Plângere contravenţională. Sentința nr. 593/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 593/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 469/203/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.593/2015
Ședința publică din data de 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R S.A având ca obiect plângere contravențională.
La pronunțarea hotărârii se constată lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 08.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de12.06.2015 și în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni, sub nr._ , petentul, D. I. în contradictoriu cu pârâtul C.-Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. C.-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivare, petentul critică procesul verbal de constatare a contravenției atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei.
În opinia petentului, procesul-verbal contestat este nelegal, întrucât lipsește semnătura agentului constatator.
Petentul expune critici cu privire la temeinicie arătând că la data de 13.05.2014 a vândut autoturismul marca Renault Clio înmatriculat sub numărul_ numitului Korossy R. R. domiciliat în ., jud. Hunedoara. Se precizează că deși a primit documentele necesare transcrierii dreptului de proprietate, cumpărătorul nu s-a prezentat în termenul legal de 30 zile la ghișeul SRPCIV Hunedoara iar petentul a aflat la data de 18.02.2015 că nu s-a transferat autoturismul de pe numele său. Consideră că noului proprietar îi revenea obligația plății rovinietei.
În drept, petentul a invocat Decizia RIL nr.6 pronunțată la data de 16.02.2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție și următoarele temeiuri de drept substanțial: art. 17 din O.G.2/2001, art. 4, art.7 din Legea nr.455/2001, art.8 alin.1, art.9 alin.1 alin.2 alin.3 din OG 15/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în temeiul art. 19 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/26.06.2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr.392 din 29 iunie 2013, așa cum se atestă prin chitanța nr._/17.03.2015(f.13).
Intimatul, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C., a formulat întâmpinare înregistrată la data de 27.04.2015, în termen legal conform art. 201 alin. 1 C.p.c., prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind temeinic și legal (f.17).
Intimatul arată, în esență, că sancțiunea a fost aplicată pentru că la data de 12.11.2014 pe DN 66km 206+100m pe raza localității Bacia, județul Hunedoara, vehiculul înmatriculat sub numărul_ aparținând petentului a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține o rovinietă valabilă sens în care a fost întocmit procesul verbal contestat.
Intimatul precizează că prevederile Deciziei nr.6/2015 nu sunt aplicabile în cauză deoarece înainte de data publicării în Monitorul Oficial, agenții constatatori nu aveau obligația stipulată explicit de legislație de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției, că trebuie luat în considerare principiul de drept potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii.
În opinia intimatului recursul în interesul legii nu este lege, ci are doar menirea să orienteze în aceeași direcție practica instanțelor judecătorești.
Intimatul argumentează că tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România se aplică tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate-este structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (Euro), de masa totală maxim autorizată(MTMA) și de numărul de axe după caz.
Se arată, în sinteză, că actul contestat a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor cu respectarea legii, constatarea a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul a fost identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A. Sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim legal iar săvârșirea contravenției se probează cu fotografia emisă de sistemul SIEGMCR care atestă prezența autovehiculului a data, locul și ora menționate în procesul verbal.
Cu privire a transferul dreptului de proprietate asupra autovehiculului, intimatul argumentează că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise pentru opozabilitate în cartea de identitate a autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv la momentul constatării contravenției, că intervine sancțiunea inopozabilității actului juridic față de terți. Nu poate fi imputat C. aspectul că noul proprietar nu a efectuat demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate.
Se consideră câ petentul are calitatea de subiect activ al raportului juridic de drept contravențional pentru că figurează ca proprietar în certificatul de înmatriculare, în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare și are obligația de a face dovada valabilității rovinietei. În legătură cu acest argument, intimatul menționează că petentul avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului spre a fi radiat de pe numele său și din baza de date M.A.I., însă nu a depus diligențele pentru transferul dreptului de proprietate, astfel încât rămâne menționat în cartea de identitate ca proprietar și utilizator, situație în care răspunderea sa a fost angajată conform OG 2/2001 și OG 15/2002.
