Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 3514/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3514/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 831/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr. _
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3514/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA STĂNESCU
Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul M. V. și pe intimatul P. M. CÂMPINA, având ca obiect completare hotărâre - sentința civilă nr. 2614/17.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere, conform art. 444 NCPC; acordă cuvântul pe cerere.
Petentul solicită să se ia act de o eroare strecurată în notele scrise, pagina 2 primul rând, este corect art. 706.
Instanța ia act de susținerea petentului privind eroarea strecurată în notele scrise; acordă cuvântul pe cerere.
Petentul solicită anularea dispoziției nr. 59/2003 conform art. 245 C.pr.civ. deoarece această dispoziție a fost emisă ilegal neținând seama de actul de vânzare din 1942 în care sunt scrise lungimea, lățimea și vecinătățile, iar Primăria motivează că nu au ținut seama de acest contract și au intervenit modificări ale terenului; actul din 1942 este nul, trebuie refăcut de Primărie; solicită anularea dispoziției nr. 59 și refacerea ei pe baza contractului din 1942; solicită completarea dispozitivului, admiterea cererii de completare dispozitiv; instanța nu s-a pronunțat în privința anulării acestei dispoziții, dacă s-ar fi anulat s-ar fi refăcut cu lungimea, lățimea la Nord și Sud, cu lungimea de 31,26 m, lățimea la Nord cu 50 cm, la Sud cu lățimea de 1,10 m care au fost restituiți din terenul său; pentru acest teren are hotărâri judecătorești și decizia Curții de Apel nr. 1009/2005 care a omologat expertizele depuse de expertul Boeroiu în care este cuprinsă această suprafață de 14 m; prin refacerea acestei dispoziții automat se retrage restituirea conform lățimii, lungimii indicate; nici decizia de restituire nu e corectă pentru că există la dosar cadastrul din care rezultă clar că lățimea terenului la Nord este de 13,85 m, la care se adaugă lățimea Aleii Iasomiei ce a aparținut lui B., dar care nu a fost restituită în total, de 17,45 m, la Sud 14,07 lei - a depus schița, plus Al. Iasomiei de 18,30 m; din probele dosarului rezultă clar că Primăria nu l-a pus în posesie cu această suprafață care este înscrisă în s.c.885; aceasta este situația clară; dacă s-ar fi făcut cercetare la fața locului s-ar fi convins instanța că probele Primăriei sunt fals în înscrisuri; contractul nr. 310/1942 depus la f.42 în dosarul tribunalului este ilizibil în ce privește lățimea terenului, de aici rezultă clar că nu au avut în vedere 13 m suprafața dintre gard și calcanul clădirii, mai e 1 m din terenul său care nu a aparținut statului niciodată, a fost expropriat prin acea dispoziție și dat moștenitorilor lui B.; la interogatoriu, la întrebarea nr.12 spune că a trimis scrisoare, litigiul s-a prelungit, s-a restituit dosarul la Câmpina de la ÎCCJ; solicită admiterea cererii de completare dispozitiv și obligarea Primăriei să refacă dispoziția; solicită cheltuieli de judecată din tot dosarul conexat, rezultă clar că aceste cheltuieli au fost făcute pentru nepunerea în posesie pentru suprafața de 14 m și i se datorează aceste cheltuieli; prin abuz Primăria a închiriat familiei T.; mai solicită să se stabilească hotarul din care a închiriat familia T.; acest abuz – art.220 c.p. modif. L.297, este teren care aparține familiei sale; a solicitat la Primărie să i se elibereze copie de pe contractul de închiriere, răspunsul primarului este că nu-l privește, deși o parte din terenul închiriat este al său; solicită să fie pus în posesie imediat pentru că art. 662 alin.3 spune precis că se pune succesiv; a fost pus în posesie după 4 ani de la obținerea hotărârii judecătorești, mai puțin cu cei 14 m; primarul trebuie să țină seama că are acces direct asupra terenului respectiv iar hotărârile judecătorești sunt imprescriptibile conform Codului civil și se urmăresc conform codului de procedură civilă până la punerea în posesie așa cum scrie în cele două hotărâri judecătorești; precizează că declară apel dacă nu se restituie cheltuielile de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare; pune în vedere petentului să depună în scris cererea de apel.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 27.10.2014 petentul M. V. a formulat - în termen legal - cerere de completare a sentinței civile nr. 2614/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr._, considerând că instanța a omis să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere și accesorii.
