cesionarea creditului de la BCR, astfel că s-a adresat către K. Internațional S.R.L., prin care a adus la cunoștință că „ fără să recunoască debitul și că fără să-l refuze să-l plătească, are dreptul să verifice validitatea restanței „ solicitându-i să-i trimită răspuns conform legii;
- la data de 18.03.2014, a primit prin poștă recomandat dosarele de executare silită nr. 433/2014 și 434/2014 întocmite de B. M. V., prin care i s-a dus la cunoștință declanșarea urmăririi silite, aceasta întâmplându-se după o perioadă de 4 ani și 8 luni ;
- invocă dispozițiile Codului de procedură civilă conform cărora o datorie către orice alt creditor de orice altă natură se prescrie dacă timp de 3 ani de când s-a plătit s-au trebuia plătită rata iar aceasta nu a mai fost achitată, creditorul nu a acționat în judecată de la data primei întârzieri la plată, executarea nu mai poate începe.
Referitor la K. R. S.R.L. menționează următoarele:
- aceasta nu are calitate procesuală activă conform art. 11 alin. 1 din Legea 587/1998;
- în cererea de executare silită nu se precizează dacă cererea adresată este formulată de către K. sau S., respectiv dacă K. acționează ca și reprezentant;
- în contractul de credit bancar încheiat pe numele debitorilor se precizează că acesta constituie titlu executoriu, astfel că la această valoare dar în raport cu BCR, nu și în cazul K.;
- în contractul de credit nu se menționează că BCR are dreptul la cesiune și consideră această cesiune ca fiind ilegală ;
- K. R. S.R.L. ar fi „ firmă căpușă” întrucât încearcă prin amenințări și alte activități ilicite te obligă să achiți debitul principal, comisioane, dobânzi și penalizări, deși a fost cesionat la o valoare mult mai mică;
- firmele de recuperare nu pot solicita și obține un credit restant mai mare decât cel avut la unitatea bancară.
În susținerea contestației înregistrată la ceea instanță contestatorii au depus următoarele înscrisuri:
- solicitarea contestatorului F. M. –N., din data de 14.09.2009, adresată BCR - Agenția Cîmpeni, prin care, ca și client în contractul de credit nr. 501/28.09.2004 și în contractul nr. 567/2005 solicită să i se acorde o perioadă de grație pentru perioada 22.07. -22.12.2009, întrucât au intervenit unele situații de forță majoră ;
- solicitarea contestatorului F. M. N., din data de 27.09.2009, adresată către Banca Comercială Română, prin care se invocă existența celor două contracte de credit și se solicită să se aprobe reeșalonarea creditului pe un an cu o rată lunară de 480 lei, întrucât au intervenit situații de forță majoră;
- răspunsul BCR cu nr._/6.10.2010, adresat către F. M. N., prin care se face cunoscut că pentru analizarea posibilității de restructurare a creditelor este invitat să se adreseze la Sucursala Cîmpeni a acestei unități bancare;
- comunicarea notificării de plată nr. 5627N/2013 a Biroului Individual executor Judecătoresc P. A.-M. însoțită de notificarea acestui executor prin care se solicită ca în termen de 1 zi de la comunicare să se achite suma de 37,434,60 lei, reprezentând debit aferent contractului nr._ încheiat cu BCR S.A., cesionat la data de 5.01.2011 către S. S.a.R.L. S-a depus și notificarea aceluiași executor prin care se solicită achitarea sumei de 4654,85 lei, reprezentând debit restant conform contractului de credit_ încheiat cu BCR S.A. cesionat la data de 5.01.2001 către S. S.a.R.L.;
- solicitarea adresată către K. Internațional S.R.L. la data de 1.03.2013, prin care făcându-se referire la notificarea de plată nr. 5627N/2013, comunicată prin intermediul Biroului Individual Executor Judecătoresc P. A.-M., se informează că „ fără să recunoască debitul și fără să refuz să îl plătesc, are dreptul și dorește să verifice validitatea restanței invocată de către creditoare” . Prin această adresă se solicită să se demonstreze că dreptul la acțiune nu este prescris. Se invocă totodată afecțiunile fizice de care suferă solicitantul ( numele acestuia nu este indicat dar acesta poate fi F. N., prin corelare cu înscrisul următor, respectiv confirmarea de primire din data de 4 martie 2013);
- contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 501/28.09.2004, încheiat între Banca Comercială Română S.A. - Agenția Cîmpeni ca și bacă, F. M. N. ca și împrumutat și F. G. L. ca și coplătitor pentru acordarea uni credit cu valoarea de 5000 euro, pentru o perioadă de 60 de luni. Conform art. 11 din contract acesta constituie titlu executoriu conform legii privind activitatea bancară.
În cauză intimata creditoare S. S.a.R.L., prin reprezentant legal ..R.L., a depus întâmpinare prin care s-a solicitat în principal să fie anulată ca netimbrată contestația iar în subsidiar să fie respinsă ca nefondată contestația. Referitor la prima solicitare se invocă dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG 80/2013 și se solicită în situația în care nu a fost depusă taxa judiciară de timbru, să fie anulată cererea. Referitor la cea de a doua solicitare se arată că la data de 11.01.2011 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe nr. J51 prin care BCR S.A. in calitate de cedent, a cesionat, transmis si vândut către S. S.a.R.L, creanțele pe care cedentul le deținea până la acel moment împotriva debitorilor F. M. N. și F. G.-L., respectiv contractul de credit nr. 501/28.09.2004 si contractul de credit nr. 367/02.06.2005.
Arată că în acțiunea introdusă, debitorii solicită anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 433/2014, aferent contractului de credit nr. 501/28.09.2004 si a dosarului execuțional nr. 434/2014, aferent contractului de credit nr. 367/02.06.2005, însă în motivele expuse aceștia fac referire doar la contractul de credit nr. 501/28.09.2004.
Se afirmă că, contestația la executare se introduce împotriva unui singur titlu executoriu, iar in situația în care debitorul contesta doua titluri executorii, acesta trebuie să formuleze două acțiuni diferite.
Invocă considerentele Deciziei nr. 2438/2008 data de Înalta Curte de Casație si Justiție conform cărora "Băncile pot efectua orice alte activități ori operațiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără o fi necesară includerea lor în autorizația acordată, deci inclusiv operațiuni de recuperare a creanțelor, care se pot concretiza și în contracte de cesiune de creanța prin care se urmărește "încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante."
