Obligaţie de a face. Sentința nr. 383/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 383/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 654/203/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 383/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. V. D.
Grefier: BAR A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. D., cu domiciliul procesual ales în A. I., ..1, județul A., împotriva pârâților S. R., domiciliată în orașul Cîmpeni, ., . și S. M., domiciliat în ., județul A., având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de mandatar av. G. M. și pârâta – reclamantă reconvențională asistată de mandatar av. R. – C. M., lipsă fiind pârâtul și martora B. E.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin biroul registratură a instanței la data de 17.04.2015 cererea pârâtei S. R. prin care depune la dosar în copie plângerea făcută la Poliția or. Cîmpeni din 20.08.2009, rezoluția dată la prezenta plângere în dosar 1419/P/2009, situația ocupării boxelor de la subsolul blocului însoțită de proces verbal din 01.10.2009, înștiințarea asociației de locatari, notificări adresate locatarilor D. C., C. I. și C. M..
Mandatarul reclamantului depune la dosar declarația extrajudiciară a lui B. E., contractul de vânzare cumpărare dintre familia L. și familia B. și chitanța reprezentând onorariul de avocat.
Mandatara reclamantei reconvenționale depuse la dosar cu titlul de cheltuieli de judecată, chitanța privind onorariul de avocat, cheltuielile de transport și chitanțe copii xerox.
Părțile, pin mandatari arată că nu mai au alte cererii de formulat.
Instanța, nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat, declară închisă faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Mandatarul reclamantului solicită admiterea acțiuni, să fie obligați pârâți să înlăture zidul despărțit dintre boxa care îi aparține, în caz de refuz să fie autorizați ei să o execute pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată. Arată că din probatoriul administrat rezultă că familia L. a vândut familiei B. apartamentul împreună cu beciul, ulterior familia B. la vândut reclamantului conform contractului de vânzare – cumpărare, fără ca pârâții să aibă vreun drept asupra beciului.
Mandatara reclamantei reconvenționale solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. M., să respingeți acțiunea principală ca nefondată și să admiteți acțiunea reconvențională cu cheltuieli de judecată conform celor depuse la dosar. Arată că conform planului de situație rezultat din schițele depuse la dosarul cauzei, fiecare imobil este proprietate personală a locatarilor, iar subsolul este un spațiu tehnic necompartimentat la momentul dării în folosință. Arată că reclamantul a solicitat obligarea demolării zidului fiind necesar ca să facă dovada că este proprietarul beciului, față de pretenția invocată. Arată că temeiurile invocate în drept de reclamant nu se întemeiază nici pe acțiunea în revendicare, deoarece reclamantul nu este proprietarului beciului, nici petitorie față de momentul la care au fost ridicate acele delimitări și depune la dosar concluzii scrise.
Mandatarul reclamantului mai solicită respingerea cererii reconvenționale.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._, reclamantul T. D. în contradictoriu cu pârâții S. M. și S. R., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții la înlăturarea pereților din lemn construiți în pivnița sa în mod abuziv iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să procedeze la înlăturarea lor pe cheltuiala pârâților;
- să fie obligați pârâții la suportarea reparațiilor necesare după înlăturarea pereților și la plata cheltuielilor de judecată.
Se motivează că reclamantul este vecin cu pârâții, fiind și proprietarul imobilului denumit pivniță din data de 5.04.2007, conform contractului de donație nr. 1018/2007, dreptul fiind înscris în CF_-C1-U5 Cîmpeni.
Motivează că în mod abuziv, în urmă cu aproximativ 5 ani pârâții au construit un perete în pivnița sa, blocându-i accesul într-o parte și depozitându-și anumite lucruri, prin aceasta îngrădindu-i dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe a pivniței proprietatea sa. Se arată că deși a încercat să-i convingă pe pârâți să elibereze suprafața ocupată aceștia refuză să înlăture pereții construiți.
În drept a invocat dispozițiile art. 187, 445 – 447 Cod procedură civilă.