În motivarea cererii petentul a susținut în esență că a solicitat cercetarea la fața locului cu participarea obligatorie a intimatului și a comisiei de punere în posesie întrucât dispoziția nr. 59/2003 a Primarului mun. Câmpina de retrocedare a imobilului e ilegală și abuzivă, astfel cum a menționat față de probele depuse la dosar pe care le-a detaliat, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la cercetarea locală, dacă dispoziția amintită e legală și temeinică și dacă trebuie refăcută și nici dacă Primăria mun. Câmpina a încălcat excepția puterii lucrului judecat, refuzând să-l pună în posesie în baza sentinței nr. 998/1996 a Tribunalului Prahova și a deciziei nr. 1009/2005 a Curții de Apel Ploiești. De asemenea a solicitat obligarea Primăriei mun. Câmpina să modifice dispoziția nr. 59/2003 și anexa nr. 1 și să mute gardul de pe terenul său, însă instanța a omis să se pronunțe.
Petentul, în temeiul disp. art. 178 C.pr.civ., a invocat nulitatea dispoziției nr. 59/2003 și obligarea comisiei locale să o refacă, iar în temeiul disp. art. 200 Cod penal a solicitat obligarea Primăriei mun. Câmpina să stabilească corect linia de hotar și să-și retragă gardul și a apreciat că instanța de judecată, conform art. 92 alin. 2 C.pr.civ., ar fi trebuit să sesizeze Ministerul Public pentru ca procurorul să poată pune concluzii.
Petentul a susținut totodată că instanța de judecată trebuia să stabilească nulitatea absolută parțială a dispoziției amintite, conform disp. art. 179 alin. 2 C.pr.civ., să dispună obligarea Comisiei Locale prezidată de primar să refacă dispoziția nr. 59/2003, și a prezentat probele aflate la dosar care ar demonstra că dispoziția menționată e ilegală și în mod obligatoriu trebuie refăcută.
Referitor la capătul doi de cerere petentul a afirmat că nu renunță la recuperarea cheltuielilor de judecată cerute și a solicitat ca instanța să-i explice de ce a invocat excepția prematurității având în vedere că din probele aflate la dosar reiese că Primăria mun. Câmpina a refuzat să-l pună în posesie cu cei 14 m.p.
În drept a invocat dispozițiile art. 444 C.pr.civ. și a anexat, în copie: Dispoziția de restituire nr. 2096/21.09.2004, plan de situație și cererea înregistrată la Primăria mun. Câmpina sub nr._/26.09.2014 (f. 147-151).
Legal citat, intimatul P. M. CÂMPINA nu a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat în apărare întâmpinare sau alte cereri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În cauza înregistrată sub nr._ petentul, ce e licențiat în drept, a investit Judecătoria Câmpina cu soluționarea unei cereri astfel cum a fost completată și precizată, în contradictoriu cu intimatul P. M. CÂMPINA, având două petite, primul fiind o plângere formulată în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, prin care a solicitat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 59/2003 emisă de P. M. Câmpina, pentru suprafața de 14 m.p., cât și pentru faptul că în această dispoziție a fost cuprins un m.p. din terenul său care nu a aparținut niciodată statului, cu consecința stabilirii corecte a liniei de hotar, iar cel de-al doilea petit, având ca obiect pretenții, prin care a solicitat cheltuieli de judecată din dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina.
Prin încheierea din 3.07.2014 instanța a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului P. M. CÂMPINA și excepția autorității de lucru judecat privind primul capăt de cerere, invocate de intimatul P. M. CÂMPINA și a admis excepția prematurității formulării primului capăt de cerere, respectiv plângerea formulată în temeiul Legii nr. 165/2013, invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 2614/17.09.2014 Judecătoria Câmpina a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la al doilea capăt de cerere având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._, invocată din oficiu, a respins ca prematur formulat primul capăt de cerere, respectiv plângerea formulată de petent în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost completată și precizată, a respins al doilea capăt de cerere, având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe cale separată din dosarul nr._, pentru autoritate de lucru judecat, și a respins ca neîntemeiată cererea petentului de obligare a intimatului la plata de cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Această hotărâre a fost comunicată petentului la 21.10.2014, iar acesta la 27.10.2014, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, a formulat – conform disp. art. 444 N.C.P.C. – prezenta cerere de completare hotărâre, apreciind că instanța a omis să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere și accesorii.