Legislația în vigoare prevede ca cesiunea de creanțe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoană, numita cedent, transmite o creanță unei alte persoane, numită cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a încasa creanța de la debitor, numit si debitorul cedat, potrivit dispozițiilor art. 1566 -1586 din Codul Civil.
Aduce în sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție în care instanța a apreciat ca "Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor in forma convenționala, prin care un creditor - numit cedent - transmite o creanța a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat față de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul."
Astfel, în urma cesiunii de creanță cesionarul dobândește toate drepturile cedentului cu privire la creanța cedată, inclusiv dreptul de a solicita executarea silita a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar.
Respectivele dispoziții legale ar deveni inaplicabile in situația în care contractul de credit ar fi titlu executoriu doar in raport cu instituțiile de credit, așa cum susține contestatoarea, întrucât cesionarul nu ar mai avea interes sa intre în posesia respectivului titlu din moment ce s-ar considera ca nu poate beneficia de caracterul executoriu al contractului de credit.
Se afirmă că cesiunea de creanțe a fost notificata astfel cum este prevăzut în prevederile art. 1578 alin 1 lit. b) ale Codului civil „debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care: primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic,în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedata și se solicită debitorului să plătească cesionarului", societatea lor trimițând notificare privind încheierea contractului de cesiune intre părți, folosind înscrisuri ce vor fi anexate la dosarul cauzei.
Se arată că, cesiunea de creanța a fost înregistrata și în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, astfel consideră că a făcut dovada calității de creditoare.
Consideră că, au fost respectate toate prevederile legale în privința transmiterii creanței și publicității acesteia, instanța de judecată pronunțând deja încheierea de admitere a încuviințării procedurii de executare silita după verificarea legalității actelor înfățișate de executorul judecătoresc.
Comunicarea primită de la Biroului E. Judecătoresc Plăcinta A. M. reprezintă o notificare prin care i se pune in vedere contestatorului să achite suma datorată, in caz contrar urmând a se declanșa procedura executării silite. Ținând cont că debitorul a ales să nu se conformeze notificării primite, a fost începuta executarea silita de către B. E. Judecătoresc M. V..
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, dorește să aducă la cunoștința instanței că invocarea acesteia în prezenta speța este nefondată, întrucât urmare a primirii notificării de cesiune a creanței, debitorii au efectuat o plată în suma de 100 lei în contul creanței, în data de 25.03.2011. De la data achitării ultimei rate la BCR SA, respectiv 23.06.2009 si pana la data primei plați la noua cesionară S. S.a.R.L., respectiv 25.03.2011, nu a trecut termenul de prescripție prevăzut de Codul Civil.
Afirmațiile contestatorilor potrivit cărora dobânzile sunt stabilite ilegal de K., sunt nefondate si făcute scopul de a calomnia noua creditoare. Aduce la cunoștința instanței că dobânzile sunt calculate în conformitate cu prevederile contractului de credit semnat de debitori, iar potrivit art. 1568 alin 1 lit. a) si b) din Codul Civil, potrivit cărora; „cesiunea de creanța transfera cesionarului: toate drepturile pe care cedentul le are in legătura cu creanța cedata; drepturile de garanție si toate celelalte accesorii ale creanței cedate".
Consideră că debitorii omit să menționeze prevederile Condițiilor generale de creditare - Anexa la contractul de credit bancar, care prevăd in mod clar, la pct. 7.2 faptul ca banca are dreptul „sa declare scadent prezentul credit împreuna cu toate dobânzile aferente, comisioanele spezele si oricare alte sume datorate", in cazul in care împrumutatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile asumate prin contractele de credit încheiate cu banca.
De asemenea, potrivit art. 622 alin 3 Cod procedură civilă "Executarea silita are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum si a cheltuielilor de executare."
Prin urmare, în urma cesiunii de creanța cesionarul dobândește toate drepturile cedentului cu privire la creanța cedata, inclusiv dreptul de a solicita actualizarea creanței, prin aplicarea procentului de dobândă în conformitate cu prevederile contractului de credit încheiat între B.C.R. S.A. și contestatori.
În conformitate cu, contractul de mandat încheiat între S. S.a.R.L. și S.C. K. Internațional S.R.L. actuala S.C. K. R. S.R.L, cea din urma este împuternicita pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate.
Alături de întâmpinare intimata a depus următoarele înscrisuri:
- notificarea din data de 12.01.2011, a B.C.R. adresată contestatorului F. M. N., prin care se informează că între unitatea bancară și S. S.a.R.L
s-a încheiat la data de 5.01.2011, contractul nr. J51/11.01.2011, prin care s-a cesionat creanța deținută împotriva debitorului, împreună cu toate drepturile prezente și viitoare, dobânzile și beneficiile contractuale, se arată că cedarea debitelor s-a înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2011 -_- JTB /2011-_- BMI/2011-_-EGZ, în conținutul notificării se informează că potrivit contractului de mandat din 1.07.2009, încheiat între S. S.a.R.L. și S.C. K. Internațional S.R.L, aceasta din urmă este împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate. În conținutul notificării se face referire la debitul cu valoarea de 26.738,27 lei existent la acea dată, notificarea este însoțită și de înscrisul intitulat informații restante prin care se reiterează aspectele referitoare la înscrierea cesiunii, existența cesiunii de creanțe, întinderea debitului. Aceste înscrisuri au fost primite de către contestatar la data de 25.01._;
- notificare și informații care privesc situația juridică a altui debitor decât cei doi contestatori ;
- copie de pe înscrierea din Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare unde se găsește menționat și contestatorul F. M. N. la pozițiile nr. 6532 și 6533 ;
- copie contract de credit bancar nr. 367/2.06.2005 încheiat între Banca Comercială Română S.A. – Agenția Cîmpeni ca și Bancă, F. M. N. și F. G. - L., primul ca și împrumutat a doua ca și coplătitor pentru acordarea unui împrumut cu valoarea de_ ROL, creditul fiind acordat pe o perioadă de 120 de luni;
- împuternicire acordată de S. S.a.R.L. în favoarea K. Internațional SRL, prin care aceasta era împuternicită să efectueze demersurile necesare în vederea colectării debitelor, reprezentarea în faza executării silite, în proceduri amiabile, reprezentare în fața instanței, să efectueze demersurile pentru colectarea creanțelor, să semneze tranzacții cu debitorii, să reprezinte interesele în fața oricărui cesionar dar și orice alte operațiuni pentru îndeplinirea acestei împuterniciri;
- certificat de înregistrare în registrul comerțului a K. R. S.R.L., având codul de înregistrate_ din 16.02.2007;
- certificat de înscriere mențiuni pentru K. R. S.R.L.;
- rezoluția nr._/21.03.2012, a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B.;ti pentru înscrierea unor mențiuni referitoare la K. Internațional S.R.L.;
- certificat constatator în care se detaliază activitățile care constituie obiectul de activitate pentru K. R. SRL.