Pârâții S. R. și S. M., au depus întâmpinare prin care solicită:
-în prealabil, pârâtul S. M. invocă excepția de fond a lipsei condițiilor de exercitare a dreptului procesual la acțiune: excepția lipsei calității procesuale pasivă a părții, prin prisma art. 36 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul că nu deține dreptul de proprietatea asupra imobilului a cărui parte comună (subsol) face subiectul acestei acțiuni;
- respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată a reclamantului;
- obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea întâmpinării se arată următoarele:
- dreptul de proprietate asupra imobilului (apartamentul nr. 20) este deținut de pârâta S. R., în baza contractului de construcție și a extrasului funciar (copiile sunt anexate la dosar), imobilul fiind dobândit înaintea căsătoriei cu S. M.. Astfel, în baza art. 36 din Legea 134/2010, consideră ca nefiind îndeplinită calitatea procesuală pasivă a pârâtului S. M..
- arată că blocul P2 (6A) este primul . în orașul Câmpeni, toate lucrările începând cu fundațiile s-au făcut cu banii proprietarilor celor 20 de apartamente. Astfel, în baza art. 646, art. 648 și art. 649 din Noul Cod Civil, dar și conform Extraselor de Carte Funciara, atât individuale, cât și colective, subsolul necompartimentat al blocului este considerat parte comună aflată în coproprietate forțată.
Menționează că nici în Extrasul de Carte Funciară colectiv, dar nici în cele individuale (copii anexate la dosar), spațiul denumit de reclamant „pivniță" nu apare la descrierea părții aflate în proprietate exclusivă. În schimb, la descrierea părții comune „rămasă în diviziune forțată", spațiul de la subsol este denumit „canal tehnic", destinat furnizării de încălzire și apă caldă cât timp a funcționat centrala termică și care trebuia să fie liber în această perioadă pentru a putea fi asigurată întreținerea. Centrala termică nu a mai funcționat după anul 1998.
Astfel, consideră că nu se poate discuta despre spațiul aflat în litigiu ca fiind un "imobil" bun-propriu.
- spațiul descris de reclamant ca fiind pivnița personală este identificat în planșa Plan Subsol (copia anexată la dosar) ca fiind spațiul cumulat a două boxe, numerotate 14 și 15.
Conform art. 2.4, art. 2.7 și art. 4.1 din Legea 230/2007 privind Acordul de Asociere, art. 24 a) și b) din Statutul Asociației de Proprietari, în urma constituirii Asociației de proprietari a Blocului P2, s-a hotărât în Adunarea generală a proprietarilor din 16.06.2009 că proprietarului fiecărui apartament îi revine dreptul de a folosi o singură boxă de la subsolul blocului. Această hotărâre a fost adoptată cu 14 voturi pentru și 2 voturi împotrivă, din totalul de 20.
Alături de copia Hotărârii nr. 2 anexează la dosar și copia tabelului nominal cu membrii Asociației de Proprietari care au primit copii xerox a Hotărârii și a planșei Plan Subsol. Dovedește astfel că T. D. a fost informat în privința deciziei și a intrat în posesia copiilor.
De asemenea, în urma propunerii Adunării generale a proprietarilor blocului P2 din 22.09.2009 s-a decis verificarea modului de ocupare a boxelor de la subsolul blocului de către o comisie. S-a constatat de către comisie că pârâta are în folosință boxa numărul 14, iar reclamantul T. D. boxa numărul 15, situație consemnată în procesul verbal din 01.10.2009 al Asociației de Proprietari.
În consecință, reclamantul, prin pretenția de a o scoate din folosința boxei numărul 14 și a folosi două boxe, încalcă art. 647 alin. (1), art. 650 alin (1) și (2) din Noul cod civil din 15.11.2013 și articolele din Acordul de Asociere menționate mai sus, precum și Hotărârea nr. 2 a Adunării generale.
