Plângere contravenţională. Sentința nr. 653/2015. Judecătoria CÂMPENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 653/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPENI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 480/203/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPENI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.653/2015
Ședința publică din data de 26.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. R. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R S.A, având drept obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 22.06.2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26.06.2015 când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni, la data de 04.03.2015 sub numărul_, petentul, B. R. în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, Sector 6, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 12.05.2011, exonerarea de la plata sumei de 750 lei reprezentând amendă contravențională și de la plata sumei de 395,59 lei echivalentul sumei de 96 Euro. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul arată că deși procesul verbal contestat a fost încheiat în anul 2011, comunicarea s-a efectuat în luna februarie 2015.
Petentul invocă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale. În argumentare susține că procesul verbal se comunică prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar termenul de o lună se calculează conform disp. art. 181 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
Un alt argument se referă la soluția dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Decizia nr.6 pronunțată la 16.02.2015 în dosarul nr.14/2014 redată in extenso-dispozitiv.
În drept, au fost invocate disp. art. 14, art.27, art.31, art.37 din O.G. nr.2/2001, art. 181 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă și Decizia nr.6/2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimatul, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, a formulat întâmpinare înregistrată la data de 03.04.2015, în termen legal conform art. 201 alin. 1 C.p.c., prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal contestat ca fiind temeinic și legal (f.14).
În motivarea excepției tardivității, intimatul susține că procesul verbal a fost comunicat petentului în anul 2011 conform dovezii de comunicare iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 04.03.2015, cu mult peste expirarea termenului legal de contestație, de 15 zile.
Asupra fondului intimatul arată, în sinteză, că sancțiunea a fost aplicată pentru că petentul a circulat cu autoturismul înmatriculat sub numărul_, la data de 25.11.2010 pe DN 7 km 188+900m, pe raza localității Seaca, județul VL fără a deține rovinietă valabilă iar tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România-care se aplică tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate-este structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (Euro), de masa totală maxim autorizată(MTMA) și de numărul de axe după caz.
Actul contestat a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor S.I.E.G.M.C.R., contravenientul a fost identificat pe baza datelor funizate de Ministerul Adminitrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
În opinia intimatului în mod greșit a apreciat petentul că răspunderea contravențională este prescrisă și a interpretat greșit art. 9 alin.3 din OG 15/2002. Se arată că fapta a fost săvârșită la data de 25.11.2010 iar amenda a fost aplicată la data de 12.05.2011 când a fost întocmit actul contestat de intimat, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin.1 din OG nr.2/2001. Procesul verbal a fost comunicat contravenientului în termen legal, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art.14 alin.1 din OG.2/2001.
Se face referire la metoda de interpretare logico-sistematică a textelor legale și se concluzionează că prin apariția Legii nr.144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, intenția legiuitorului a fost ca în intervalul de 30 zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 zile și în nici un caz art.9 lin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Cu privire la cheltuielile de judecată, intimatul consideră că plângerea contravențională este o cerere de o complexitate redusă, necesitând sub aspect juridic doar redactarea și suținerea în fața instanței, iar în aprecierea cuantumului onorariului să se aibă în vedere atât valoarea princinii cât și proprorționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat și de dificultatea sau noutatea litigiului, că obligarea intimatului la cheltuieli de judecată are efect descurajant asupra agenților constatatori de a-și mai îndeplini atribuțiile de serviciu adică de mai aplica amenzi.
Se mai apreciază că nerespectarea dispozițiilor legale invocate atrage sancțiunea nulității relative a procesului verbal numai în cazul în care petentul ar dovedi existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel, or, petentul nu a invocat o vătămare.
Referitor la semnătură, intimatul apreciază în sinteză, că potrivit art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, înscrisul are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice, că O.G. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenție, olografă sau electronică.
Un alt argument se referă la faptul că înainte de data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, agenții constatatori nu aveau obligația de a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției.
Intimatul afirmă și că recursul în interesul legii nu este lege ci are doar menirea să orienteze în aceeași direcție practica instanțelor judecătorești.
S-a solicitat judecarea și în lipsă de către intimat.
În drept, intimatul a invocat dispozitiile art. 9 alin.2 alin.3 din O.G. nr.15/2002, art.7 din Legea nr.455/2001, art. 19 din O.G. nr.2/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare-Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de24.04.2015, conform art 201 alin.2 C.p.c.(f.24), petentul concluzionează asupra excepției tardivității invocată de intimat și solicită respingerea.
În motivare, arată, în sinteză, că nu a primit actul contestat și nici nu a fost afișat la domiciliu deci nu a avut cunoștință de existența procesului verbal contestat până în faza de executare silită, iar de la momentul comunicării procesului verbal a formulat în termen de 15 zile plângere contravențională, că termenul de comunicare se socotește raportat la primul moment al încunoștiințării sale când dobândește și calitatea de petent.
În temeiul art 258 și art 255 C.p.c. în cauză au fost încuviințate si administrate: proba cu inscrisuri constând în actele depuse la dosar de către părți: procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.05.2011(f.9), factura . nr._ din data de 30.01.2015, dovada comunicării din data de 18.02.2011(f.7 verso), proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.05.2011(f.30), certificat calificat emis de CertSign SA si autorizație de control nr.0.8.10(f.18), planșe foto(f.19). În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul V. C., declarația fiind atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/12.05.2011(f.9) petentul, B. R. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei pentru sâvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002 privind tariful de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Pentru aplicarea acestei sancțiuni, s-a reținut că la data de 25.11.2010 ora 01:36 vehiculul categoria B cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat în locul DN 7km 188+900m, Seaca, jud. VL, fără a deține rovinietă valabilă. S-a precizat că proba se face cu foto:_-_-_.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat prin poștă petentului, însă la data de 18.05.2011 așa cum se atestă prin procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare(f.30) intimatul a procedat la afișare, pe ., din Câmpeni, jud. A.. Din declarația martorului audiat în cauză instanța reține că în calitate de martor asistent a semnat un salariat al intimatei(f.37).