Contestatorii au depus răspuns la întâmpinare prin care s-a solicitat să se dispună respingerea apărărilor intimatei. Referitor la excepția netimbrării se solicită eșalonarea plății taxei judiciare de timbru .
Cât privește contractul de cesiune de creanță nr. J51/2011 încheiat între K. R. SRL și BCR, arată următoarele:
- creditul a fost cesionat cu încălcarea principiului specialității de folosință cu scop lucrativ pentru . ;
- BCR era obligată să verifice încălcarea acestui principiu la încheierea contractului de cesiune ;
- se face referire la codul CAEN 6499 și nr. 8291, acesta fiind obținut doar în anul 2014, astfel că . a desfășurat activități de colectare a creanțelor în afara legii din anul 2007 și până la data de 15.01.2014. Se apreciază că operațiunea de cesionare a creanței ascunde o activitate ilicită, astfel că s-a încălcat dreptul de a se contesta clauzele abuzive înserate în contract. Menționează că nu s-a solicitat acordul la cesiunea de creanță și s-au încălcat dispozițiile art. 111-119 din OUG 99/2006, referitoare la confidențialitatea și secretul bancar;
- cât privește prescripția dreptului de a cere executarea silită se invocă depozițiile art. 705 Cod procedură civilă ;
- referitor la contractul de credit bancar se arată că acesta nu are stipulată mențiunea că banca poate cesiona drepturile și obligațiile contractuale. La acest punct se face referire și la stipularea unor clauze abuzive .
Alături de răspunsul la întâmpinare contestatorii au depus înscrieri care privesc obiectul de activitate pentru K. R. SRL și succesiunea operațiunilor înscrise în Monitorul Oficial, referitor la această societate. Totodată se depun și acte medicale pentru contestatorul Floc M. N..
La data de 16 octombrie 2014, contestatorii au solicitat declinarea competenței de soluționare a acestei cauze în favoarea Judecătoriei Cîmpeni, pe considerentul că deplasarea la Judecătoria Sibiu, ar impune ocazionarea unor cheltuieli semnificative.
Alături de înscrisul prin care se invocă excepția necompetenței teritoriale, contestatorii mai depun și înscrisuri care privesc faza executării silite, unele dintre acestea regăsindu-se și alături de întâmpinare. Alături de acele înscrisuri s-au mai prezentat următoarele:
- copia încheierii civile nr. 1387/2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._, prin care avându-se în vedere cererea executorului judecătoresc M. V. s-a dispus încuviințarea executării silite a obligației stabilite prin contractul de credit bancar nr. 501/28.09.2004, emis de Banca Comercială Română pentru plata sumei de 1.151,29 euro, reprezentând debit în favoarea creditoarei S. S.a.R.L., reprezentată de K. R. SRL, debitorii în cauză fiind F. M. N. și F. G. L.;
- înștiințarea din dosar nr. 434/2014 emisă la data de 10.03.2014 adresată ambilor contestatori, prin care s-a adus la cunoștință că s-a declanșat urmărirea silită în
baza contractului de credit nr. 501/28.09.2004, pentru suma de 1151,29 euro reprezentând debit și 1634,44 lei cheltuieli de executare silită;
- cererea adresată B. M. V. de către creditoarea S. S.A.R.L., reprezentată prin K. R. SRL pentru punerea în executare silită a contractului de credit nr. 501/28.09.2024;
- încheierea nr. 434 din 10.03.2014, emisă de B. M. V. la data de 10.03.2014, pentru stabilirea cheltuielilor de executare silită, măsură care poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare ;
- adresa formulată de F. M. N. și adresată către K. R. SRL, prin care se solicită conform Legii 544/2001, comunicarea unor înscrisuri care au legătură cu contractul de credit nr. 501/2004;
Prin adresa din 24 noiembrie 2014, contestatorii menționează depunerea în original a următoarelor înscrisuri:
- recipisa de consemnare nr._/1 și chitanța nr._/1 pentru suma de 2.036,57 lei, reprezentând cauțiune, cu referire la dosarul execuțional nr. 433/2014;
- recipisa de consemnare nr._/1 și chitanța nr._ /1 pentru suma de 443,55 lei, reprezentând cauțiune, cu referire la dosarul execuțional nr. 434/2014;
Prin sentința civilă nr. 7303/2 decembrie 2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale dispunând declinarea cauzei la Judecătoria Cîmpeni. În conținutul aceste încheieri se face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 348/17 iunie 2014, prin care a fost declarată ca neconstituțională dispoziția art. 650 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, astfel că, vor fi aplicabile dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă.
După declinarea competenței la Judecătoria Cîmpeni, contestatorii au depus taxă judiciară de timbru de 1000 lei. Măsura aceasta s-a datorat în urma stabilirii taxei judiciare prin rezoluția din 19.02.2015, comunicată contestatorilor la data de 25.02.2015. După derularea procedurii regularizării cererii și stabilirii termenului de judecată, dar anterior primului termen de judecată contestatorii au depus o precizare a contestației la executare și o modificare a cadrului procesual pasiv cu referire la dosarele execuționale nr. 433/204 și 434/2014 ambele ale B. M. V.. În conținutul acestei precizări și modificării contestatorii fac referire la contractul de credit cu nr._/16.04.2008 încheiat cu BCR și la actele de executare emise de către executorul judecătoresc respectiv somația mobiliară, procesul –verbal de cheltuieli și actelor ulterioare . În consecință se solicită următoarele:
- anularea executării silite în întregul ei, prin admiterea excepției nulității absolute pentru lipsa somației de începere a executării silite, conform art. 666 și 667 Cod procedură civilă, iar în subsidiar anularea parțială a actelor de executare silită, respectiv somația imobiliară și procesul –verbal de cheltuieli de executare;
- lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, constarea ca abuzivă a prevederilor punctului 9 din titlul executoriu și anularea din actele de executare a respectivelor comisioane ;
- suspendarea executării silite în dosarul execuțional contestat pentru suma de_,5 euro ;
- anularea în parte a încheierii din dosar nr._ a Judecătoriei Cîmpeni, referitor la încuviințarea executării silite pentru suma de_ lei, ca urmare a constatării ca abuzive a unor clauze .