- pârâta S. R., a ocupat acest spațiu numit boxa nr. 14 de când s-a mutat din . .. Iar pereții de lemn, destinați să delimiteze boxa nr. 14 i-a construit prin anul 2002, după ce șeful blocului i-a dat planșa Plan Subsol. Acești pereți au fost făcuți de vecinul M. I., fost proprietar al . în acest . vândut apartamentul în 2003, astfel că pereții sunt realizați de aproximativ 12 ani.
- cât despre modalitățile repetate de convingere ale locatarului ., acesta a încercat în repetate rânduri, în mod brutal, să-l determine să elibereze spațiul boxei nr. 15: în decembrie 2007 i-a răsturnat borcanele cu murături de pe raft. A făcut plângere la Poliție, prin care a fost obligat să o despăgubească. Martor îi este agentul de poliție care a făcut constatarea la fața locului, G. C..
Arată că a fost nevoită să repete plângerea la Poliție în primăvara anului 2009, ca urmare a intensificării unor agresiuni verbale, care se petreceau atunci când se întâlnea în fața blocului, în lipsa altor persoane. Arată că o amenința că în cazul în care o prinde în spațiul de la subsol o va bate.
La mediator, unde pârâta s-a prezentat cu actele necesare, încercarea de reconciliere din partea reclamantului a constat în refuzul oricărei discuții, argumentându-și poziția prin, citez: "Dați-mi, doamnă (n.r. mediator), odată foaia că am treaba!"
Pârâta S. R., a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu pârâtul T. D., prin care solicită:
- să se dispună înlăturării ușii comune de acces în boxele 14 și 15, aflate în folosința celor 2 părți.
În motivarea cererii arată că ușa este amplasată neconform cu planșa Plan Subsol a constructorului blocului. Această ușă, prin înlocuirea lacătului de către una dintre părți, poate împiedica folosirea de către cealaltă parte a unui bun accesoriu al apartamentului. Boxele de la subsolul blocului, denumit canal tehnic, constituie un bun accesoriu care se află în coproprietate forțată și, conform art. 647 și art. 653 din Noul Cod Civil, acestea pot fi folosite astfel încât să permită exercitarea folosinței și de către ceilalți coproprietari.
Din actele de la dosar se rețin următoarele:
Conform extrasului CF nr._- C1-U5 Cîmpeni, rezultă că reclamantul T. D. alături de T. R. I., sunt coproprietari în cotă de ½ parte fiecare pentru imobilul de sub A+1 cu nr. top. 283/a/2/XIII – apartament XIII, compus din două camere, bucătărie, cămară, baie, hol, debara, degajament, balcon.
Conform copiei CF nr. 2243 Cîmpeni, rezultă că asupra apartamentului nr. 13 erau proprietarii inițiali numiții L. C. și L. A., iar pentru apartamentul cu nr. XX, este proprietară B. R.. Conform mențiunii din foaia de proprietate rezultă că pentru apartamentul 20 compus din 3 camere bucătărie, cămară, bai, hol, debara, degajament și balcon, înscris în CF nr. 2350 individuală Cîmpeni cu nr. top. 283/a/2/XX este înscris dreptul de proprietate în favoarea proprietarului B. R.. Conform actelor de stare civilă depuse în copie la dosar rezultă că reclamanta S. R., este proprietara acestui imobil. În CF nr. 2243 colectivă Cîmpeni, în partea finală a secțiunii imobil se menționează că vor rămâne în stare de indiviziune forțată mai multe bunuri printre care și canalul tehnic. La nivelul blocului P2, de pe . din orașul Cîmpeni, în care se află cele două spații în discuție, a fost creată o asociație de proprietari aceasta fiind încuviințată prin încheierea nr. 36/10 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ . Ulterior, înscrierii aceste asociații prin Hotărârea nr. 2/16.06._ conform art. 3 alin.1 și 2 și art. 7 alineatul 12 din statut s-a stabilit și modul în care să se folosească boxele de la subsolul blocului, respectiv ca pentru fiecare apartament să existe o boxă . În tabelul nominal cu membrii Asociației de Proprietari . pozițiile nr. 13 și 20, sunt menționați reclamantul, respectiv pârâta. Prin procesul-verbal încheiat la data de 22.09.2009 cu ocazia Adunării generale a acestei asociații s-a stabilit ca boxa nr. 8 de la subsol să fie folosită de către administratorul asociației. Prin procesul-verbal încheiat la data de 1.10.2009, în urma verificării modului de ocupare a subsolului blocului cu boxele existente, ca urmare a propunerii în Adunarea generală din 22.09.2009, s-a constatat că boxa 14 este ocupată de către pârâta S. Rafilla iar boxa nr. 15 de către reclamantul T. D.. Din conținutul acestui proces-verbal reiese că anumiți proprietari folosesc câte două boxe, mai exact B. C. și C. M.. Pe planșa plan a subsolului blocului P2 sunt menționate cele două boxe cu dimensiunile corespunzătoare .
