Pensie întreţinere. Sentința nr. 2029/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2029/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 2925/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 2029
Ședința publică de la 11.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. J.
GREFIER- B. M. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta-parata M. E. și pe pârâtul-reclamant M. V., autoritate tutelară P. C. COCORĂȘTII MISLII, având ca obiect ordonanță președințială
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 10.09.2013, conform mențiunilor Încheierii de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria avand nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru acest termen, astfel:
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. V. solicitând instanței ca ,pe cale de ordonanță președințială ,să se dispună, până la soluționarea cererii de divorț, încredintarea custodiei exclusive a minorei M. M. A. născută la data de 30.06.2002 si să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de intretinere pentru aceasta.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că la data de 02.06.2001 s-a căsătorit cu pârâtul M. V. din casatoria lor rezultand minora M. M. A. iar pe parcursul căsniciei soțul său a devenit din ce în ce mai violent, lovind-o, amenințând-o si jignind-o în repetate rânduri, chiar și de față cu minora, creând o stare de teroare pe care cu greu a reușit să o suporte, aceasta fiind și cauza îmbolnăvirii sale, fiind diagnosticată cu diabet insulino-dependent și încadrată în gradul de handicap accentuat conform Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 9090/23.08.2012, condiții ce au determinat-o să promoveze pe rolul instanței cerere de divorț .
Totodată reclamanta a precizat că, dată fiind violența excesivă de care a dat dovadă pârâtul a formulat o cerere de emitere a unui Ordin de protecție în temeiul dispozițiilor Legii nr. 217/2003 prin care a solicitat evacuarea temporară a acestuia din locuință, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate fata de fiica lor si de familia fiului sau din prima căsătorie, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu minora si încredințarea fiicei lor deoarece îi este teamă de reacția soțului său în legătura cu cererea de divorț, primind numeroase amenințări în acest sens.
A mentionat reclamanta că minora este încadrată la gradul de handicap accentuat fiind diagnosticată cu epilepsie focală simptomatică, paralizie cerebrală, deficiențe instrumentale, intelect liminar, deficiențe instrumentale și tulburări de comportament, recomandările medicale făcute de medicii Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. A. O., unde aceasta a fost internată în luna decembrie a anului trecut, fiind de a avea un regim de viață ordonat fără stres emoțional, cu respectarea strictă a tratamentului prescris.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei alimentare în cuantumul prevăzut de dispozițiile Codului civil și ca la stabilirea acestei valori să se ia în considerare nevoile speciale pe care le are minora existând posibilitatea evoluției afecțiunilor cu care a fost diagnosticată, reclamanta menționand că, în prezent suporta singura cheltuielile gospodărești, pârâtul, care este salariat la . EUROPE SRL Ploiești, necontribuind nici măcar la cheltuielile privind întreținerea si tratamentul minorei, manifestând un dezinteres total față de nevoile familiale.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art.919 si 996- 1001 Cod procedură civila, art. 373, 379, 398, 400 si 529 Cod civil.
In susținerea cererii reclamanta a depus la dosar ,în copie, cererea de chemare în judecată având ca obiect divorț(f.4-5),cartea sa de identitate(f.7), certificatul de căsătorie(f.8),certificat de încadrare în grad de handicap nr 9090/23.08.2012 emis de Consiliul Județean Prahova- Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți(f.9), Rezoluție de încetare a urmării penale din 20.05.2009 pronunțată în dosarul nr.518/P/2009 al Judecătoriei Câmpina(f.10), Rezoluție din 30.11.2011 pronuntata de P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul nr 2421/P/2011(f.11), Referat cu propunere de neîncepere a urmării penale(f.12) ,Încheierea de suspendare pronunțată la 20.10._ în dosarul nr_ al Judecătoriei Câmpina având ca obiect divorț(f.13), certificat de naștere privind pe minora M. M.- A. (f.14), certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap, Hotărârea nr 6407/20.07.2010 pronunțată de Consiliul Județean Prahova-Comisia pentru protecția Copilului (f.15),certificat medical nr 2012/1706.2008 emis de Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dr.N.Robănescu”București(f.16), certificat medical nr .1249/14.12.2012,bilete de ieșire din spital privind pe minoră ,adeverință medicală (f.17-20), certificat de concediu medical privind pe reclamantă(f.21).