În această modificare și precizare se invocă următoarele excepții:
- anularea executării silite în întregul ei prin admiterea excepției nulității absolute pentru lipsa somației de începere a executării silite iar în subsidiar anularea parțială a actelor de executare constând din somația imobiliară și procesul-verbal de cheltuieli de executare;
- excepția lipsei calității de creditor pentru S. S.a.R.L. prin lipsa notificării cesiunii de la BCR S.A. către S. S.a.R.L.;
- excepția de conexitate a dosarelor de executare nr. 433/2014 și 434/2014, pentru identitate de părți debitor și creditor;
- introducerea în cauză a pârâtei ..R.L .
În considerente se invocă dispozițiile art. 666 Cod procedură civilă cu referire la comunicarea somației de începere a executării silite. În lipsa acestei somații consideră că operează nulitatea absolută, având în vedere faptul ca în actele de executare, incipiente pentru dosarul atacat, nu exista niciun document care se poate circumscrie în dispozițiile indicate mai sus, consideră că operează nulitatea absolută, derivând din lege, pentru toata executarea silita ce vizează dosarul de executare menționat. În raport de solicitarea noastră, ce vizează anularea parțiala a actelor de executare solicită să se observe următoarele aspecte, legale de actele de executare contestate -
Invocă dispozițiile art. 662, Noul Cod de procedură civilă, unde se definește și noțiunea de caracter cert al titlului executoriu. Apreciază că executarea silita, pentru a putea fi legal îndeplinită, se impune o anulare totală a formelor de executare îndreptare a titlului executoriu si ulterior o reîncepere a executării silite. Indiferent daca actele in sine de executare silita au fost efectuate fără încălcarea normei de drept, consideră că aici se impune o constatare a nulității cel puțin, prejudiciul reieșind din însăși situația de fapt, nefiind necesara nicio alta formalitate de confirmare a prejudiciului și pe cale de consecință se impune anularea executării. În concluzie, daca sumele pentru care sunt executați nu sunt cele reale ( existența unui clauze pe care instanța le poate constata ca fiind abuzive, denominarea creditului) si executarea capătă o forma nelegala fapt ce trebuie sa duca la anularea de îndată a întregii executări.
Prin prisma procesului verbal de cheltuieli de executare
In principal:
Arată că este adevărat ca dispozițiile Codului de procedura civila arată în mod evident faptul ca toate actele emise de executor în scopul constatării cheltuielilor de executare sunt titluri executorii, însă, atâta vreme cât ele nu sunt încuviințate, de către instanța de judecata și de asemenea nici nu au fost cerute, în mod evident că acele cheltuieli de executare sunt nule prin raportare la procesul verbal aferent. Pentru cele susținute, solicită să se aibă în vedere încuviințarea executării silite din dosarul_/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6.
În subsidiar
Raport la munca prestata, efectiv, executorul a perceput un onorariu in cuantum de 6150 lei, ce apare ca fiind excesiva. Este adevărat că 451 alin. 2 se refera la reducerea onorariilor încasate de către avocați, insa prin extrapolare, si executorul judecătoresc face parte tot din sistemul juridic privat, în sensul ca acesta desfășoară la fel ca și avocatul o activitate independenta, lucru ce face, ca și acesta sa fie supus dispozițiilor de reducțiune
a onorariilor atunci când nu se aplica ordinului ministrului privind aprobarea onorariilor minimale si maximale ale executorilor. În fapt, pentru executarea în forma imobiliară, onorariul executoriului trebuia sa fie stabilit intre doua limite, executorul alegând limita de sus. Acest onorariul în momentul de fata nu este în concordanță cu dispozițiile Legii 188/2000 si O.M 2550/C/2006 in fapt TVA-ul nu poate fi suportat de către debitor, mai ales, ca pentru emiterea celor 2 adrese se percep 6150 lei nu poate fi decât un abuz grosolan si astfel solicită să se observe ca onorariile executorilor sunt exagerate în raport de munca prestata, fapt pentru care, solicită să fie cenzurat.
Lămurirea întinderii si aplicări titlului executoriu si anume, constatarea ca abuzivă a următoarelor prevederi regăsite la punctul 9 titlu executoriu inserate sub formă de clauze contractuale „ plata comisioanelor de analiza in cuantum de 20 euro regăsit la punctul 9 litera a), si comision de gestiune punctul 9 litera b) in procent de 1.75%; și prin urmare anularea din actele de executare al acestor comisioane;
Referitor la comisionul de analiza – În conformitate cu dispozițiile OUG 50/2010 face precizarea ca art. 35 alin (1)lit. d, fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit: d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit. Consideră ca sumele trase din credit sunt acele sume cu, care se îndestulează împrumutatul pentru satisfacerea anumitor nevoie. Prin urmare, interpretând în concret aceasta prevedere de mai sus consideră că prin perceperea acestui comision banca a încălcat prevederile art.35, comisionul de acordare fiind de fapt(prin schimbarea numelui) comisionul de retragere iar raportat la dispozițiile aceleași OUG 50/2010. Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Prin urmare, văzând dispozițiile imperative ale acestei legi, se impune constatarea ca abuziva a clauzei ce impune comisionul din creditul acordat si prevăzut în contractele de credit. De asemenea raportat la dispozițiile în materia legislației creditelor de consum, comisionul de acordare nu este regăsit în aceasta reglementare.
Conform art. 15 din Legea 190/1999 „În sarcina "împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit si constituirii ipotecii si altor garanții, după caz" Nu se poate retine ca un comision de acordare poate avea vre-o legătura prin interpretarea juridica a textului de lege, cu închiderea ipotecii la un notariat public.
În ipoteza unei invocări a prescripției pe prezentul capăt de cerere solicită se se observe că dreptul la acțiune curge de la . Legii 288/2010 si OUG 50/2010 moment în care împrumutatul ar fi putut avea calea efectiva deschisa prin aceste acte normative, de a acționa împotriva băncii sau ca observație subsidiară, nulitatea absolută poate fi invocata oricând. O astfel de clauză creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
De asemenea, prin simpla lui percepere la semnarea contractului, oricum împrumutatul nu a putut să negociere acest comision si astfel, dobânzile au fost percepute pentru o suma mai mare pe când prin retragerea comisionului de acordare, suma efectiv primită de către client, era net mai mica. Analiza dispozițiilor ce vizează clauzele abuzive, vor fi reluate in subsidiar prin raport la legea 193/2000 modificata.