Prin interogatoriul care a fost luat reclamantului T. D., la solicitarea pârâtei S. R., acesta a recunoscut că subsolul blocului apare menționat în cartea funciară cu denumirea de canal tehnic și se află în proprietatea indiviză comună. Se contestă faptul că în Adunarea Generală a proprietarilor din 16.06.2009, s-ar fi stabilit ca fiecărui apartament să-i revină dreptul de a folosi o singură boxă, motivând că deținătorii apartamentelor folosesc boxe corespunzătoare coloanelor. Poziția reclamantului este contrazisă de finalul procesului-verbal încheiat la acea dată prin care s-a votat propunerea ca fiecărui apartament să-i revină o singură boxă de la subsol. Totodată se contestă că la data de 22.09.2009, s-a decis verificarea modului de folosire a boxelor iar verificarea efectivă s-a realizat la data de 1.10.2009, constatându-se cu această ocazie că pârâta folosește boxa nr. 14 iar reclamantul pe cea cu nr. 15.Reclamantul contestă și că pârâta ar folosi boxa nr. 14 încă din perioada în care apartamentul nr. 13 era proprietatea numitului L. C.. Se contestă și susținerea pârâtei, respectiv că delimitarea boxei nr. 14 de cea cu nr. 15 s-a făcut în anul 2002, menționând că acest lucru s-a realizat în anul 2013 fără acordul său. A mai menționat că a încercat să o determine pe pârâtă să elibereze această boxă considerând că aceasta îi aparține reclamantului. Referitor la ușa de acces la cele două boxe reclamantul arată că aceasta a fost montată de către fostul proprietar L. C., iar în anul 2013 pârâta a rupt lacătul de la ușa de intrare pe care l-a înlocuit cu un altul, lăsându-i însă o cheie soției sale. Reclamantul își motivează refuzul de-ai permite pârâtei să folosească această boxă motivând că pe tronsonul corespunzător apartamentului reclamantului există o altă boxă care a aparținut numitei M. R., iar aceasta este liberă. Refuzul este întemeiat și pe considerentul că există alți proprietari care folosesc către două boxe iar aceștia ar trebui obligați să-și cedeze pârâtei una dintre boze.
Martora M. R., menționează că a locuit într-unul dintre apartamentele situate în imobilul unde locuiesc și părțile până în anul 2003, în aceea perioadă spațiile de la subsolul imobilului erau folosite ca și boxe de către proprietari, fără a exista o anumită regulă în privința atribuirii boxelor, astfel că unii dintre proprietari foloseau și către 2 boxe iar alții nu foloseau niciuna. În acea perioadă într-unul dintre apartamentele din acel imobil situat la etajul III, locuia o soră a reclamantului, l-a care venea în vizită uneori reclamantul. Cu un an sau doi înainte de a se muta din acel . S. R., soțul martorei a efectuat anumite lucrări la subsol pentru împărțirea unei boxe care era folosită la acea dată de sora reclamantului. În acea perioadă, cu acordul respectivei persoane în spațiul acelei boxe își depozita anumite lucruri reclamanta reconvențională. După momentul în care s-a realizat acoperirea imobilului resturile de material lemnos rămase au fost aduse și depozitate de către pârâtă în această boxă . Deși a mai rămas în acel imobil o perioadă de unul sau doi ani după momentul împărțirii nu a sesizat să fi existat discuții între pârâtă și sora reclamantului. Martora menționează că boxele au fost create de către locatari și nu la momentul construiri blocului. În perioada imediat următoare construirii blocului numitul L. C. deținea un apartament în acel imobil pe care ulterior l-a vândut soților B.. Acesta folosea și o boxă la subsol.
