Pensie întreţinere. Sentința nr. 1167/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1167/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1167/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1167/2015
Ședința publică din data de 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. C. E. și pe pârâtul C. D., având ca obiect pensie întreținere-stabilire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 14 decembrie 2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la aceea data, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta, C. C. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul C. D. solicitând stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului C. A. D. născut la data de 9 ianuarie 2011 precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată, în sinteză, că pârâtul este salariat la compania Production Equipment Europe, Persoană Fizică Autorizată, cu adresa: City S., Galway, Irlanda, C. IE_, posedă bunuri aducătoare de venituri, printre care un teren în suprafață de 2330 metri pătrați.
Reclamanta a menționat că în prezent locuiește în orașul Baia de Arieș și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, nu au fost invocate temeiuri juridice.
La data de 12.10.2015 pârâtul a formulat întâmpinare, expediată prin fax de Cabinetul de Avocatură P. A. C., fără atașarea ulterioară a exemplarului original a împuternicirii avocațiale.
S-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu argumentarea că în lipsa unei hotărâri de divorț nu este posibil să se dispună obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorului deoarece această obligație este accesorie desfacerii căsătoriei, iar părțile sunt căsătorite și în consecință, se apreciază că doar de la data pronunțării hotărârii de divorț poate subzista o astfel de obligație în sarcina sa. S-a precizat că pe rolul instanțelor de judecată din România nu s-a promovat o acțiune de divorț și nu s-a depus la dosar un certificat de divorț prin care să se ateste desfacerea căsătoriei pe cale notarială sau administrativă.
Asupra fondului, în sinteză, pârâtul solicită respingerea acțiunii promovate de reclamantă, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, argumentând că încă locuiește cu minorul. Se consideră că atât timp cât instanța nu a decis la care dintre părinți va avea minorul locuința, ar fi nelegal și netemeinic să se stabilească o pensie de întreținere care trebuie plătită de soțul cu care minorul nu locuiește în mod stabil. Pârâtul arată că nu este angajat, nu are nici un fel de raporturi de subordonare față de nici un angajator din țară sau din străinătate. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 402 alin.1 Cod civil.
Cererea este scutită de taxă de timbru, în temeiul disp. art 29 alin.1 lit.c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr.392 din 29 iunie 2013.
În temeiul art.255 și art.258 Cod procedură civilă instanța, apreciind că sunt utile, pertinente si concludente cauzei, a încuviințat proba cu înscrisurile certificate de parte pentru conformitate cu originalul depuse la dosar, constând în: certificat de naștere . nr._ eliberat de Consiliul Local Jimbolia la data de 10.01.2011 pentru minorul C. A.-D.(f.3), act identitate reclamantă-copie incluzând viza de reședință valabilă de la data de 13.05.2015 până la data de 12.05.2016(f.8 verso și f.45).
Din oficiu, în temeiul art.499 alin.4 Cod Civil, având în vedere că părțile nu s-au înțeles în legătură cu obligația de întreținere a minorului, instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul minorului, raportul fiind atașat la dosar (f.36). În baza rolului activ, fundamentat pe disp. art. 22 alin.2 teza ultimă ref. art. 237 alin.2 pct.7 teza ultimă Cod procedură civilă, având în vedere interesul superior al minorului, instanța a solicitat relații de la Inspectoratul Teritorial de Muncă T., Agenția Națională de Administrare Fiscală T. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T., adresele de răspuns fiind atașate la dosar(f.40, f.42, f.54).
Reclamanta a depus în probațiune: Cerere pentru utilizarea unui certificat digital calificat, adresată Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Serviciul Fiscal Orășenesc Jimbolia(f.57) și înscrisul redactat în limba engleză, neînsoțit de traducere autorizată în limba română- Invoice 0001, 19.01.2015 emis de C. D. PFA (f.58).