La data de 7.06.2013 reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare (f.26) prin care a solicitat și stabilirea locuinței minorei la domiciliul acesteia din comuna Cocorăștii Mislii, . jud. Prahova.
La solicitarea instanței s-a depus adeverința nr 594/14.06.2013 emisă de . Europe SRL Ploiesti privind veniturie nete realizate de pârât în perioada decembrie 2012-mai 2013 (f.34)
La data de 3.07.2013 pârâtul M. V. a formulat întâmpinare-cerere reconvențională (f. 40-43) prin care a solicitat în principal,respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată, față de faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de disp. art. 996 N.C.Civ iar în subsidiar,în situația în care instanța va aprecia ca întemeiată cererea introductivă ,admiterea doar în parte a acesteia sub aspectul executării obligației de întreținere conform art 499 și 530 al.1 NCC în beneficiul minorei, prin asigurarea celor necesare unui trai in conditii de normalitate si a cheltuielilor necesare pentru educarea studiile si pregatirea acesteia.
Pe calea cererii reconvenționale pârâtul a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești în ceea ce o privește pe minora M. M. A. ,stabilirea locuinței minorei la domiciliul acestuia ,provizoriu până la soluționarea definitivă si irevocabilă a dosarului de divorț dintre părți,obligarea pârâtei reconvențional la executarea obligației de întreținere în beneficiul minorei prin plata unei pensii de întreținere, în funcție de veniturile ce le realizează iar în subsidiarul acestei cereri a solicitat obligarea pârâtei de a-i permite păstrarea legăturilor personale cu minora după următorul program: de luni până vineri zilnic între orele 18,30-20,30; sâmbăta între orele 11,30-19,30; duminica între orele 10,30-13,30 si 17,30-19,30 prin
luarea minorei în partea de locuință ce o ocupă iar în vacanța de vară timp de 25 de zile consecutiv în cursul lunii.
În acest sens a menționat că relațiile de familie au avut un parcurs normal având în vedere că la numai un an de la căsătorie reclamanta a fost depistată ca fiind diabetică si insulinodependenta iar ulterior nașterii minorei de asemenea verdictele medicilor au fost extrem de grave, aceasta din urmă fiind diagnosticată cu o epilepsie focală simptomatică cu crize parțiale pe partea stânga si crize generalizate atât în somn cât și în stare de veghe,paralizie cerebrală, intelect scăzut, tulburări de comportament .
A precizat că nicidecum reclamanta nu a dobândit afecțiunea de care suferă din cauza pretinsului său comportament violent în contextul în care la dosarul cauzei nu s-a depus nici un act medical care să ateste, chiar și cu aproximație, cauzele dobândirii acestei afecțiuni și mai ales perioada primei constatări medicale.
S-a mentionat de catre parat faptul potrivit cu care in cuprinsul acțiunii principale nu s-a expus nici o situație concretă dovedită prin vreun mijloc de probă anexat situația care să justifice urgență în luarea măsurilor provizorii sens in care a apreciat că nu este întrunită această condiție a urgenței în speța dedusă judecații.
Sub acest aspect paratul a aratat ca incepând cu data de 20.10.2011 atunci când, de comun acord cu reclamanta, au decis să reia conviețuirea în scopul asigurării unor condiții optime de creștere si dezvoltare pentru minoră, a evitat orice discuție în contradictoriu atât cu reclamanta cât si cu fiul major al acesteia, deși în permanenta a fost provocat, actualmente fiind obligat să doarmă . lângă casa de locuit a reclamantei si nepermițându- i-se sub nici o formă să ia contact cu minora.
În continuare a susținut pârâtul că nu le-a agresat nici pe reclamantă și, cu atât mai puțin pe minora de care este profund atașat si de care, atât cât i s-a permis, s-a ocupat îndeaproape mentionand faptul că la acel moment reclamanta a fost cea care nu i-a permis minorei să îl vadă sau să îi vorbească, a supus-o unei adevărate carantine creându-i acesteia din urmă, profitând și de psihicul ei instabil, convingerea că este dușmanul său, existența unui climat intrafamilial, nociv pentru minora datorandu-se fratelui mai mare, care în repetate rânduri a agresat-o verbal și fizic, după spusele minorei.