Martora L. A., menționează că o perioadă de circa 14 ani a folosit un apartament din acel imobil . La început l-a subsolul imobilul a existat un spațiu liber în care se aflau instalațiile pentru încălzire și pentru apă. Deținătorii apartamentelor au procedat la curățirea spațiului creându-și boxe, fără însă a exista vreun criteriu legat de suprafața sau numărul de camere al apartamentelor . Înainte de a se vinde apartamentul numitului B. R., a fost solicitată de către pârâtă pentru a i se permite să depoziteze lemne pentru foc. A fost de acord cu această solicitare, făcându-i însă cunoscut că după vânzarea apartamentului va ceda boxa noului proprietar . Pârâta chiar i-a solicitat să-i vândă această boxă separat de apartament, nefiind de acord cu cererea respectivă . Ulterior apartamentul deținut de către martoră a fost vândut numitului B. R., acestuia cedându-i și spațiul de la subsol. A menționat că la momentul în care a ocupat spațiul de la subsol în prealabil a edificat și pereții care formau viitoarea boxă.
Martora T. E., menționează că în anul 1978 s-a mutat în blocul P2 și și-a ales o boxă . La aceea dată pârâta a considerat că nu are nevoie de boxă. A mai arătat că sub spațiul corespunzător fiecăruia apartament s-au creat 4 sau 5 boxe fiind ridicați pereți din cărămidă lemn sau alte materiale de construcții. Proprietarii apartamentelor și-au ales boxele în mod aleatoriu, fără ca boxa aleasă să fie determinată de suprafața apartamentului sau tronsonul corespunzător apartamentului. La acea dată numitul L. C. deținea o boxă la subsol, iar aceasta a vândut-o în favoarea numitului B. R., împreună cu apartamentul. Consideră că împărțirea boxei de la subsol de către pârâtă s-a realizat după momentul în care s-a înstrăinat apartamentul de către B. R., acest lucru realizându-se anterior anului 2007, când imobilul s-a vândut către reclamant. Menționează că boxa în discuție se află pe tronsonul apartamentului reclamantului, consideră și că la momentul audierii există și alte boxe libere care pot fi folosite.
Martorul S. M., confirmă faptul că după momentul dării în folosință a imobilului unde se află și apartamentele părților la subsol s-au creat de către locatari anumite boxe. Astfel familia L. deține în acel . folosea la subsol o boxă, unde s-a permis depozitarea de material lemnos pentru pârâtă. Ulterior apartamentul a fost vândut unei familii cu numele B. care a permis pârâtei să depoziteze în continuare material lemnos. Boxa respectivă a fost creată prin montarea unei uși de către familia L. iar cu mai mulți ani în urmă boxa a fost împărțită aproximativ egal. Împărțirea realizându-se posibil la momentul în care familia B. deținea respectivul apartament. Martorul deține o boxă la subsol aceasta fiind amplasată însă pe tronsonul apartamentului său . Se apreciază că prin modul cum este montată ușa de la . împiedică accesul la robinetul de apă potabilă și menajeră din imobil. În urma împărțirii una dintre boxe este folosită de către pârâtă. Conform Deciziei nr. 78/1978 a Consiliului Popular al orașului Cîmpeni, rezultă că la acea dată pe .. 283/a/2, se afla edificat un . apartamente având denumirea la aceea dată 6A, prin acea Decizie s-a atribuit în folosința comună terenul cu suprafața de 372 m.p. printre care și în favoarea numiților L. C. și L. A. M. la poziția 13 și pentru B. R. la poziția 20.