La termenul din data de 26 octombrie 2015, așa cum s-a consemnat în Încheierea de ședință(f.27), instanța a dispus recalificarea excepției inadmisibilității într-o apărare de fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt: Minorul, C. A.-D. este fiul părților, s-a născut la data de 9 ianuarie 2011 în orașul Jimbolia, județul T., așa cum se atestă prin certificatul de naștere . nr._ eliberat de Consiliul Local Jimbolia la data de 10.01.2011(f.3).
În prezent minorul se află la reședința reclamantei din orașul Baia de Arieș, județul A., din imobilul mătușii materne- P. N., este înscris la grădiniță. Veniturile directe ale reclamantei includ alocația de stat în cuantum de 84 lei/lună și remunerația în cuantum de aproximativ 1500 lei, încasată pentru prestarea serviciilor de ospătar, așa cum s-a consemnat în raportul de anchetă socială nr. 5151/05.11.2015 depus la dosar(f.34).
Din ansamblul probator rezultă că pârâtul are nu are statutul de salariat, prin extrasul furnizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă T. se atestă că ultimul raport de muncă s-a încheiat la data de 06.06.2014 (f.42). Din adresa de relații nr._/23.11.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Serviciul Fiscal Orășenesc Jimbolia se reține că pârâtul nu figurează cu venituri din salarii, cedarea folosinței bunurilor sau alte surse (f.54) dar figurează cu venituri independente, impunere la norma de venit 11.300 pe anul 2015. În acest context, înscrisul redactat în limba engleză, neînsoțit de traducere autorizată în limba română- Invoice 0001, 19.01.2015 emis de C. D. PFA (f.58) și depus în probațiune de reclamantă va fi interpretat ca fiind un început de dovadă scrisă în ceea ce privește o componentă a veniturilor prezumate pentru anul 2015, în condițiile în care ansamblul probator-factura atașată- nu confirmă caracterul regulat al încasării lunare a unor venituri în cuantum de 1500 Euro, ci doar pentru luna ianuarie 2015.
În drept: Conform art. 516 alin.1 cod civil obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă iar conform art. 499 alin.1 și alin.2 Cod Civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea profesională. Conform art. 499 alin.4 Cod civil, în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Rezultă că pensia de întreținere în favoarea unui minor se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, iar conform art. 263 alin.1 Cod Civil orice măsură privitoare la copii, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului-adică al persoanei care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, așa cum prevede art 263 alin.5 Cod Civil.
În ceea ce privește caracterul inadmisibil al cererii formulate în timpul căsătoriei părinților, având drept obiect stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului, cu argumentul expus de pârât că numai prin hotărârea de divorț s-ar putea dispune și doar sub condiția stabilirii locuinței minorului, instanța reține caracterul neîntemeiat al apărării astfel formulate, pentru considerentele care succed.
Astfel, dispozițiile art. 402 alin.1 Cod Civil conform cărora instanța de tutelă stabilește prin hotărârea de divorț, contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, reprezintă un temei juridic de strictă și limitativă interpretare care trebuie interpretat sistematic și cu dispozițiile art. 919 alin.1 lit.e) sau art. 919 alin.2 din Codul de procedură civilă, în ipoteza specială a procedurii de divorț.
Cu toate acestea, nici o dispoziție legală în vigoare nu instituie pragul de inadmisibilitate relevat de pârât, în condițiile în care, cu titlu general și fără a exclude din categoria debitorilor obligației de întreținere părinții căsătoriți, singura distincție operată de legiuitor este între formele întreținerii respectiv a) obligația de întreținere între părinți și copiii minori și b) obligația de întreținere dintre părinți și copiii majori. De exemplu, art.510 Cod Civil prevede că nici chiar decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu scutește părintele de obligația sa de a da întreținere copilului. Practica judiciară și doctrina confirmă că poate fi debitor al obligației de întreținere părintele căsătorit, în condițiile legii.
Astfel, conform art. 499 alin.1 Cod Civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Conform art. 516 alin.1 Cod Civil obligația de întreținere există inclusiv între rudele în linie dreaptă-noțiune autonomă definită la art. 405 Cod Civil ca fiind legătura firească bazată inclusiv pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană, deci pe filiație.