A susținut pârâtul că - în contextul în care „locuiește" în același imobil cu reclamanta și are un venit substanțial, s-a preocupat și a încercat să o facă și în continuare, dacă i se va permite, de minoră prin procurarea de alimente, articole vestimentare, rechizite, precum și prin asigurarea unei vieți sociale relativ normale- apare cel puțin ca neîntemeiată o cerere privind exercitarea autorității părintești în mod exclusiv asupra minorei de către mamă si stabilirea locuinței acesteia la domiciliul reclamantei.
Pârâtul a solicitat a se reține că s-a preocupat de activitățile spirituale si recreative ale minorei, a participat, împreună cu minora la slujbele din cadrul parohiei lor, a păstrat în permanență (atât cât îi permite programul de lucru) legătura cu cele două cadre didactice ce o supraveghează pe minoră iar în plan extrașcolar a încercat să îi ofere o educație creștină sănătoasă în spiritul valorilor tradiționale, ferind-o de evenimentele sociale cu impact emoțional puternic, a creat un program pentru minoră în ceea ce privește regimul alimentar, prin asigurarea unor produse naturale și sănătoase, prin reducerea consumului de produse psiho-excitante de tip cola, ciocolate, băuturi energizante.
A susținut că reclamanta are un program de lucru ce se prelungește zilnic până după orele 19,00-20,00 iar aceasta o lasă pe minoră sub supravegherea unei persoane străine familiei lor, refuzând în ultimele 2 luni să îi permită să ia legătura cu minora prin luarea acesteia din domiciliul acelei vecine și aducerea în domiciliul comun iar pe parcursul ultimelor 7-8 luni cooperarea dintre reclamantă si minoră s-a redus la permisiunea reclamantei ca minora să consume în exces tot felul de produse alimentare totalmente contraindicate stării sale de sănătate, permisiunea de a privi la televizor timp de mai multe ore tot felul de emisiuni ce creează o stare de excitare nervoasă a minorei predispunând-o la crize de anxietate si izbucniri nervoase, obligarea minorei de a asista la certurile si violențele produse între reclamantă și fiul său major.
În drept a invocat disp. art 499 și 530 al.1 NCC,503 N.C.Civ., art. 496 alin. 3 N.C.Civ, art. 499 N.C.Civ art. 530 alin. 3 N.C.Civ art. 401 N.C.Civ art 496 alin. 5 N.C.Civ.
La termenul din 16.07.2013 reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională(f. 54-57), prin care a solicitat respingerea acesteia precizand că susținerile pe care se întemeiază motivarea cererii reconvenționale sunt nereale, prin acestea dorind să se creeze o imagine falsă cu privire la relația sa cu minora.
Reclamanta a arătat că prelungirea programului de muncă se datorează necesitații de a asigura venituri suplimentare desfășurând activități de asistentă medicală la domiciliul unor pacienți pentru a putea susține cheltuielile gospodăriei având în vedere că pârâtul nu contribuie în nici un fel la acoperirea acestora deși, după cum chiar acesta susține, are un venit substanțial.
A menționat reclamanta că programul de muncă zilnic încărcat au determinat-o să lase minora în grija unei persoane de încredere care se ocupă de aceasta pe întreaga perioadă când se află la locul de muncă, reclamanta precizand că nu este adevărat faptul potrivit cu care persoana care îngrijește minora pe timpul zilei nu i-a permis pârâtului să ia legătura cu minora,ci pârâtul este cel care nu manifestă nici o preocupare legata de minora după întoarcerea de la locul de muncă.
A mai arătat că, pe timpul în care minora se afla în grija vecinei părților, aceasta se preocupa de asigurarea regimului alimentar al minorei care corespunde întru-totul recomandărilor și prescripțiilor medicilor curanți preparându-i zilnic alimentele având grijă să ferească minora de consumul de alimente nocive cum sunt ciocolata, alimentele cu exces de zahăr sau cofeină.
A precizat reclamanta că, în timpul zilei, minorei i se permite foarte puțin să privească la televizor și doar la emisiuni educative potrivite vârstei și nivelului său de înțelegere iar când este acasă nu are contact cu televizorul, reclamanta menționând că pretinsa atitudine violentă a fiului său față de minoră nu este adevărată, acesta manifestând un real atașament față de sora lui.