La solicitarea părților s-a procedat la o cercetare locală identificându-se boxa în litigiu, această boxă este situată la subsolul blocului P2, în partea de sud-est. În realitate boxa invocată de reclamant reprezintă boxele 14 și 15, identificate în planșele prezentate de pârâtă, întocmit de Centru de Proiectare Județean A. în anul 1975. Cele două boxe sunt despărțite prin pereți din material lemnos, acesta având o anumită vechime. Boxa 14 se află în folosința pârâților iar boxa 15 în cea a reclamantului . Cele două boxe nu respectă întru totul poziția de pe schiță, boxa nr. 14 fiind construită pentru a avea acces la geamul exterior și pentru boxa 15. Accesul în cele două boxe se face printr-o ușă comună din lemn care este închisă cu lacăt, fiecare dintre părți deținând câte o cheie . Boxa nr. 15 este despărțită de boxa 16 de un perete cu grosimea de 30 cm și lățimea de 3, 4 m. Cu ocazia cercetării la fața locului reclamantul a susținut că acel perete a fost construit de fostul proprietar numitul L. C., această susținere putând fi considerată nereală în condițiile în care structura peretelui și dimensiunile, cel puțin la lățime sunt cele de pe schiță și asemănătoare cu situațiile altor boxe existente. În situația în care s-ar respecta forma boxei nr. 14, se împiedică accesul la geamul exterior pentru boxa nr. 15. Instanța a constatat că de o parte a ușii de intrare s-a realizat un stâlp cu lățimea de 14 cm din cărămidă refractară cu mortar . În urma verificării și a altor boxe de la subsol, doar de pe culoarul care permite acest lucru, s-a constatat că boxele au forme neregulate, nu se respectă a numită suprafață pentru fiecare iar unele au și pereți creați din alte materiale decât cele din beton din care s-au realizat stâlpii pentru structura imobilului. S-a procedat și la verificarea celorlalte spații de la subsol care urmează să funcționeze la asociația de proprietari sau care va rămâne libere.
Conform Acordului de asociere care a stat la baza constituirii asociației de proprietari la art. 2 punctul 3, se menționează dreptul proprietarului apartamentului, raportat la o cotă parte din spațiile cu o altă destinație decât cea de locuință. La art. 2.4 se menționează că vor rămâne în proprietate comună, respectiv coproprietate forțată și perpetuă și subsolul sau nivelul tehnic precum și boxele din subsoluri . La art. 2.5 se menționează dreptul proprietarului apartamentului de a vinde imobilul împreună cu cota parte indiviză din proprietatea forțată. Conform art. 2.7 din acord pentru identificare și localizare
s-au anexat planșe și schițe . Proprietarii au stabilit ca, fiecare dintre proprietari să aibă dreptul de a folosi proprietatea comună din clădire, dar să nu împiedice și să lezeze drepturile și interesele oricărui alt coproprietar. Se prevede obligația fiecărui proprietar al unui apartament de a se conforma regulilor acordului de asociere, regulilor și regulamentelor asociației de proprietari precum și hotărârilor și rezoluțiilor adoptate legal de către asociație. În situația în care o hotărâre a Adunării generale a asociației de proprietari sau acest acord de asociere ar leza interesele unor proprietari aceștia ar avea dreptul să formuleze acțiune în justiție pentru invalidarea hotărârii sau a prevederilor respective, în termen de 60 de zile de la adoptarea acesteia.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că reclamantul este coproprietar al apartamentului nr. 13 iar pârâta este proprietara apartamentului nr. 20 din blocul situat în Cîmpeni, ., dreptul acestora întinzându-se și asupra părților comune care au rămas în stare de indiviziune forțată printre care și spațiul de la subsol denumit canal tehnic. La momentul de față reclamantul folosește boxa nr. 15 iar pârâta pe cea cu nr. 14, creată prin împărțirea boxei care era folosită anterior de către L. C.. În timpul cât numitul L. C. era proprietar al apartamentului nr. 13, i s-a permis pârâtei să depoziteze anumite materiale în boxa care nu era