Referitor la comisionul de gestiune:
Arată că nu se poate mențiune un asemenea comision de gestiune dat fiind natura sa abuzivă și lipsa contraprestației furnizorului de servicii. Consideră că este injustă și abuziva aceasta clauza așa cum a arătat si mai sus, iar tot ceea ce a fost încasat în baza acestor clauze consideră că trebuie restituit, dat fiind faptul ca operează o nulitate absoluta peste aceasta cele doua clauze in discuție.
De asemenea prin aplicarea acestui comision de administrare este evident ca suma ce urmează a fi încasată de banca este foarte mare si de altfel nejustificata în ceea ce privește administrare efectiva.
Din lecturarea acestor prevederi ar rezulta următoarele:
1.nu este stabilit în mod clar și fără echivoc în cuprinsul contractului, ce reprezintă acest comision;
2.în situația în care plata acestui comision constituie o obligație, aceasta este vădit disproporționată și în defavoarea consumatorului în raport cu obligațiile asumate de ambele părți;
3. în graficul de rambursare a creditului (scadențar), anexa la contractul încheiat, este prevăzută plata acestui comision, deși acesta nu a fost negociat iar scadentarul nu cuprinde acordul expres în sensul asumării de către subsemnatul a acestei obligații;
4.convenția de credit este în fapt un contract standard, preformulat, fără să fi avut posibilitatea la data încheierii de a negocia vreo clauză;
5.prin modul în care a fost redactat și a fost pus în aplicare acest tip de contract, s-a urmărit prejudicierea, cu știință, din partea băncii a clientului.
Comisionul de gestiune care a fost perceput de Bancă nu se încadrează și nu poate fi încadrat în nici una dintre aceste categoriile de comisioane eligibile si legale, având în vedere și definirea făcută de bancă conform căreia administrarea creditului acordat de către Banca reprezintă o simpla încasare a ratelor lunare.
Pentru toate acestea în raport de dispozițiile invocate solicită în mod respectuos să se dispună, în urma constatării nulității absolute a acestei clauze, în virtutea compensației legale reglementate de art. 1.616. cod civil - Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, anularea din actele de executare a acestei sume, in ipoteza in care aceasta instanța o va considera nula.
Ca și concluzii ale acestei cereri arată următoarele:
1) Judecătorul național are posibilitatea efectiva sa pună în balanță daca o asemenea reglementare este de natura sa producă un dezechilibru semnificativ in contract si astfel, legislația naționala ii permite acestuia sa substituie o anumita clauza cu una care sa fie circumscrisa in legislația naționala si astfel sa permită continuarea contractului;
2) Judecătorul național are posibilitatea sa cerceteze prin prisma legii 193/2000 clauza referitoare la plata / restituirea împrumutului prin înlăturarea acelor comisioane;
S. examen juridic privind momentul aplicării si legii aplicabile contractelor de credit.
Cel mai important aspect precizat in expunerea de motive a ordonanței 50/2010 se regăsește chiar in prevederile Consiliul Uniunea Europeana care a dat o Directivă in anul 2008 respectiv directiva 2008/48/CE prin care si R. era obligata ca in termen stabilit chiar prin directiva amintita sa transpună aceste îndrumări in legislația interna. Directiva este un act normativ cu forța obligatorie pentru statul membru căruia îi este adresata numai în ce privește rezultatul de atins, lăsându-se autorităților naționale din statul respectiv competenta alegerii formelor si metodelor de aplicare a ei. În fiecare directiva sunt prevăzute termene-limita pentru introducerea la nivel național a legislației necesare pentru atingerea obiectivelor. Daca aceste termene sunt depășite, directiva va avea oricum efect (indirect) asupra legislației naționale, dar, daca textul este destul de clar astfel încât sa poată avea aplicabilitate directa (lucru decis de Curtea Europeana de Justiție), efectele sale vor fi directe, în mod similar cu regulamentele. Cetățenii UE pot invoca în instanța neimplementarea de către state a unor directive, dar în general nu pot invoca neimplementarea acestora într-un proces împotriva altei persoane. Pentru acest ultim caz exista însa excepții pe baza unui principiu de drept comunitar numit efect incidental, ce permite invocarea ca factor incident a neimplementării de către state a directivelor chiar si într-un proces împotriva unei alte persoane. Directiva este un act individual. Această caracteristică, adevărată din punct de vedere juridic, trebuie nuanțată în practică. Majoritatea directivelor sunt de fapt adresate ansamblului statelor membre, având ca scop implementarea uniforma si simultana a legislației în statele membre, astfel ca directiva apare ca un instrument de legislație indirecta. Se înțelege, atunci, de ce judecătorul nu a ezitat sa califice directiva ca fiind un „act cu aplicabilitate generala". Aceasta constatare pune în evidenta un prim factor de apropiere între directiva si regulament, care, în practica, si nu în drept, au foarte des aceeași aplicabilitate generala, daca analizam efectele concrete ale actului dincolo de formalismul juridic. Directiva nu este dotata - spre deosebire de regulament - decât cu o forța normativa limitata. Obligația pe care ea o creează în sarcina statelor membre nu poarta de fapt decât asupra „rezultatului de atins" si lasă acestora „competenta în ceea ce privește forma si mijloacele".în ce privește elaborarea directivelor, aceasta competenta aparține în principal Consiliului si Parlamentului, la propunerea Comisiei, sau, în situații mai rare, la inițiativa Consiliului, în urma avizului Comisiei, în cazuri excepționale, directivele sunt emise de Comisie, din inițiativa proprie sau cu abilitarea din partea Consiliului.