Reclamanta a considerat că pârâtul nu se poate preocupa de creșterea si educare minorei, nevoile acesteia nelimitându-se la alimentație și pretinse activități educative având în vedere că minora a ajuns la vârsta la care începe să-si pună diverse întrebări privitoare aspecte ce țin în special de relația mamă- fiică iar pârâtul nu se poate ocupa de igiena de zi cu zi a minorei aceasta necesitând asistență din partea sa în timpul îmbăierii.
Cu privire la susținerile pârâtului privind refugierea acestuia într-un "adăpost improvizat" (o bucătărie de vară transformată în garaj și care este improprie locuirii) reclamanta a mentionat ca acesta a avut acces tot timpul în locuința părților făcând acest gest doar pentru a poza în victimă și a-i crea o imagine negativă în comunitate, precizând că, în prezent pârâtul s-a mutat înapoi în locuință și se comportă după bunul plac.
Referitor la susținerile pârâtului formulate prin întâmpinare privind nejustificarea urgenței cu privire la realizarea pretențiilor formulate prin cererea privind emiterea ordonanței președințiale reclamanta a precizat că urgența care justifică o astfel de măsură este faptul că pârâtul nu contribuie în nici un fel la cheltuielile gospodărești aceasta fiind în postura de a se împrumuta pentru suportarea acestor cheltuieli și de fi datoare persoanei care se îngrijește zilnic de minoră.
În privința programului de vizită solicitat prin cererea reconvenționala a arătat că este de acord ca pârâtul -reclamant să poată petrece exclusiv în timpul zilei un weekend la două săptămâni cu informarea prealabilă privind programul ce urmează a fi îndeplinit cu acea ocazie având în vedere starea de sănătate și nevoile minorei din acel moment.
În ședința publică din 16 iulie 2013 (f.58) reclamanta a precizat primul capăt al cererii inițiale, solicitând exercitarea în comun a autorității părintești privind pe minora M. M. A..
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce (f.50-53, 68-71), ancheta psihosocială întocmită de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Cocorăștii Mislii (f.38) precum și proba testimonială, fiind astfel audiați martorii: Răbaia D.(f. 85) și G. C.(f. 86), la cererea reclamantei și B. O. A.(f. 64) la solicitarea pârâtului, în ședința publică din 10.09.2013 acesta renunțând la audierea celui de-al doilea martor propus.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a mai depus la dosar contractul individual de muncă înregistrat sub nr 35/05.06.2013 emis de . P. (f.64-66) si actul adițional la acesta (f.67), recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu (f.72), adeverință medicală datată din 3.07.2013 (f 73), Decizia_/28.05.2013 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Prahova (f.74) ,bonuri fiscale medicamente(f.75) caracterizare privind pe minora( f 76), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr 3893/18.05.1993 emis de NSL Câmpina (f.77)sentința civila nr 1768/12.06.2002 pronunțata în dosarul 1391/2002 al Judecatoriei Campina (f.77-78) Hotărârea nr 28/7.03.2013 emisă de Comisia de Orientare Școlara și Profesionala (f.79), fisa psihopedagociă a minorei (f.80-82),plângere penala (f.83-84), adeverința nr 57/09.09.2013 eliberata de . P. (f.111),planșe foto (f 112-118).
În cadrul aceleiași probe pârâtul a mai depus în copie sentința civila nr 1828/27.06.2013 pronunțata in dosarul nr_ al Judecătoriei Câmpina având ca obiect ordin de protecție (f.87-94), caracterizare privind pe pârât (f.95), fișa psihopedagociă a minorei (f.97-98), sentința civila nr. 2233/07.06.2003 a Judecătoriei Focșani (f. 99-100 ), sentința civila 3311/26.06.2000 pronunțată în dosarul nr 2820/2000 al Judecătoriei Focșani ( f.101-102), certificat de naștere privind pe minora M. C.-Miralina (f.103), copii declarații martori din dosarul_ al Judecătoriei Câmpina( f.119,120, 121),planșe foto( f.122-130) iar la solicitarea instanței s-a depus adeverința 1210 din 27.08.2013 emisă de Spitalul Băicoi privind veniturile nete realizate de reclamantă (f.111)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.996 c.proc.civ instanța de judecată, stabilind că, in favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Conform art. 919 din codul de procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, încasarea alocației de stat pentru copii și folosirea locuinței familiei.