împărțită la momentul respectiv, aducându-i însă la cunoștință că la momentul vânzării va ceda noului proprietar și respectivul spațiu. Apartamentul a fost vândut ulterior familiei B., iar în acea perioadă pârâta a procedat la împărțirea boxei respective construind pereți din material lemnos. Această lucrare s-a efectuat de către soțul martorului M. R., fără a exista discuții cu familia care achiziționase apartamentul de la numitul L. C.. În anul 2007 numiții B. R. și B. E. au donat apartamentul nr. 13 cu părțile comune și indivize în favoarea reclamantului, dreptul de proprietate intabulându-se în favoarea acestuia și a numitei T. R. I.. Susținerea reclamantului, respectiv că acea boxă a fost construită de către pârâtă dar în anul 2013, este contrazisă prin probele administrate în cauză. Întrucât la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentului în anul 2007 boxele erau deja realizate. Boxa inițială care ulterior a fost împărțită și au fost create boxele nr. 14 și 15 a fost amenajată de către numitul L. C., acesta montând o ușă de acces din lemn și stabilizând-o de o parte cu materiale de construcții. În urma încheierii Acordului de asociere la nivelul acestui imobil și înființări uneia asociații de proprietari prin Hotărârea Adunării generale din 16.06.2009, s-a stabilit ca fiecărui apartament să-i revină dreptul de a folosi o singură boxă de la subsolul blocului . Conform propunerii Adunării generale a proprietarilor din 22.09.2009, s-a stabilit verificarea modului de ocupare a boxelor de la subsol, situația fiind consemnată prin procesul verbal din 1.10.2009.
Din actele de la dosar rezultă că spațiile de la subsol se află în coproprietate forțată și perpetuă a proprietarilor apartamentelor din . și prin acordul de asociere care ulterior a fost validat de instanță. Conform art. 647 Cod civil în cazul coproprietății forțate, ferecare coproprietar pote exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari.
Conform art. 649 alin. 1 Cod civil, se menționează că sunt considerate părți comune subsolurile necompartimentate, instalațiile de apă și canalizare, precum și alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților sunt în folosința comună.
Părțile comune vor putea fi atribuite coproprietarilor în folosință exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalți coproprietari, conform art. 650 alin 1 Cod civil. Decizia de atribuire în folosință în clădirile unde sunt constituite asociații de proprietari se adoptă de către adunarea generală cu o majoritate de două treimi.
În cauza de față instanța reține că atât reclamantul dar și pârâta dețin doar un drept de coproprietate forțată asupra spațiului de la subsol iar reclamantul nu este proprietar exclusiv în baza contractului de donație pe care-l invocă. În condițiile în care Adunarea generală a proprietarilor a constatat dreptul proprietarilor fiecărui apartament de a folosi câte o singură boxă de la subsol și în condițiile în care pârâta are în coproprietate forțată acest bun, nu se poate aprecia că aceasta ocupă în mod abuziv parte din spațiu de la subsol. Aceasta poate folosi conform Adunării Generale parte din bunul aflat în coproprietate forțată, chiar dacă conform suprafeței apartamentului acesteia i s-ar fi cuvenit o suprafață mai mare din părțile comune conform art. 652 Cod civil. În aceste condiții solicitarea reclamantului ca pârâta S. R. să fie obligată la înlăturarea pereților din lemn este considerată neîntemeiată. Solicitarea reclamantului în raport cu această pârâtă pentru obligarea la suportarea reparațiilor necesare după înlăturarea pereților din lemn, având caracter accesoriu pretenției inițiale va fi respinsă ca neîntemeiată.
Din probele de la dosar rezultă că doar pârâta S. R. este deținătoarea apartamentului nr. 20 din acel imobil, nu și pârâtul S. M., în consecință aceasta putând invoca pretenții și pentru bunurile aflate în coproprietate forțată și perpetuă, accesorii dreptului de proprietate pentru apartament.