La data de 30.01.2015 . emis factura CJ nr._ din data de 30.01.2015(f.8) pentru suma de 96 Euro datorată de B. R. reprezentând tarif despăgubire rovinietă PVVC nr._/12.05.2011.
Instanța va analiza, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, cu prioritate, excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, care este o excepție de fond, absolută, peremptorie, invocată de intimat.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, termen care se calculează conform art. 181 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
În raport de specificul faptei contravenționale deduse judecății, contravenientul nu a fost prezent la momentul constatării contravenției, aceasta fiind constatată prin intermediul mijloacelor tehnice specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei SIEGMCR, conform prevederilor art.9 alin.2 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, acest aspect fiind consemnat în cuprinsul procesului verbal (f.30).
Analizând ansamblul probator din perspectiva relevanței în soluționarea excepției tardivității, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.05.2011 nu a fost comunicat în mod legal petentului.
Astfel, din interpretarea disp. art. 14 alin.1 din O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că procesul verbal trebuia comunicat contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării contravenției-12.05.2011. Termenul este procedural, imperativ, legal, absolut, de succesiune și se calculează conform art. 181 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, deci urma să se împlinească la data de 13.06.2011 .
Deși intimatul a procedat la comunicare prin afișare la data de 18.05.2011, întocmind în acest context un proces verbal (f.30) procedura nu este legală.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere Decizia ÎCCJ(RIL) nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Așadar, întrucât intimatul a procedat cu prioritate la comunicarea prin afișare, fără a comunica anterior prin poștă cu confirmare de primire, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.05.2011,contestat nu a fost legal comunicat până la data investirii instanței.
Argumentul expus de intimat cu privire la efectele și natura juridică a Deciziei nr.6 –RIL-pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție la 16 februarie 2015, dar care devine aplicabil și în contextul soluționării excepției tardivității întrucât instanța și-a întemeiat argumentarea pe un act cu aceeași valoare juridică- Decizia ÎCCJ(RIL) nr. 10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii, este eronat.
Asupra recursului în interesul legii-care reprezintă un mijloc procedural pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță printr-o Decizie.
Conform art. 514 Cod procedură civilă, scopul recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii-materiale sau substanțiale-de către toate instanțele judecătorești, deci de a fixa jurisprudența asupra problemelor de drept care au fost anterior soluționate diferit.
Concluzia intimatului cu privire la funcția pur orientativă, deci consultativă, a Deciziei de soluționare a recursului în interesul legii nu este corectă, deoarece conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Așadar, obligativitatea soluțiilor adoptate decurge atât din lege dar și din autoritatea juridică pe care o impune decizia celui mai înalt for judiciar din România.
Argumentul expus de intimat-că recursul în interesul legii nu intră în conținutul noțiunii de lege, nu poate fi considerat suficient.
În primul rând, deși legea este izvorul principal al tuturor normelor juridice, izvoarele normelor de drept contravențional pot fi examinate în plan atât abstract cât și concret.
În acord cu principiile teoriei generale a dreptului, necontestate nici de practica judiciară și nici de doctrină, instanța consideră că o Decizie emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii reprezintă izvor concret de drept și își menține forța obligatorie până la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale interpretate.
În acest context, rezultă că prin pronunțarea Deciziei (RIL) nr. 10 din 10 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a creat o normă juridică nouă ci a dezlegat sensul unor norme deja existente, respectiv a disp.art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel contribuind la interpretarea și aplicarea unitară a legii.
În concluzie, instanța urmează să respingă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimat, ca neîntemeiată.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție nu a fost legal comunicat, astfel încât termenul legal de 15 zile nu a început să curgă.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta nu respectă dispozițiile imperative ale legii, fiind incidentă una dintre cauzele de nulitate absolută, prevăzută de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite, dar nu conține semnătura olografă a agentului constatator.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, apărare invocată de petent, instanța reține că potrivit art.14 din O.G. nr.2/2001-executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Având în vedere argumentele expuse de instanță în soluționarea excepției tardivității, pe deplin aplicabile, rezultă că s-a prescris executarea sancțiuniii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.05.2011, deoarece actul nu a fost în mod legal comunicat petentului în termen de o lună de la data întocmirii, procedându-se în mod direct la afișare fără a fi anterior comunicat și prin poștă.
Instanța va înlătura argumentul intimatei cu referire prescripția răspunderii contravenționale, deoarece instituția nu este echivalentă cu prescipția executării sancțiunii contravenționale.
Conform art 13 alin.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar conform art. 25 alin.2 din același act normativ comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia. Cele doua texte legale enunțate se referă la două momente distincte de la care se calculează: prescripția aplicării sancțiunii și comunicarea actului constatator. Odată stabilit momentul aplicării sancțiunii și al comunicării procesului verbal de constare a contravenției se poate aprecia și asupra prescipției executării sancțiunii contravenționale. În ipoteza în care după aplicarea sancțiunii-12.05.2011 actul nu a fost în mod legal comunicat, devin incidente disp. art.14 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Pentru aceste motive, instanța urmează să dispună respingerea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimat prin întâmpinare, să admită plângerea contravențională formulată de petentul B. R. în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, să constate prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cunatum de 750 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.05.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRÂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimat ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. R., CNP_, domiciliat în Câmpeni, ., jud. A. în contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, cu sediul în Bulevardul I. M. 401 A, Sector 6 București.
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 12.05.2011.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpeni sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
B. A. M. A. M.
Redc. B.A/tehn.M.A.M/26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 593/2015.... | Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... → |
|---|