Pentru a se stabili la domiciliul căruia dintre părinți urmează a fi stabilita locuinta minorului provizoriu până la finalizarea procesului de divorț, trebuie avut în vedere cu prioritate interesul superior al acestuia, așa cum prevede art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și astfel cum acesta este reglementat în art.3 din Convenția europeană privind drepturile copilului.
Instanța are în vedere în soluționarea prezentei cereri de ordonanță președințială și disp.art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie și care, potrivit Constituției României, fac parte din dreptul intern, având aplicabilitate directă în sistemul român de drept comun, precum și soluțiile jurisprudenței adoptate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, acolo unde interesele părinților sunt în conflict, drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate, de disp.art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului trebuind să beneficieze nu doar părinții, ci și copilul (cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, Hotărârea C.E.D.O. din 25 ian.2000; cauza Pini, Betani, Manera și Atripaldi împotriva României, hotărârea C.E.D.O. din 22 iunie 2004).
Raportat la speța de față, prin care fiecare dintre părinți solicită a fi stabilita la domiciliul sau locuința minorului, se reține că între părți există pe rolul Judecătoriei Câmpina dosarul de divorț nr._ , promovat de reclamanta -pârâtă împotriva pârâtului-reclamant, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 28, astfel încât una din condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv cea a caracterului vremelnic a măsurii solicitate, este îndeplinită în cauză.
Instanța mai reține că, în prezent părțile sunt despărțite in fapt, locuind la acest moment in același imobil, dar in camere separate împrejurare ce rezultă atat din declaratiile martorelor Răbaia D. și G. C. audiate la solicitarea reclamantei-pârâte (f.85,86) cât și din declarația martorei B. I.-A. audiată la propunerea pârâtului -reclamant (f.110), minora locuind în partea de imobil ocupată de reclamanta-pârâtă.
Instanța mai reține că pe timpul cât reclamanta-pârâtă se află la serviciu minora este supravegheată de martora G. C., aceasta din urmă fiind plătită în acest sens de către reclamanta-pârâtă care îi asigură și hrana pentru minoră.
De asemenea din inscrisurile depuse la dosar (f.15-20) reiese ca minora M. M. A. născută la data de 30.06.2002 din căsătoria părților suferă de epilepsie focală simptomatică, paralizie cerebrală, deficiențe instrumentale, intelect liminar, deficiențe instrumentale și tulburări de comportament, necesitând îngrijire și supraveghere permanentă.
Din referatul de anchetă psihosocială întocmit de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei ..38) rezultă că părțile locuiesc . din două camere și dependințe bine întreținute și mobilate iar de la data despărțirii in fapt părțile locuiesc și se gospodăresc separat, minora rămânând sub supravegherea mamei.
Cu privire la condiția generală de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv a urgenței, se reține că doctrina și jurisprudența sunt unanime în a aprecia că, în astfel de cazuri, când ambii părinți solicită a fi stabilita provizoriu la domiciliul lor locuinta minorului, urgența este prezumată, fără a fi necesare probe suplimentare pe acest aspect, iar o astfel de soluție este logică întrucât potrivit art. 496 NCC, măsurile privitoare la locuinta copilului se iau de către părinți, de comun acord, ori în cazul în care între aceștia se declanșează o procedura de divorț este greu de presupus că ar mai putea să cadă de acord asupra măsurilor privitoare la minori. Așa fiind, legiuitorul a creat posibilitatea ca instanța să decidă care anume dintre părinți va lua măsurile privitoare la minor până la soluționarea cererii de divorț.
De altfel, în cauză, având în vedere conflictul declanșat între părinți, tensiunea creată în familie reliefată prin intregul material probator administrat in cauză, ce a produs implicit și traume minorei, grevate pe o stare de sănătate precară preexistentă, conturează urgența măsurii solicitată atât prin acțiunea introductivă, cât și prin cererea reconvențională.
În literatura juridică s-a statuat că atunci când se examinează dacă sunt întrunite condițiile art.919 c.proc.civ. trebuie apreciat interesul minorului, vârsta acestuia, sexul, posibilitățile materiale ale părinților, comportarea acestora,atașamentul și interesul pentru copil.
