Uzucapiune. Sentința nr. 3830/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3830/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 3940/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3830/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREIA-CLAUDIA-ALICE TOMESCU
Grefier M. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta V. P. și pe pârâții C. JUDEȚEAN PRAHOVA și AGENȚIA D. STATULUI, având ca obiect uzucapiune.
Prezența și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în ședința publică din 28.11.2014, conform mențiunilor Încheierii de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când judecătoria pentru a da posibilitate reclamantei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru acest termen, astfel:
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ /25.07.2014, reclamanta V. P. a chemat in judecata pârâții C. JUDEȚEAN PRAHOVA și AGENȚIA D. STATULUI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunta să se constate că defuncta, V. T., mama reclamantei decedată la data de 29.04.2010, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 563 mp, situat în intravilanul comunei Florești, jud. Prahova, tarlaua 4, . posesia exercitată în condițiile legii timp de peste 30 de ani, intabularea terenului menționat în cartea funciară administrată de OCPI Prahova, pe numele reclamantei, în calitate de succesoare legală a defunctei V. T., cu cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii a aratat ca în anul 1963, autoritatea locală i-a repartizat defunctei V. T., locuința proprietate de stat situată în ., cu terenul aferent. În baza acestei repartiții s-a perfectat un contract de închiriere pentru locuință și terenul aferent - prelungit în condițiile legislației în vigoare în anul 1994, în temeiul Decretului Lege nr. 61/1990, H.G. 88/1991 și Legea 76/1994 a fost perfectat contractul de vânzare cumpărare nr._/1994 dobândind dreptul de proprietate asupra locuinței și a terenului aferent, inițial în suprafață de 64 mp iar ulterior, prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 2066/17.10.2005), suprafața totală de 808 mp.
A arătat faptul că încă din anul 1963, defuncta, V. T., mama reclamantei a luat în posesie terenul situat în vecinătatea celui aferent locuinței, identificat ca parte din . suprafață de 563 mp, l-a împrejmuit, a plantat pe el pomi fructiferi și a cultivat legume și zarzavaturi. L-a folosit cu această destinație an de an pentru a-și asigura necesarul de fructe, legume și zarzavaturi pentru familie. Nici conducerea cooperativei agricole de producție și nici autoritățile comunale, care cunoșteau că posedă și folosește sus-menționatul teren, nu s-au opus în vreun mod. De asemenea, în toată această perioadă nu s-au emis pretenții asupra terenului și nu a fost tulburată în exercitarea posesiei din partea vreunei persoane fizice sau juridice.
Nici după împlinirea termenului legal de prescripție(1993), V. T., mama reclamantei, nu s-a confruntat cu vreo problemă, a continuat să stăpânească terenul în aceleași condiții ca în perioada premergătoare evenimentelor din decembrie 1989, fiind considerată unanim de către vecini, de către locuitorii comunei și de către autorități ca proprietar legitim.
După o posesie efectivă de aproape 50 de ani reclamanta a găsit de cuviință că trebuie să clarifice statutul juridic al terenului, solicitând primăriei locale sa-i recunoască dreptul de proprietate, pe cale administrativă și să-i emită un titlu de proprietate în condițiile legii, dar fără rezultat. S-a adresat și justiției în contradictoriu cu ., obținând la un moment dat câștig de cauză, dar în final demersurile procesuale au eșuat. A reușit totuși, să obțină prin două hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, verdictul că terenul în cauză nu face parte nici din domeniul public al comunei Florești, jud. Prahova (sentința civilă nr. 279/23.01.2009) și nici din domeniul public al județului Prahova (sentința civilă nr. 2348/05.10.2011).
A mai arătat că între timp a obținut documente întocmite în anul 1981 (EXTRAS DIN INDEXUL ALFABETIC AL COMUNEI FLOREȘTI, și EXTRAS DIN REGISTRUL POSESORILOR . terenul s-ar fi aflat în evidența fostului CONSILIU POPULAR JUDEȚEAN PRAHOVA. După răsturnarea vechiului regim, C. Județean Prahova - succesorul de drept al entității premergătoare, nu a preluat niciodată acest teren în administrarea sa.
Pe de altă parte, potrivit unei precizări făcute de Primăria Florești, ar figura în evidența AGENȚIEI D. STATULUI ceea ce nu corespunde, însă, realității. întrucât mama reclamantei a devenit proprietară a terenului după o posesie îndelungată exercitată în condițiile art. 1847-1890 C.civ.-1864 (în mod public, continuu, neîntrerupt, netulburată, sub nume de proprietar), împrejurarea că terenul ar figura în anumite evidențe pe numele uneia sau alteia dintre entitățile pârâte, este irelevantă, câtă vreme din 1963 și până în prezent terenul a fost posedat efectiv numai de V. T., iar după decesul acesteia (2010), prin JONCȚIUNEA POSESIILOR, de către reclamantă, ca succesoare legală. Esențial fiind faptul că acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public al statului sau al uneia dintre unitățile administrativ teritoriale.