Un alt argument expus de intimat este fundamentat pe jurisprudența Curții Constituționale a României, cu referire la Decizia nr.217/2013 de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin.1 lit.b), art.7, art.8 alin.1, art.9 alin.2 alin.3, din O.G. nr.15/2002 și la Decizia nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin.1 lit.b) din O.G. nr.15/2002. Se arată că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
S-a solicitat judecarea și în lipsă de către intimat.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.1 alin.2, art. 9 alin.2 alin.3, art.7, art.8 din O.G. nr.15/2002, art.7 din Legea nr.455/2001, art. 19 din O.G. nr.2/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare-Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
În temeiul art. 258 și art. 255 C.p.c. în cauză au fost încuviințate si administrate: proba cu înscrisuri constând în actele depuse la dosar de către părți: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015(f.5), contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (f.6), certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local(f.12), certificat calificat emis de CERTSIGN SA(f.20), autorizație de control nr. 8.0.128(f.20), dovadă comunicare (f.21), proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2015(f.22), planșe foto(f.23-f.24),
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 16.02.2015, petentul, D. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr. 15/2002 privind tariful de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Pentru aplicarea acestei sancțiuni, s-a reținut că la data de 12.11.2014, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat la ora 08:47 locul DN 66 km 206+100m, Bacia, județul Hunedoara, fără a deține rovinietă valabilă.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat petentului prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 20.02.2015 (f.21) iar plângerea a fost introdusă la data de 03.03.2015.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta nu respectă dispozițiile imperative ale legii, fiind incidentă una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite, dar nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
Critica de legalitate formulată de petent, privind nesemnarea procesului verbal de constatare a contravenției de agentul constatator este întemeiată, pentru considerentele care succed.
Prin Decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată în recurs în interesul legii (RIL), Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că procesele-verbale de contravenție ce constată și sancționează fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă, transmise pe hârtie, sunt nule în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Astfel, Î.C.C.J. a admis recursul formulat de către Avocatul Poporului referitor la interpretarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Pentru dispune astfel, s-a reținut, în sinteză că: procesul-verbal întocmit în format electronic, ce are atașată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Codul de procedura civila, însa aceasta prezumție nu funcționează împotriva terților ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat in formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie conferită actelor administrative unilaterale adoptate in regim de putere publică.
Un alt argument a fost că procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate si semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătura electronica extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie, în caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regula, este specifica actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
De asemenea, referitor la aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, Î.C.C.J. a stabilit că textul reglementează un caz de nulitate absoluta a procesului-verbal, determinat de lipsa unui element procedural esențial, că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. constituie o lipsa a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Argumentul expus de intimat cu privire la efectele și natura juridică a Deciziei nr.6 –RIL-pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție la 16 februarie 2015, va fi respins ca neîntemeiat.
Asupra recursului în interesul legii-care reprezintă un mijloc procedural pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță printr-o Decizie.
Conform art. 514 Cod procedură civilă, scopul recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii-materiale sau substanțiale-de către toate instanțele judecătorești, deci de a fixa jurisprudența asupra problemelor de drept care au fost anterior soluționate diferit.
Concluzia intimatului cu privire la funcția pur orientativă, deci consultativă, a Deciziei de soluționare a recursului în interesul legii este eronată, deoarece conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Așadar, obligativitatea soluțiilor adoptate decurge atât din lege dar și din autoritatea juridică pe care o impune decizia celui mai înalt for judiciar din România.
Argumentul expus de intimat-că recursul în interesul legii nu intră în conținutul noțiunii de lege, nu poate fi considerat suficient în susținerea concluziei inaplicabilității Deciziei RIL nr.6/2015 în prezenta cauză.
În primul rând, deși legea este izvorul principal al tuturor normelor juridice, izvoarele normelor de drept contravențional pot fi examinate în plan atât abstract cât și concret.
În acord cu principiile teoriei generale a dreptului, necontestate nici de practica judiciară și nici de doctrină, instanța consideră că o Decizie emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii reprezintă izvor concret de drept și îsi menține forța obligatorie până la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale interpretate.
În acest context, rezultă că prin pronunțarea Deciziei RIL nr.6/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a creat o normă juridică nouă ci a dezlegat sensul unor norme deja existente, respectiv a disp. art 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a disp. art.8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel contribuind la interpretarea și aplicarea unitară a legii.
În concluzie argumentul intimatului este neîntemeiat.
Constatând nelegalitatea procesului verbal de constatare a contravenției analizat, pentru lipsa semnăturii olografe instanța consideră că nu se mai impune examinarea criticilor de netemeinicie expuse în cererea introductivă.
În consecință, instanța va dispune admiterea plângerii contravenționale formulate de petentul D. I. în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C., va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.02.2015 și va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. I., domiciliat în comuna R. Montana ..873, jud. A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.02.2015 în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-C. cu sediul în Bulevardul I. M. 401 A, Sector 6 București.
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.02.2015
și în consecință, exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
B. A. M. A. M.
Redc. B.A/tehn.M.A.M/22.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 653/2015.... → |
|---|