Potrivit disp. art. 444 N.C.P.C, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Deși petentul a susținut că instanța a omis să se pronunțe cu privire la primul capăt de cerere și accesorii, se apreciază – în temeiul disp. art. 444 N.C.P.C. - că prezenta cerere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
În acest sens reține că primul capăt de cerere ce a format obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Câmpina l-a constituit plângerea formulată de petent, în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost completată și precizată, prin care a solicitat nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 59/2003 emisă de P. M. Câmpina, pentru suprafața de 14 m.p., cât și pentru faptul că în această dispoziție a fost cuprins un m.p. din terenul său care nu a aparținut niciodată statului, cu consecința stabilirii corecte a liniei de hotar, iar în dispozitivul sentinței civile nr. 2614/17.09.2014 s-a indicat clar că instanța a respins ca prematur formulat primul capăt de cerere, respectiv plângerea formulată de petent în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost completată și precizată, în contradictoriu cu intimatul P. M. CÂMPINA.
Cercetarea în fond a plângerii formulată de petent în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, inclusiv aspectele referitoare la nulitatea absolută parțială a dispoziției nr. 59/2003 emisă de P. M. Câmpina și la stabilirea corectă a liniei de hotar, au fost inutile în cauză, față de disp. art. 248 alin. 1 N.C.P.C. și de faptul că instanța a respins întreaga plângere întemeiată pe disp. art. 11 din Legea nr. 165/2013, ca prematur formulată de petent, iar considerentele ce au stat la baza admiterii excepției prematurității formulării primului capăt de cerere au fost inserate în încheierea de ședință din 3.07.2014.
Atâta timp cât primul capăt de cerere a fost respins ca prematur formulat, analizarea administrării de probe cu privire la fondul acestui petit, inclusiv cercetarea locală solicitată de petent, nu mai era necesar de analizat de instanță.
Invocarea de către petent a nulității dispoziției nr. 59/2003, în temeiul disp. art. 178 C.pr.civ., nu poate constitui un motiv temeinic al cererii de completare hotărâre, în plus se reține că norma indicată de petent – art. 178 N.C.P.C. - e inclusă în capitolul privind nulitatea actelor de procedură și privește actele de procedură civilă, categorie în care nu se poate încadra dispoziția nr. 59/2003.
Nici invocarea art. 200 Cod penal nu poate reprezenta un motiv temeinic al prezentei cereri de completare hotărâre.
În ceea ce privește susținerea petentului privind omisiunea instanței de a sesiza Ministerul Public pentru a putea pune concluzii în prezenta cauză, instanța reține – potrivit disp. art. 92 alin. 2 N.C.P.C. – că participarea procurorului la judecata acțiunii civile, inclusiv prin punerea de concluzii, este lăsată la aprecierea acestuia, iar nu a instanței de judecată.
Cu toate că petentul a menționat, referitor la capătul doi de cerere, că nu renunță la recuperarea cheltuielilor de judecată cerute, se reține că prin sentința civilă nr. 2614/17.09.2014 instanța s-a pronunțat cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect pretenții, respectiv cheltuieli de judecată pe care separată din dosarul nr._, respingându-l, pentru autoritate de lucru judecată, totodată a respins ca neîntemeiată și cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză, eventualele nemulțumiri ale petentului referitoare la cheltuielile de judecată neputând constitui motive ale prezentei cereri de completare a hotărârii, ci doar motive de apel.
Criticile petentului inserate în notele scrise (f. 152-153) referitoare la invocarea din oficiu de către instanță a excepției prematurității plângerii și excepției autorității de lucru judecat cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere nu pot constitui motive ale prezentei cereri de completare hotărâre, ci sunt veritabile motive de apel.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, urmează a respinge ca neîntemeiată prezenta cerere de completare hotărâre formulată de petent.
Având în vedere că în cauza înregistrată sub nr._ petentul a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța va avea în vedere această solicitare și în prezenta cerere de completare hotărâre, iar în temeiul disp. art. 453 N.C.P.C. o va respinge ca neîntemeiată, reținând că prezenta cerere a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art. 444 alin. 2 și art. 446 N.C.P.C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de completare dispozitiv a sentinței civile nr. 2614/17.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, formulată de petentul M. V., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, .. 38, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimatul P. M. CÂMPINA, cu sediul în mun. Câmpina, ., jud. Prahova.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentului prin care a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanță, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
E. S. M. L.
Red. ES/ES
4 ex./15.12.2014
2 comunicări/…………………
|
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2998/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1002/2014. Judecătoria... → |
|---|