În consecință, instanța apreciază că nu prezintă relevanță faptul că la data formulării cererii părțile erau căsătorite, în condițiile în care ansamblul probator relevă că minorul are o locuință temporară la o altă adresă –din Baia de Arieș, județul A. decât cea a tatălui-din orașul Jimbolia, județul T. iar în cauză pârâtul nu a probat că a contribuit efectiv la cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea minorului.
Reținând că părțile au singur copil, fapt necontestat, minorul C. A.-D. născut la data de 9 ianuarie 2011 care la data promovării acțiunii avea vârsta de 4 ani, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 529 alin. 2 Cod civil care stabilesc un plafon maxim de 1/4 din venitul lunar net al părintelui obligat la plata pensiei de întreținere în cazul copilului unic.
Instanța constată că venitul lunar net, prezumat al pârâtului, așa cum a fost confirmat prin adresa de relații nr._/23.11.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, Serviciul Fiscal Orășenesc Jimbolia unde se atestă că pârâtul figurează cu venituri independente, impunere la norma de venit 11.300 pe anul 2015(f.54), se situează sub limita minimă de 1050 lei stabilită prin Hotărârea de Guvern nr.1091 din 10 decembrie 2014 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Aplicând, în temeiul art. 529 alin. 2 Cod Civil fracția de ¼ rezultă că pârâtul C. D. CNP_ datorează suma de 263 lei pensie de întreținere în favoarea minorului, fiul său, C. A.-D. CNP_ născut la data de 9 ianuarie 2011.
În temeiul art. 533 alin.1 Cod civil, instanța stabilește ca plata să se efectueze în rate periodice, lunare.
Potrivit art. 532 Cod Civil data de la care se datorează pensia de întreținere este data cererii de chemare în judecată-05.05.2015, instanța apreciind că de la această dată este prezumată și starea de nevoie în care se află beneficiarul pensiei de întreținere.
Conform art. 531 alin.2 Cod Civil pensia stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Din economia textului, se deduce ideea de culpă procesuală a celui care este obligat la plata de cheltuieli de judecată. Deși s-a pronunțat o soluție de admitere a cererii principale, instanța va dispune respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, motivat de lipsa probării caracterului cert al cheltuileilor solicitate de reclamantă, la dosar nefiind depuse documente justificative, iar cererea este scutită de timbru.
Instanța nu va proceda la analizarea argumentelor expuse de reclamantă cu ocazia pledoariei asupra fondului privind programul de vizitare al minorului de către tatăl său ș icu referire la condițiile de deplasare de la reședință, deoarece exced limitei investirii astfel cum a fost stabilită prin cererea de chemare în judecată, iar o modificare nu s-ar putea încuviința cu ocazia dezbaterilor, în raport de dispozițiile art. 204 alin.1 Cod procedură civilă.
În concluzie, pentru argumentele expuse deja, instanța urmează să admită, în parte, cererea și să dispună stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului C. A.-D. CNP_ născut la data de 9 ianuarie 2011, în cuantum de 263 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată-05.05.2015 și până la majoratul minorului, sumă ce se va indexa de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. C. E. CNP_ cu domiciliul în orașul Jimbolia, județul timiș, . și cu reședința în orașul Baia de Arieș, . 60 B, scara B, etaj 3, apt.35, jud. A., în contradictoriu cu pârâtul C. D. CNP_ domiciliat în orașul Jimbolia, . județul T., având drept obiect pensie de întreținere-stabilire.
Dispune stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului C. A.-D. CNP_ născut la data de 9 ianuarie 2011, în cuantum de 263 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată-05.05.2015 și până la majoratul minorului, sumă ce se va indexa de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, iar apelul se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității,
Pronunțată în ședința publică, azi,16.12 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A. M. A.-M.
Redc./Tehn.B.A/22.12.2015
Ex.4
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1150/2015. Judecătoria CÂMPENI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 761/2015. Judecătoria CÂMPENI → |
|---|