Măsura de stabilire a domiciliului minorului implica luarea în considerare a criteriului interesului superior al copilului, iar sub acest aspect instanța constată că minora în acest moment are nevoie de stabilitate pentru a putea depăși experiența traumatizantă a separării în fapt a părinților ei cat si de prezenta mamei date fiind sexul și vârsta acesteia (11 ani ), vârstă la care minora are nevoie de consilierea mamei cât și starea de sănătate care presupune in continuare ajutorul mamei, inclusiv în cea ce privește igiena zilnică, reclamanta-pârâtă fiind de profesie asistent medical astfel cum rezultă din adeverința nr.1210/27.08.2013 depusă la dosar eliberată de Spitalul Orășenesc Băicoi putând asigura minorei și un suport medical.
Sub acest aspect instanța reține și că pârâtul-reclamant lucrează în funcția de operator lucrări speciale sondă imprejurare ce rezultă din adeverința nr 594/14.06.2013 emisă de . Europe SRL Ploiesti (f.34) iar dată fiind acestă funcție pârâtul-reclamant are un program de muncă fluctuant lipsind uneori chiar mai multe zile de acasă astfel cum acesta a recunoscut la interogatoriul luat de reclamanta pârâtă ( f. 69-intrebarea 10), zile in care minora ar fi lipsită de supraveghere.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța apreciază că aparența dreptului este în favoarea reclamantei fără a prejudeca fondul, având în vedere că în procesul de divorț se va analiza fondul cererii privind exercitarea autorității părintești și stabilirea locuintei minorei si că, interesul minorei este acela de a rămâne cu mama sa pe perioada derulării procesului de divorț.
Astfel fiind in baza disp. art. 919 c.proc.civ rap.la art.996 c.proc.civ și art. 486 și art. 496 alin.1-3 din NCC urmează a se admite acțiunea completată și precizată și în parte cererea reconvențională și a se dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora M. M. A. ns. la 30.06.2002 să revină în comun ambilor părinți până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr_ al Judecătoriei Câmpina.
Totodată urmează a se stabili locuința minorei M. M. A. ns. la 30.06.2002, la domiciliul reclamantei-pârâte până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr_ al Judecătoriei Câmpina.
In baza disp. art. 499 alin.1 si 4 și art.530 alin.2 din NCC va obliga pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte ,în favoarea minorei M. M. A. ns. la 30.06.2002 o pensie de întreținere în cota procentuală de 16,5% din venitul său net lunar, cu începere de la 31.05.2013 până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr_ al Judecătoriei Câmpina, reținând că acesta este salariat la . Europe SRL Ploiesti imprejurare ce rezultă din adeverința nr 594/14.06.2013 (f.34) și că mai are un copil minor în întreținere astfel cum reiese din sentințele civile 3311/26.06.2000 și 2233/7.06.2002 ale Judecătoriei Focșani ( f.99-102), precum și că pârâtul-reclamant de la despărțirea in fapt a soților nu a contribuit la intreținerea minorei aspect reliefat prin declarațiile martorelor Răbaia D. și G. C. audiate la solicitarea reclamantei-pârâte (f.85,86).
Pe cale de consecință urmează a se respinge capetele de cerere din reconvențională privind stabilirea locuinței minorei la pârâtul-reclamant și obligarea reclamantei-pârâtei la plata pensiei de întreținere, ca neîntemeiate.
Cu referire la cererea reconvențională astfel cum a fost formulată în subsidiar instanta retine ca dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, consacră dreptul copilului de a avea legături personale atât cu ambii părinți, cât și cu rudele sale și cu celelalte persoane față de care a dezvoltat relații de apropiere.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copilului, cât si dreptul copilului, care pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale cu ambii părinți, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Față de aceste dispoziții legale, luând în considerare întregul probatoriu administrat în cauză, instanța constată că solicitarea paratului-reclamant de a fi obligata reclamanta-pârâtă de a-i permite păstrarea legăturilor cu minorul îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ.
Astfel, aspectul că părțile sunt in prezent separate în fapt și minora se afla în îngrijirea reclamantei-pârâte, constituie argumente ale urgenței măsurii solicitate in condițiile in care instanța reține din relatarea martorei B. I.-A. audiată la propunerea pârâtului -reclamant (f.110), că de la despărțirea în fapt a părților păstrarea legăturilor dintre paratul-reclamant și fiica sa a fost stânjenită atât de tensiunile existente între soți, ce au determinat și formularea de plângeri penale (f.10-12), precum și de lipsa de comunicare între aceștia.