Mai mult, nu există nicio dovadă că ar fi făcut parte din domeniul privat al entităților de mai sus, în realitate, terenul a fost anterior anului 1950 proprietate privată dar în contextul colectivizării, suprafața arabilă de 563 mp fiind insignifiantă nu a fost preluată. Ca urmare, a rămas în folosința locatarilor din imobilul vecin, iar după anul 1963 a fost preluat - astfel cum s-a menționat în partea introductivă a acțiunii, în posesia efectivă a mamei reclamantei, exercitată în condițiile cerute de lege pentru uzucaparea dreptului de proprietate timp de peste 30 de ani, respectiv până la decesul său în anul 2010, iar în continuare, de către reclamantă care posedă terenul, în aceleași condiții legale și în prezent.
Apartenența unui bun imobiliar la domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Ceea ce în speță nu se poate realiza, câtă vreme în mod real nu a fost preluat niciodată din proprietatea persoanei fizice care l-a avut inițial în proprietatea sau din posesia noastră. Pe de altă parte, nu există nici o dovadă că ar fi trecut din domeniul privat al statului ori al entităților locale, fiind știută procedura legală a unei asemenea schimbări a statutului juridic al proprietății. Terenul în litigiu nu a figurat niciodată pe lista propunerilor de trecere în domeniul public al comunei Florești sau al județului Prahova, iar ca urmare nu figurează în rândul bunurilor imobile aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 1359/2001 care a aprobat acest statut juridic al proprietăților.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1846, art. 1847-1894 C.civ.-1864 și art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (text potrivit căruia „în cazul imobilelor pentru care la data începerii posesiei nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune ale Codului civil din 1864") iar în dovedirea acțiunii a depus la dosarul cauzei în copie:actul de identitate al subsemnatei, certificatul de deces al numitei V. T., contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.11.1994, Sentința civilă nr. 832/18.03.2013 privind dezbaterea succesiunii defunctei V. T., Raportul de expertiză nr. 748/02.06.2011, răspunsul la interogatoriu dat de ., într-o altă cauză, Sentința civilă nr. 2066/17.10.2005, Sentința civilă nr. 279/23.01.2009, Sentința civilă nr. 2348/05.10.2011, Extras din indexul alfabetic al comunei Florești, extras din Registrul posesorilor . OCPI Prahova nr. 2307/133/18.06.2014.
Prin Rezoluția din 29.07.2014, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile revăzute de art.194-197 C., s-a dispus înștiințarea reclamantei prin adresă cu mențiunea ca în termene de 10 zile de la primirea comunicării, are obligația de a face această completare, sub sancțiunea anulării cererii.
La data de 06.08.2014 reclamanta s-a conformat dispozițiilor date de instanță și a depus la dosarul cauzei precizare cu privire la numele și adresa martorilor, variante de calcul a taxei judiciare de timbru, chitanța . nr._/04.08.2014 în cuantum de 290 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, certificatul nr._/05.08.2014 emis de OCPI Prahova.
Prin Rezoluția din 03.09.2014 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate pârâților cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, potrivit art. 208 al. 2 N.C.P.C. Cererea de chemare în judecată și înscrisurile au fost comunicate pârâților la data de 05.09.2014.
La data de 29.09.2014 respectiv 03.10.2014 pârâta Agenția D. Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane, care nu poate avea calitatea de pârâtă în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 245 și 205, alin 2, lit b C proc civ, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
A arătat faptul că în procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea obligației persoanei fizice/juridice de a figura ca parte într-o anumită cauză. în același timp, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății.
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și completările ulterioare, pârâta este instituția publică a statului, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului, ce exercită în numele statului, prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului.
Potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001, „ terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale."
Conform inventarierilor terenurilor efectuate conform alin 1 al art. 7 din legea menționată, pe teritoriul administrativ al loc Florești, jud. Prahova, pârâta nu deține în patrimoniu suprafețe de teren cu destinație agricolă. În aceste condiții, având în vedere solicitarea reclamantei, de a se constata prin hotărâre judecătorească faptul că, mama sa defunctă a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului arabil, în suprafață de 563 mp, situat în intravilanul corn Florești, jud. Prahova, tarlaua 4, . că, nu poate avea calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
La data de 30.09.2014 pârâtul C. Județean Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii .
A arătat că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate de către autoarea sa, V. T., prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 563 mp, situat în ..
A invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean Prahova deoarece:
terenul respectiv nu face parte din domeniul public sau privat al Județului Prahova, aspect care rezultă din actele depuse la dosar, respectiv: adresa nr.15/23.02.2011 emisă de C. județean Prahova care atestă faptul că terenul în discuție nu se regăsește nici în domeniul public și nici în domeniul privat al Județului Prahova și sentința civilă nr.2348/2011 pronunțată în soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina, definitivă și irevocabilă;
Prin sentința sus menționată, definitivă și irevocabilă, instanța a constatat faptul că terenul în discuție nu face parte din domeniul public sau privat al Județului Prahova.
În drept, a invocat dispozițiile art.205, 206 C.pr.civ.
Prin Rezoluția din 07.10.2014 s-a dispus comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor atașate reclamantei cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Întâmpinarea și înscrisurile au fost comunicate reclamantei la data de 09.10.2014.
La data de 17.10.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare depusă de pârâta Agenția D. Statului prin care a solicitat respingerea excepției invocate ca neîntemeiată arătând că într-adevăr, terenul ce face obiectul cauzei nu face parte din domeniul public sau privat nici al Agenției D. Statului și nici al unităților administrativ teritoriale, respectiv . Județean Prahova.
A precizat faptul că este adevărat că, potrivit unei mențiuni din 1981 cuprinse în Registrul parcelelor terenul s-ar fi aflat în administrare operativă directă a fostului Consiliu Popular județean Prahova în fapt însă, încă din anul 1963 a fost posedat de autoarea reclamantei în mod continuu, netulburat, public și sub nume de proprietar.
De altfel, nici după desființarea în decembrie 1989 a autorității de mai sus, succesorul în drepturi a entității de mai sus, C. Județean Prahova nu l-a preluat în inventarul bunurilor imobiliare ce constituie domeniul public sau privat al județului. La rândul său, . ar fi preluat sau administrat de ea.
În atare situație, în mod teoretic se poate pune ipoteza că ar fi putut fi preluat în domeniul public sau privat al statului, respectiv în administrarea Agenției D. Statului ca instituție publică de stat care exercită în numele acestuia prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului.
Împrejurarea că pârâta Agenția D. Statului neagă că ar deține în administrare terenul în litigiu nu este însă de natură să absolve de calitatea procesuală pe care o are în acest proces. Specificul instituției uzucapiunii obligă să se solicite constatarea posesiei de lungă durată în contradictoriu cu persoanele fizice sau juridice care ar fi putut invoca un drept real în ipoteza în care nu s-ar fi împlinit termenul legal de uzucapare. Iar Agenția D. Statului este una dintre aceste entități.
Faptul că se prevalează de nedeținerea terenului în litigiu, nu constituie decât o premisă probatorie pentru soluționarea fondului cauzei.
La data de 17.10.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare depusă de pârâtul C. Județean Prahova prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, sens în care precizează că terenul ce formează obiectul acțiunii mele în constatarea uzucapiunii, nu face parte din domeniul public sau privat al județului Prahova.
În opinia reclamantei, întemeiată pe principiile de drept aplicabile în materie, excepția este vădit neîntemeiată, într-adevăr, terenul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al entității pârâte - susținere la care achieseză întrutotul - dar acest fapt este irelevant sub aspectul apărării la care recurge pârâtul.
Esențial în cauză este un singur aspect, și anume acela că terenul ce formează obiectul prezentei acțiuni s-a aflat până în anul 1963 în administrarea operativă directă a fostului Consiliu Popular Județean Prahova. Fapt ce se deduce dintr-o mențiune făcută în anul 1981 în Registrul de evidență a parcelelor.
După anul 1989, când patrimoniul fostului Consiliu Popular județean Prahova a fost preluat de actualul CONSILIU JUDEȚEAN PRAHOVA, terenul în litigiu nu a fost inclus în inventarul bunurilor mobile și imobile iar de atunci și până în prezent nu apare în nicio evidență a acestei entități.
Ca urmare a faptului că anterior, astfel cum s-a arătat mai sus, s-a aflat în administrarea operativă directă a Consiliului Popular Județean Prahova, continuatorul personalității juridice de drept public sau privat al entității desființate odată cu Revoluția din 1989, este C. JUDEȚEAN PRAHOVA. Ceea ce îi conferă calitatea procesuală pasivă în soluționarea cauzei, cu respectarea principiului contradictorialității, obligația de a sta în cauză în calitate de pârât.