Exista doua categorii de directive, si anume directive de baza si de execuție. Directiva de baza este adoptata pe baza Tratatelor, iar cea de-a doua pentru executarea cele dintâi; trebuie menționat principiul conform căruia directivele de execuție nu pot deroga de la directivele de baza. Directiva apare ca un instrument folosit la nivel comunitar în vederea armonizării legislațiilor naționale, de depășire a diferentelor, a contradicțiilor, de multe ori substanțiale dintre reglementările interne ale diverselor state membre ale U.E. În ceea ce privește transpunerea directivei, aceasta presupune adoptarea de către autoritățile naționale competente, în termenul prevăzut de către instituțiile comunitare, a masurilor necesare pentru aplicarea în ordinea juridica interna a normelor conținute de directiva. Trebuie precizat faptul ca aceste masuri naționale nu vizează „introducerea" directivei în dreptul intern așa cum este aceasta înțeleasă în teoria dualista. În cadrul dreptului comunitar exista chiar interdicția oricărui procedeu de tip dualist. Transpunerea directivei consta numai în a pune în practica acest act prin masuri de ordin intern, procedeul fiind similar situației în care se adoptă hotărâri de guvern în vederea aplicării unei legi sau ordonanțe. Statele au anumite obligații si anterior expirării termenului de transpunere ele trebuind sa se abțină, până la acest moment, „de a lua masuri de natura a compromite grav" rezultatul urmărit de directiva, iar aprecierea unor astfel de cazuri este lăsata la latitudinea judecătorului național. O transpunere incorecta a directivei constituie o încălcare a obligațiilor comunitare si este de natura sa angajeze răspunderea statului în fata C.J.C.E. Totodată, statele trebuie sa notifice Comisiei europene masurile naționale de transpunere, absenta ori întârzierea notificării având aceleași urmări pe planul răspunderii statale. De asemenea, exista condiția ca măsura interna sa fie adoptata într-un anumit termen, determinat de instituția comunitara care a emis directiva. Ca regula, termenul este menționat în chiar conținutul directivei. Acest termen are un caracter imperativ. Autoritățile naționale nu se pot prevala de durata prea redusa a acestui termen pentru a nu transpune directiva. O transpunere târzie a directivei constituie o încălcare a obligațiilor comunitare si duce la angajarea răspunderii statului.
De asemenea arată că si Directiva 93/13/CEE prin care se prevedeau formele clauzelor abuzive din contractele încheiate cu consumatorii si la nivel de uniune europeana toate contractele de credit aveau stipulat modul de calcul atât al dobânzilor dar si faptul ca dobânda se calculează exclusiv după Indici de referința CLARI si Marje FIXE prestabilite.
Suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabila a prezentei contestații având in vedere suma contestata.
In baza dispozițiilor art. 718 alin. 2 Cod Procedura civila, solicită, stabilirea cauțiunii pentru suspendarea executării silite, la un minim de 1% din valoarea contestata, mai ales ca aceasta executare a început in temeiul unui titlu executoriu ce parțial se va compensa . Instituția întoarcerii executării nu s-ar justifica in acest moment din prisma faptului ca nu am face altceva decât sa grevam instanțele cu noi cereri inutile, când aceasta situație poate fi rezolvata prin contestația la executare. Solicită, dacă instanța nu apreciază necesar, suspendarea ambelor forme de executare, imobiliara si imobiliara insa daca nu se va aprecia pertinenta cererea de suspendare imobiliară și prin poprire solicită să se admită cererea de suspendare imobiliara daca va fi pertinenta la momentul cercetării ei.
Referitor la solicitarea pentru anularea încheierii date în dosarul de încuviințare a executării anulare ceruta pentru nerespectarea dispozițiilor art. 665 alin. 5 punctul 4 raportat la alin. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, arată următoarele:
Menționează de asemenea concluziile depuse pentru susținerea anularii actelor de executare silita si precizează faptul ca legiuitorul a permis pornirea executării silite doar după îndeplinirea cumulativa a 3 elemente denumite si constitutive respectiv - eligibilitatea sumei, lichiditatea ei si certitudinea ei. Prin extrapolare la partea dreptului penal, cunoaștem din lege, ca fără îndeplinirea uneia dintre elementele constitutive, o infracțiune nu poate sa existe. In cazul in care toate soluțiile date de procurori s-ar baza pe simpla „rutina"sau prin simpla practica si anume, „existenta unui contract de credit este echivalata automat cu legalitatea ei"atunci sistemul juridic ar de control al încuviințării executării silite ar fi desuet.
Solicită să se observe faptul ca motivarea admiterii cererii se bazează doar pe elementele puse la dispoziție si reiterate de petent fără a analiza daca într-adevăr se impune o asemenea admitere, dat fiind faptul, ca legalitatea este una aparenta, in ceea ce privește executarea silita a unui contract bancar, mai ales din perioadele 2007-2010 când au avut loc majoritatea abuzurilor.
Concluzie generală
În practica CJUE in decizia C-26/13 A. Kasler împotriva OTP Jelzalogbank Zrt, s-a reținut că: în continuare, la pct. 74 se prevede că „îi revine instanței de trimitere sarcina a stabili dacă, având în vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se numără publicitatea și informațiile furnizate de împrumutător.., un consumator mediu, normal informat,..., putea nu numai să cunoască diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale unei monede străine, ci și să evalueze consecințele economice, potențial semnificative, pentru acesta ale aplicării cursului de schimb la vânzare pentru calcularea ratelor la care va fi în definitiv obligat și, prin urmare, costul total al împrumutului său".
Arată că, acțiune își găsește raționamentul pe de-o parte în privința executării silite, in dispozițiile art. 712 alin. 2 " . În cazul în care executarea se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui" Prin analizarea prezentei secțiuni si raportat la Legea 193/2000 modificata dar si OUG 50/2010, Ougf 174/2008 dar si la practica CJUE si adresa băncii prin care se declara scadent creditul, asta însemnând o desființare a contractului de credit, este lesne de înțeles ca o alta acțiune in acest sens nu se poate porni la acest moment fapt pentru care sunt incidente dispozițiile art. mai sus menționat. Pe mai departe, sa nu uitam totuși, ca acest pretins titlu executoriu este de fapt un contract de credit susținut de un contract de ipoteca, redactat . el si de notar public, neexistând asupra lui o exercitare a controlului judecătoresc, o administrare de probe si o constatare daca intrar-adevăr acesta se suprapune art. 662 Noul Cod de procedură civilă care ne arata cum trebuie sa fie un titlu executoriu, respectiv cert lichid si exigibil.
Este adevărat ca debitorul, are de restituit o suma de bani si din analiza art. 1516 Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală și la timp a obligației, insa nu putem sa nu aducem aminte dispozițiile art. 2430 Cod Civil care ne arata ca " Executarea
ipotecii nu poate fi realizata decât in virtutea unui titlu executoriu si pentru o creanța certa, lichida si exigibila. Ori, daca asupra exigibilității si lichidității nu putem obiecta absolut nimic, asupra certitudinii, prin analizarea motivelor de mai sus, apreciem ca acest titlu nu este cert, fie ca ar fi vorba despre sume mult mai mici decât cele trecute în prezenta secțiune, asupra cărora solicită restituirea.