În cauză este întrunită și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 996 C.pr.civ., respectiv a caracterului vremelnic și nu definitiv al măsurii luate, în condițiile în care aceasta urmează să fie dispusă până la soluționarea definitivă a actiunii de divort.
Avand in vedere cele expuse mai sus, instanța în temeiul art. 996 C.pr.civ. și art. 496 alin.5 NCC, va obliga reclamanta-pârâtă să permită pârâtului-reclamant a avea legături personale cu minora M. M. A. ns. la 30.06.2002 prin luarea acesteia în partea de locuință ocupată de acesta,de luni până vineri zilnic între orele 18,30-20,30, sâmbăta între orele 10,30-13,30, duminică între orele 17,30-19,30 și 25 de zile consecutiv în timpul vacanței de vară,până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina
Instanța a ales această modalitate de păstrare a legăturilor personale dintre pârâtul-reclamant și minoră în deplină concordanță cu dispozițiile speciale ce reglementează instituția ordonanței președințiale, neprejudecând fondul dreptului, care a fost supus analizei instanței de judecată în dosarul civil nr._ nesoluționat însă în prezent și reținând că părțile locuiesc in același imobil dar in camere separate.
Totodata instanta a retinut in acest sens ca la stabilirea unui program de vizitare al minorilor în favoarea unuia dintre părinți, trebuie avut în vedere cu prioritate interesul superior al acestora, așa cum prevede art.2 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și astfel cum acesta este reglementat în art.3 din Convenția europeană privind drepturile copilului.
Astfel, una dintre modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorii este reprezentată de luarea acestora în domiciliul tatalui, măsură care, în principiu, este de natură a permite menținerea unor legături strânse, firești, între minori si părintele cu care nu locuiește, cu efectul asigurării unei dezvoltări fizice si psihice normale a copilului.
În contextul analizat, instanta constată că este obligatoriu ca părțile să dea eficiență prevederilor art.14, art.30 și, în mod special, dispozițiilor art.31 alin.2 din Legea nr.272/2004 potrivit cărora exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie sa aibă in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunăstarea materială si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale.
În baza disp. art. 451 alin. 1 și art.453 alin.1 din codul de procedură civilă urmeaza a obliga pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 610,3 lei cheltuieli de judecată reprezentand taxa de timbru ,timbru judiciar si onorariu de avocat.
În cauză urmează să se ia act de declarația pârâtului-reclamant în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Vazand si disp.art 996 alin.2 și art.999 alin.1 c.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta-parata M. E. domiciliată în com. COCORĂȘTII MISLII, . județul PRAHOVA împotriva pârâtului M. V. cu același domiciliu și în contradictoriu cu autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI . sediul în .. Prahova.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. V..
Respinge capetele de cerere din reconvențională privind stabilirea locuinței minorei la pârâtul-reclamant și obligarea reclamantei-pârâtei la plata pensiei de întreținere, ca neîntemeiate.
Dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora M. M. A. ns. la 30.06.2002 să revină în comun ambilor părinți până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr_ al Judecătoriei Câmpina.
Stabilește locuința minorei M. M. A. ns. la 30.06.2002, la domiciliul reclamantei-pârâte până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr_ al Judecătoriei Câmpina
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte ,în favoarea minorei M. M. A. ns. la 30.06.2002 o pensie de întreținere în cota procentuală de 16,5% din venitul său net lunar, cu începere de la 31.05.2013 până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr_ al Judecătoriei Câmpina
Obligă reclamanta-pârâtă să permită pârâtului-reclamant a avea legături personale cu minora M. M. A. ns. la 30.06.2002 prin luarea acesteia în partea de locuință ocupată de acesta,de luni până vineri zilnic între orele 18,30-20,30, sâmbăta între orele 10,30-13,30, duminică între orele 17,30-19,30 și 25 de zile consecutiv în timpul vacanței de vară,până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 610,3 lei cheltuieli de judecată.
Ia act de declarația pârâtului-reclamant în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. J. B. M. C.
Red MJ/BMC
5 ex/13.09.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 760/2013. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