De altfel, C. Județean Prahova este unica entitate cu care reclamanta, în calitate de uzucapantă prin posesie îndelungată, se poate confrunta în justiție pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin posesie de lungă durată. Sau, altfel spus, C. Județean Prahova, ca succesor în drepturi al fostului Consiliu Popular Județean Prahova, era singura entitate îndrituită să emită pretenții asupra terenului în cauză dacă reclamanta nu ar fi uzucapat terenul în condițiile legii.
În acest context se impune sublinierea că uzucapiunea poate fi opusă Statului, or organelor sale prin care își exercită prerogativele, în considerarea principiului potrivit căruia ca persoană juridică de drept public este egal în fața legii cu orice persoană juridică sau fizică cu care intră în conflict de interese.
Nu în ultimul rând, se impune sublinierea că terenul în litigiu nu a făcut și nu face parte din domeniul public sau privat al statului sau a uneia dintre unitățiie administrativ teritoriale, în primul rând, este cert stabilit că nu face parte din domeniul public sau privat al . cum se precizează în întâmpinarea Consiliului Județean Prahova, nici în domeniul public sau privat al acestei entități. Premise care conduc la concluzia că acțiunea este întemeiată.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâți prin întâmpinare asupra cărora instanța se va pronunța cu prioritate conform art.248 C. instanța reține următoarele:
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietățiidar reprezintă totodată o sanctiune ce opereaza împotriva proprietarului nediligent.Rezultă așadar că în cadrul acțiunii prin care se urmărește constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitate procesuală pasivă are fostul proprietar al terenului.
Instanța reține că în cauză mama reclamantei a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în com.Florești, ., . suprafața de 64,29 mp teren aferent locuinței.Ulterior, prin sentința civilă nr.2066/17.10.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. T., fiind obligată Comisia Locală Florești de aplicarea a legilor fondului funciar să înainteze Comisiei Județene propunerea de a se elibera reclamantei titlul de proprietate pentru terenul aferent imobilului construcție mai sus menționat în suprafață de 808 mp.
Reclamanta susține că în fapt mama sa a deținut începând cu anul 1963 în plus față de suprafața pentru care s-a eliberat titlul de proprietate și suprafața de 563 mp.
Cu privire la proveniența acestui teren reclamanta arată că acesta a fost anterior anului 1950 proprietate privată, dar în contextul colectivizării, suprafața fiind insignifiantă, nu a fost preluată.
Totodată, reclamanta a promovat două acțiuni judecătorești prin care s-a constatat că terenul în suprafață de 563 mp nu face parte din domeniul public al comunei Florești (sentința civilă nr.279/23.01.2009 a Judecătoriei Câmpina) și nici din domeniul public sau privat al Județului Prahova (sentința civilă nr.2348/05.10.2011).
Reclamanta a înțeles să cheme în judecată în prezenta cauză C. județean Prahova în calitate de continuator al Consiliului Popular Prahova, având în vedere menționarea în registrul de evidență al parcelelor în anul 1981, precum și Agenția D. Statului, ca instituție publică care exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului.
Instanța reține însă că așa cu s-a reținut prin sentința civilă nr.2348/05.10.2011 a Judecătoriei Câmpina terenul în suprafață de 563 mp nu face parte din domeniul public sau privat al județului Prahova, motiv pentru care nu se poate aprecia că pârâtul C. Județean Prahova are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește pârâtul Agenția D. Statului instanța reține că potrivit art.4 lit a din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D. Statului, Agenția D. Statului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în subordinea Guvernului și în coordonarea tehnică a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, are ca atribuție exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului.
Din probe nu s-a dovedit apartenența terenului la domeniul privat al statului, singura entitate care poate figura în calitate de pârât este unitatea administrativ teritorială, respectiv . se desprinde și din art.36 din Legea nr.18/1991 potrivit căruia terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
Nu poate avea relevanță sub acest aspect răspunsul la interogatoriu formulat de către Primăria Florești în dosarul nr._, iar prin sentința nr.279/23.01.2009 s-a constatat neapartenența la domeniul public, iar nu și la cel privat al comunei Florești.De altfel, autoarea reclamantei a solicitat și anterior, respectiv în dosarul nr.31/2006 al Judecătoriei Câmpina constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în contradictoriu cu autoritățile locale ale comunei Florești.
Față de aceste considerente instanța apreciază că în cauză nu au calitate procesuală pasivă C. Județean Prahova și Agenția D. Statului, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către cei doi pârâți și va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâți.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. P., domiciliată în București, Calea Dorobanților, nr.135-145, ., ., sector 1, având CNP_ în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova și AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, ..43, sector 1, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.12.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. A. T. M. M. M.
Red.ACAT/MMM
5ex/7.01.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2289/2014. Judecătoria... → |
|---|
