Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2169/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2169/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1659/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2169/2014
Ședința Camerei de Consiliu de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta U. A. MATER DIN SIBIU și pe pârâtul D. D., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea a fost timbrată cu 50 lei (f.3).
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, conform art. 1027 rap. la art. 107 alin. 1 NCPC; în temeiul art. 258 rap. la art. 255, art. 237 alin. 2 pct. 7 NCPC încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile atașate; constată că prin răspunsul depus de pârât s-a invocat implicit excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar reclamanta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la această excepție; estimează – potrivit art. 238 alin. 1 NCPC - că cercetarea procesului se va finaliza azi; nemaifiind alte probe de administrat în cauză, părțile având posibilitatea depunerii înscrisurilor, declară cercetarea procesului încheiată și rămâne în pronunțare, pe excepție și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta U. A. MATER DIN SIBIU a chemat în judecată pe pârâtul D. D. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 332 lei, reprezentând taxă de școlarizare neachitată la 22.12.2009 și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Reclamanta a completat potrivit disp. art. 1028 alin. 2 din N.C.P.C. formularul de cerere, susținând că 22.12.2009 a fost aprobată propunerea de exmatriculare pentru neachitarea taxei de școlarizare a studentului D. D. – poziția 210, motivat de prevederile art. VI pct. 6.1. lit. b din contractul de școlarizare nr. 72/22.07.2009. La 22.12.2009 a fost emisă decizia de exmatriculare nr. 709 – poziția 41, motivat de neachitarea taxei de școlarizare. Conform art. VII pct. 7.2. din contractul anterior indicat, rezilierea convenției pentru neîndeplinirea obligațiilor studentului atrage onorarea de către acesta a tuturor taxelor scadente. Pârâtul a fost notificat la 6.11.2012 prin adresa nr. 4275 asupra obligației achitării debitului în sumă de 332 lei, reprezentând taxă de școlarizare neachitată la 22.12.2009.
În drept reclamanta a invocat disp. art. 1025-1032 C.pr.civ., iar în temeiul disp. art. 223 alin. 3 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea cererii reclamanta a depus împuternicire de reprezentare juridică și, în copii conforme cu originalul: contractul de școlarizare nr. 72/22.07.2009, propuneri exmatriculare 22.12.2009, decizia nr. 709/22.12.2009, notificarea nr. 4275/6.11.2012, dovada comunicării acesteia, contract individual de muncă, actul adițional nr. 1/2012 la contractul individual de muncă nr._/2009, extras din Registrul Național – Fundații, adresa nr. 7627/3.02.2014 și decizia nr. 1/29.09.2011 (f. 10-36).
Prin rezoluția din 2.04.2014, în baza disp. art. 1.029 alin. 3 N.C.P.C., s-a dispus comunicarea formularului de cerere de chemare în judecată, a înscrisurilor atașate acestuia și a formularului de răspuns către pârât, cu mențiunea că e obligat să răspundă pretențiilor reclamantei prin restituirea formularului completat sau prin orice alt mijloc adecvat, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pârâtul D. D. a depus la dosar la 30.04.2014 formularul de răspuns pe care l-a completat (f. 43-44) și în care a arătat că nu acceptă pretențiile deoarece dreptul de a le solicita s-a prescris la 22.12.2013.
La această cerere nu a atașat niciun înscris.
Prin răspunsul la întâmpinare (f. 48-49) reclamanta a solicitat admiterea cererii pe care a formulat-o, respingerea solicitării pârâtului, ca neîntemeiată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul acestei cereri a reiterat susținerile din cererea introductivă, subliniind în plus că notificarea nr. 4275 transmisă la 13.11.2012 a întrerupt curgerea termenului de 3 ani la care dreptul material la acțiune s-ar fi prescris.
În drept a invocat disp. art. 201 alin. 2, art. 223 alin. 3 și art. 1025-1032 C.pr.civ.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că potrivit art. 1025 alin. 1 și art. 1026 alin. 1 N.C.P.C., când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, reclamantul are alegerea între procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă și procedura de drept comun.