Solicită analizarea titlului executoriu, pe fondul cauzei, prin prisma si filtrul legii 193/2000 si ulterior chiar si din oficiu, solicită constatarea acestor clauze abuzive si executarea în baza unor contracte încheiate abuziv si îndreptarea titlului executoriu in așa fel încât executarea sa se desfășoară onest si echitabil.
Art.1164 Cod civil - "Obligația este o legătura de drept in virtutea căreia debitorul este ținut sa procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorata", și art. 1350 Cod civil -"Orice persoana trebuie sa-si execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare, nu își îndeplinește aceasta îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligata sa repare acest prejudiciu în condițiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel nici una din părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile."
Menționează că între părți s-a încheiat un contract de adeziune întrucât clauzele nu au fost negociate de părți . Discuțiile erau purtate pe perioada de creditare si suma si nu pe aspect importante cum ar fi costuri, fapt ce face ca aceste clauze sa nu fi fost negociate intrând în sfera de prejudiciere a clienților pe termen lung. Astfel de clauze creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, cea mai grava eroare fiind aceea ca in contract s-a stabilit faptul ca acest credit vizează in esența o restituire a unei valute ce nu mai exista pe piața din R. la un curs extreme de oneros.
In drept a invocat art. 194 si 711 Cod Procedura Civila, OUG 50/2008, 193/200, Cod Civil, Practici abuzive. In probatoriu: Jurisprudența relevanta, Expertiza de specialitate;
Prin notele scrise depuse la acest dosar la data de 20.04.2014 intimata S. S.a.R.L. a arătat următoarele:
- conform art. 712 alin. 3 contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație, dacă în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare. În condițiile în care de la data depunerii contestației la executare inițială, respectiv 26.03.2014 și până la data depunerii acestor precizări a trecut o perioadă de aproximativ un an, termenul prevăzut anterior este depășit iar precizările sunt inadmisibile;
- referitor la solicitarea pentru suspendarea executării silite și pentru plata cauțiunii se solicită verificarea dispozițiilor art. 718 Cod procedură civilă ;
- consideră că executarea silită s-a realizat de către executorul judecătoresc cu respectarea regulilor de fond și de formă, astfel că nu se impune anularea lor ;
- referitor al lipsa somației se menționează că aceasta a fost comunicată debitorului;
- cât privește cheltuielile de executare silită se apreciază că acestea au fost stabilite în limitele legale și consideră că pentru acest aspect se putea formula contestație în termen de 5 zile de la comunicare potrivit art. 714 Cod procedură civilă ;
- contestarea caracterului cert al creanței nu are temei legal întrucât actele relevă exigibilitatea, scadența anticipată și cuantumul creanței, consideră că această creanță este individualizată în extrasul din anexa la contractul de cesiune de creanță care a fost depus la dosarul de încuviințare. Se arată că creanța are caracter lichid și rezultă din contractul de credit dar și caracter exigibil întrucât acest credit a devenit scadent anticipat ;
- în ceea ce privește cesiunea de creanță se arată că aceasta a fost notificată conform art. 1393 Cod civil și s-a prezentat și cu ocazia încuviințării executării silite totodată fiind înscrisă și în Arhiva electronică de garanții mobiliare;
- se menționează și dispozițiile art. 712 Cod procedură civilă și consideră că invocarea clauzelor abuzive se poate face conform Legii 193/2000, pentru acest motiv se solicită constatarea inadmisibilității acțiunii. Consideră și că o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 193 se poate iniția într-un termen de prescripție de 3 ani de la momentul încheierii contractului;
- prezintă condițiile de admisibilitate ale unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii 193/2000 și consideră că o eventuală lipsă de înțelegere a unor clauze referitoare la preț deși o astfel de posibilitate există nu este imputabilă creditoarei ci chiar împrumutatului, acesta neputând invoca propria culpă ;
- consideră că acele clauze din contractele de credit nu sunt contrare bunei-credințe și nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului, întrucât în caz contrar s-ar duce la acordarea unui credit cu titlul gratuit de către o societate bancară, obligară să funcționeze pe principiile obținerii de profit;
- consideră că au fost percepute comisioane în mod legal și corect, contestatorii luând cunoștință despre existența lor la semnarea contractului și nu se indică modul în care s-a produs un dezechilibru contractual;
- referitor la solicitarea de a se anula executarea silită se menționează că aceasta este condiționată de dovedirea de către contestatori a încălcării dispozițiilor legale, situație care nu poate fi reținută.
Din actele de la dosar instanța reține următoarele:
Între Banca Comercială Română SA Agenția Cîmpeni ca și bancă, F. M. N., ca și împrumutat și F. G. L. ca și coplătitor s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 501/28.09.2004, pentru acordarea unui credit cu valoarea de 5000 euro, care va fi rambursat în 60 de rate lunare, conform unui grafic stabilit . În conținutul acestui contract se menționează dobânzile percepute dar și comisioanele . Conform art. 11 din contract, acesta constituie titlul executoriu conform Legii privind activitatea bancară împreună cu contractele de garanții accesorii. La art. 15 din contract se specifică și faptul că, condițiile generale de creditare prezentate în anexa nr. 1 și graficul de rambursare, fac parte integrantă din acest contract. Conform art. 4.8 din condițiile generale de creditare se menționează declararea ca exigibilă a întregului contract în cazul neachitării în termen de 30 de zile de la scadență a ratei datorate . Conform art. 7.1 din contract împrumutatul are obligația să restituie creditul utilizat să achite dobânda și comisioanele aferente la termenele prevăzute în graficul de rambursare, precum și să restituie cheltuielile pentru recuperarea creditului, dobânzilor și comisioanelor neachitate la scadență . Conform art. 7.2 din contract banca are dreptul de a declara exigibil creditul împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și orice alte sume, în situația în care împrumutatul nu-și îndeplinește oricare dintre obligațiilor asumate prin contract. De asemenea între aceleași părți s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 367/2.06.2005, pentru acordarea unui împrumut cu valoarea de_ lei ROL, pentru o perioadă de 20 de luni. Acest contract cuprinde dispoziții referitoare la stabilirea comisioanelor dar și cele care privesc declararea exigibilă anticipată a contractului de credit. La art. 10 din „ Condiții generale de creditoare se menționează că banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din acest contract” . La data de 14.09.2009, debitorul F. M. N. s-a adresat băncii comerciale române prin care a solicitat să i se acorde o perioadă de grație, în vederea executării obligațiilor asumate prin contractele de credit. Ulterior la data de 27.09.2010, a solicitat reeșalonarea creditului pe un an stabilind o anumită rată lunară la data de 6.10.2010, prin adresa nr._ a BCR, comunicată contestatorului F. M. N., i s-a adus la cunoștință faptul că în data de 20.09.2010, au intrat în vigoare Actele adiționale aferente care să corespundă prevederilor OUG 50/2010. La data de 10.09.2014, debitorul F. M. N., s-a adresat către K. R. SRL și BCR – Sucursala A., pentru a comunica anumite înscrisuri și a oferii anumite informații .