Conform art. 248 Cod procedură civilă instanța este obligată să se pronunțe asupra excepțiilor de procedură dar și asupra celor de fond, care ar face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. M., este întemeiată în condițiile în care acesta nu deține nici un drept asupra apartamentului considerat bun principal și în consecință nu se invocă de către acesta un drept nici pentru boxă care reprezintă bun aflat în coproprietate forțată. De asemenea pârâtul S. M. nu a realizat construcția pe care o invocă reclamantul prin cererea inițială, aceasta fiind făcută la solicitarea pârâtei S. R. de către un fost vecin din acel imobil. Întrucât pârâtul S. M. nu poate fi parte în raportul dedus judecății, prin raportare la caracterul dreptului de proprietate forțată și la împrejurarea că nu a realizat lucrările invocate, excepția se admite ca întemeiată și se respinge acțiunea formulată împotriva sa .
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta S. R., aceasta este neîntemeiată în condițiile în care ușa invocată nu a fost realizată de către reclamant ci de numitul L. C., persoană care a deținut un apartament în acel imobil. De asemenea ușa respectivă asigură protecția celor două boxe, fiind utilă atât pentru boxa folosită de pârâtă dar și pentru cea care este folosită de reclamant. Această ușă nu împiedică folosirea bunului accesoriu de către pârâtă, aceasta deținând cheie de la lacătul cu care este prevăzută ușa . Împrejurarea că ușa respectivă nu este amplasată conform planșei subsolului nu poate constitui un motiv de admisibilitate a cererii reconvenționale, în condițiile în care nici chiar boxele nu respectă forma arătată în aceste planșe iar dimensiunile pereților nu sunt cele din respectivele înscrisuri. Solicitarea pârâtei se va respinge și pentru considerentul că Asociația de proprietari înființată la nivelul acelui imobil a stabilit modul de folosință al spațiilor aflate în coproprietate forțată, mai exact de atribuire a câte unei boxe de la subsol, corespunzătoare câte unui apartament. Ușa astfel creată protejează nu doar boxa folosită de către reclamant dar și boxa pârâtei și spațiul adiacent acestuia, în condițiile în care părțile și-au depozitat diverse materiale în aceste spații și pentru care există riscul sustragerii sau distrugerii în cazul neasigurării cu un sistem de închidere.
În cauză reclamantul a justificat cheltuieli de judecată în cuantum de 1581 lei constând din taxă judiciară de timbru și onorariu pentru avocat. Pârâta S. R. a justificat cheltuieli de judecată în cuantum de 1050 lei, constând din taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În condițiile în care ambele cereri au fost respinse cheltuielile de judecată vor fi acordate doar în calitatea părților de pârâți în cererea principală, respectiv cererea reconvențională, nefiind acordate cheltuielile care constă în taxă judiciară de timbru. Întrucât părțile figurează în cauză și ca reclamanți dar și ca pârâți se apreciază că onorariul solicitat trebuie repartizat pentru toate calitățile și în consecință se va acorda câte jumătate din onorariul justificat raportat la calitatea de reclamant, respectiv cea de pârât. Astfel, pentru reclamant se va acorda onorariul de avocat în cuantum de 750 lei iar pentru pârâtă onorariul de avocat în cuantum de 500 de lei.
Potrivit art. 451, 452 și 453 Cod procedură civilă se va proceda la compensarea acestor cheltuieli acordate până la nivelul sumei de 500 lei, urmând ca reclamanta reconvențională să achite pentru reclamantul principal suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. M., domiciliat în comuna Bistra, ., județul A..
Respinge cererea principală formulată de reclamantul T. D., cu domiciliul procesual ales în A. I., ..1, județul A., împotriva pârâților S. R., domiciliată în orașul Cîmpeni, ., ., județul A. și S. M., domiciliat în comuna Bistra, ., județul A..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta S. R. în contradictoriu cu reclamantul T. D..
Compensează cheltuielile de judecată până la nivelul sumei de 500 lei și obligă reclamanta reconvențională să achite pârâtului reconvențional suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. D. BAR A.
Red. C.V.D.
Tehnored. P.M.D.
Ex.5/13.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 392/2015. Judecătoria CÂMPENI | Partaj judiciar. Sentința nr. 378/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