Reclamanta prin prezenta cerere a ales procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 332 lei, reprezentând taxă de școlarizare neachitată la 22.12.2009 și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Având în vedere disp. art. 248 alin. 1 N.C.P.C., precum și faptul că în cauză pârâtul a invocat implicit excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța se va pronunța cu prioritate asupra acesteia.
Prezenta cerere de valoare redusă are caracter patrimonial.
Art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în prezenta speță, în termenul general de 3 ani, instituit prin art. 3 alin. 1 din același decret.
De asemenea prin Decizia nr. 1/2014 Î.C.C.J. a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite ori neîmplinite la aceiași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 01.10.2011.
Conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958 instanța este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj necompetent sau printr-un act începător de executare.
În art. 17 din același decret anterior indicat, este stipulat că întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o și după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
Față de aceste norme și cum notificarea nr. 4275/6.11.2012 (f. 27) comunicată pârâtului la 13.11.2012 (f. 28) a întrerupt termenul de prescripție al dreptului material la acțiune, de 3 ani, care se împlinea la 22.12.2012, începând astfel să curgă un nou termen de prescripție din 13.11.2012 care se împlinește la 13.11.2015, se constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, prezenta cerere formulată la 31.03.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe la 1.04.2014 fiind introdusă în termenul de prescripție al dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă, se constată că prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada acestora.
Astfel, între reclamanta U. A. MATER DIN SIBIU, pârâtul D. D., în calitate de student în anul I de studii la Facultatea de D. și Științe Administrative, beneficiar de servicii educaționale pe bază de taxe de studiu, și girantul/sponsorul C. M., s-a încheiat contractul de școlarizare nr. 72/22.07.2009 (f. 10-13), fapt necontestat de pârât, având ca obiect derularea activităților curriculare obligatorii și reglementând raporturile dintre Universitate și student.
Prin art. 5.2. lit. f. și g. din convenția anterior indicată, studentul se obligă să plătească la termenele fixate taxa de studiu stabilită de instituție și să achite taxele restante conform clauzelor contractuale până la momentul denunțării prezentului contract din partea studentului/girantului/sponsorului/ sau până în momentul exmatriculării, iar în art. 6.1. lit. b s-a stipulat că prezentul contract de școlarizare poate înceta în urma exmatriculării studentului pentru neachitarea taxelor scadente.
De asemenea, potrivit art. 7.2. din același contract, rezilierea contractului din partea universității pentru neîndeplinirea obligațiilor studentului atrage onorarea tuturor îndatoririlor și achitarea taxelor scadente din partea studentului/girantului/sponsorului până în momentul rezilierii.
La 22.12.2009 pârâtul D. D. a fost propus pentru exmatriculare în anul universitar 2009/2010 pentru motivul neachitării taxei de școlarizare la zi în sumă restantă de 332 lei (f. 14-23) și tot în aceeași zi s-a emis și decizia nr. 709 (f. 24-26) prin care s-a hotărât că începând cu 22.12.2009 pârâtul este exmatriculat de la forma de învățământ de zi a Facultății de D. și Științe Administrative, program de studiu - D..
Pentru cele ce preced, în temeiul disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, rap. la art. 969 Cod civil, urmează a admite prezenta cerere și a dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 332 lei, reprezentând contravaloare taxă școlarizare restantă.
În temeiul disp. art. 1.031 alin. 1 N.C.P.C., urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru, conform dovezilor existente la dosar.
Văzând și disp. art. 1030 alin. 3 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta U. A. MATER DIN SIBIU, CUI_, cu sediul în mun. Sibiu, ., cod_, jud. Sibiu, împotriva pârâtului D. D., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, ., ., jud. Prahova, cod poștal_, și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 332 lei, reprezentând contravaloare taxă școlarizare restantă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. S. M. L.
Red. ES/ES
4 ex./15.07.2014
2 comunicări/…………………
RECLAMANT |
1. U. A. MATER SIBIU - SIBIU, SOMEȘULUI, nr. 57, Cod poștal_, J. SIBIU |
PÂRÂT |
2. D. D. - CÂMPINA, ERUPȚIEI, nr. 11, ., Cod poștal_, J. PRAHOVA |
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1661/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 588/2014. Judecătoria CÂMPINA → |
|---|