Intimata creditoare K. INTERNAȚIONAL S.R.L. s-a adresat executorului judecătoresc Plăcinta A. - M., procedându-se la emiterea unei notificări către debitorul F. M. N., prin care s-a solicitat să se achite sumele de_,60 lei respectiv 4654,85 lei datorate în baza contractelor de credit nr._/2.05.2005 și nr._/28.09.2004, contracte cesionate la data de 5.01.2011 de către S. S.a.R.L. Prin notificarea din data de 12.01.2011, Banca Comercială Română SA și S. S.a.R.L ., au procedat la informarea debitorului F. M. N. cu referire la încheierea contractului nr. J 51/11.01.2011 de cesionare a creanței, cedarea fiind înregistrată și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2011-_-JTB/_-_–BMI /2011-_. Prin această notificare se aduce la cunoștință că potrivit contractului de mandat din data de 1.07.2009, încheiat între S. S.a.R.L. și S.C. K. Internațional S.R.L., aceasta din urmă a fost împuternicită să execute toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate. În această notificare se menționează debitul de la acea dată cu valoarea de_,27 lei la care se adaugă dobânzi, beneficii. Alături de această notificare este atașat un înscris care cuprinde modul de calcul al debitului. Intimata a depus la dosar extras din Arhiva Electronică de Garanții Mobiliare, referitor la înregistrarea cesiunii, contestatorii debitori regăsindu-se în această arhivă la pozițiile nr. 65-32 și 65-33. ..R.L.,a fost înregistrat la Registrul comerțului conform rezoluției nr._ /21.02.2013, a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București prin rezoluția nr. 5000/17.01.2014, a aceluiași oficiu
s-au înregistrat mențiuni referitoare la sediu, date din declarația tip - Model 3.
Conform art. 711 Cod procedură civilă se prevede că „ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, inclusiv pentru anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Conform art. 712 alin. 3, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație, dacă în privința acestora din urmă este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
În baza acestor dispoziții menționate anterior instanța reține că în prezenta contestație la executare pot fi analizate doar motivele prezentate în cererea inițială cu referire la prescripția dreptului de a cere executarea silită și lipsa calității procesuale active pentru firma K..
Se vor respinge apărările contestatorilor care se referă la imposibilitatea cesiunii creanței de către Banca Comercială Română, întrucât aceasta poate efectua operațiuni recuperare a creanțelor, concretizate inclusiv prin contracte de cesiune de creanță
( conform Deciziei nr. 2438/2008 a ÎCCJ).
În cadrul cesiunii de creanță raporturile contractuale se încheie între cedent și cesionar, cesiunea fiind opozabilă debitorului la momentul îndeplinirii formalităților, fără a se obține acordul debitorului .
Conform art. 1578 Cod civil debitorul are obligația să achite debitul în favoarea cesionarului la momentul în care este trimisă comunicarea scrisă. În urma încheierii contractului de cesiune a creanței conform art. 1568 Cod civil, au fost transferate toate drepturile pe care Banca Comercială Română le avea în raport cu debitorii, către cesionarul S. S.a.R.L.
Se va constata că ultima rată din contractele încheiate s-a achitat la 23.06.2009, iar după data emiterii notificării de cesiune de creanță debitorii au achitat suma de 100 lei, respectiv la 25.03.2011, aspect necontestat de aceștia sau pe care încearcă să omită a fi prezentat.
Se va constata că în prezenta cauză dreptul la acțiune privind recuperarea creanței pe care o solită creditoarea S. S.a.R.L., prin împuternicit K. Internațional SRL, nu s-a prescris în condițiile art. 1,3 și 7 din Legea 167/1958 intervenind întreruperea cursului conform art. 16 din legea 167/1958, prin executarea parțială a obligației și recunoașterea obligației la data de 25.03.2011. În aceste condiții se constată că de la momentul ultimei plăți a creanței și până la momentul plății parțiale sau de la acest moment până la cel al sesizării executorului judecătoresc și a începerii executării silite nu a trecut termenul de 3 ani pentru a se putea prescrie dreptul la acțiune.
Solicitarea contestatorilor de a prezenta în prezenta contestație și alte motive decât cele prezentate în contestația inițială va fi respinsă ca inadmisibilă întrucât nu au fost invocate în termenul pentru declararea contestației.
Întrucât dreptul la acțiune privind creanța rezultată din cele două contracte de credit nu s-a prescris, intimata creditoare S. S.a.R.L. are calitatea de a solicita executarea silită în urma încheierii contractului de cesiune a creanței și întrucât cesiunea dintre BCR și S. S.a.R.L., s-a încheiat în mod egal, respectându-se formalitățile de înscriere și de opozabilitate față de debitori, contestația la executare care privește aceste motive va fi respinsă ca neîntemeiată.
În această cauză nu vor fi acordate cheltuieli de judecată potrivit art. 451 – 453 Cod procedură civilă în condițiile în care contestatorii au căzut în propriile pretenții și nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de către contestatorii debitori F. M. N. și F. G. -L., ambii domiciliați în .. 28, județul A. în contradictoriu cu intimata creditoare S. S.a.R.L., reprezentată de către K. R. S.R.L. ( fostă S.C. K. Internațional S.R.L. cu sediul în București, ., Subsol, P+9,10,11, Sector 4.
Respinge cererea contestatorilor pentru modificarea contestației la executare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. D. BAR A.
Red.C.V.D.
Tehnored.P.M.D.
Ex.5/28.05.2015
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 360/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 468/2015.... → |
|---|
