Pretenţii. Sentința nr. 683/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 683/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 11549/299/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
JUDECĂTORIA CÂMPINA
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 683/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREIA-CLAUDIA-ALICE TOMESCU
Grefier M. M. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta H. D. și pe pârâta B. M. A., având ca obiect pretenții DECLINAT.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 2905 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, conform chitanței . nr._/05.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta reprezentată de av. R. N. N., pârâta personal și asistată de av. Werbic Ș. L., martorul V. A. personal identificat cu CI . nr._.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei la data de 20.02.2015 prin fax de către Poliția Sectorului 2-Secția 7 Poliție-C. Supraveghere Judiciară, proces verbal de executare mandat de aducere.
Av. Werbic Ș. L., pentru pârâtă depune la dosar interogatoriul formulat pentru a fi luat reclamantei și un set de înscrisuri respectiv contractul de cesiune, autorizația de construire a imobilului, releveul și schițele cadastrale,
Se audiază sub prestare de jurământ martorul V. A., declarația dată fiind consemnată în ședință publică și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Av. Werbic Ș. L., pentru pârâtă, având cuvântul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În primul rând contractul de împrumut de consumație este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atat dovedirea acordului de voință cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Dovada actului juridic este supusă regulilor generale, respectiv dovada se face numai prin înscrisuri autentice sub semnătură privată.Sub aspectul sarcinii probei, dovada existenței contractului de împrumut revine reclamantului, lucru care în speța de față nu s-a materializat.
Proba scrisă preconstituită este prevăzută de lege în domeniul actelor voluntare, imposibilitatea de preconstituire a probei constituie o excepție care trebuie interpretată restrictiv, asa incat se aplică doar în acele situații în care relațiile care există în mod obișnuit între părți ar fi incompatibile cu solicitarea de a încheia un înscris constatator, deoarece ar rezulta o lipsă de încredere din partea celui ce pretinde înscrisul, de natură să afecteze relațiile părților în viitor.
Așa cum a arătat prin întâmpinare, părțile nu au fost în raporturi care să presupună imposibilitatea morală absolută de preconstituire a unui înscris cu privire la pretinsa suma împrumutată în cuantum de 90.000 lei.
Reclamanta și pârâta nu s-au aflat în relații de prietenie niciodată, pârâta era angajată la aceeași societate la care reclamanta era administrator.
Mai mult decât atat în perioada lucrată, pârâta nu a fost în biroul reclamantei niciodată, nu cunoaște unde locuiește aceasta, întâlnindu-se de 2-3 ori în biroul șefului, de față fiind și alte persoane.
Relaționarea între reclamantă și pârâtă se făcea doar prin intermediul sms-ului, telefonic sau corespondență scrisă expediată prin intermediul șoferului și strict cu privire la relațiile de serviciu.
Solicită a se avea în vedere ca susținerea reclamantei referitoare la împrumutarea sumei de bani în vederea achiziționării de către pârâtă a unui apartament este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de cesiune, autorizația de construire a imobilului, releveul și schițele cadastrale, din care rezultă clar ca pârâta împreuna cu soțul acesteia au concesionat o suprafață de teren pe care și-au construit o vilă în Campina în perioada 2002-2003, finalizată în anul 2003, dată de la care aceștia locuiesc în acest imobil, deci cu mult timp înainte de împrumut.
Menționează faptul că pe rolul Judecătorie Campina, au mai existat dosare cu același obiect, formulate tot de catre reclamanta, unele fiind anulate ca netimbrate, alta respinsa ca netimbrată, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului ca netimbrat.
De asemenea și pe rolul Judecătoriei București au existat mai multe dosare cu același obiect, formulate de către reclamantă la fel unele anulate ca netimbrate. Depune la dosar înscrisuri în acest sens.
Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor avocațiale anexate atât pentru Judecătoria București cât și pentru Judecătoria Campina.Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Sectorului 1 București la data de 06.03.2014 sub nr._, reclamanta H. D. a solicitat obligarea pârâtei B. M. A. la plata (restituirea) sumei de 90.000 lei, reprezentând împrumut, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că la data de 12 mai 2012 a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 90.000 lei, deoarece aceasta urma să își achiziționeze o casă. Reclamanta a precizat că pârâta a venit la ea plângând, spunând că a găsit un apartament pe care voia să îl achiziționeze, dar că mai avea nevoie de cca 20.000 euro, echivalentul a 90.000 lei.
Reclamanta a învederat că a fost impresionată de starea emoțională a pârâtei și i-a împrumutat suma solicitată, bazându-se pe buna ei credință. Termenul de restituire convenit a fost de maxim 6 luni, dar, ulterior, deși reclamanta a căutat-o de mai multe ori, telefonic și personal, pârâta nu i-a restituit suma de bani și nici măcar nu a mai recunoscut împrumutul și nu i-a mai răspuns la telefon.
În drept, reclamanta a invocat art. 2164 cod civil.
Prin întâmpinare (f.18-20), pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Sectorului 1 București, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. A solicitat să se constate decăderea reclamantei din dreptul de a mai propune proba cu interogatoriu, față de art. 254 cod proc.civilă și inadmisibilitatea probei testimoniale, potrivit art. 309 pct. 1 și 2 cod proc.civilă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că susținerile reclamantei sunt simple afirmații fără nici un suport probator. Între pârâtă și reclamantă nu a existat un împrumut si nu a avut niciodată împrumuturi, credite, contracte cu bănci sau persoane fizice.
A mai precizat faptul că a lucrat la aceeași societate cu reclamanta, dar în locații diferite și pe funcții diferite, iar relațiile dintre acestea au fost strict relații contractuale de serviciu.
De asemenea a mai arătat că în perioada lucrată la acea societate comunicarea între părți se făcea numai telefonic și stric cu privire la relațiile de serviciu, fiindu-le interzise convorbirile particulare și personale, acesta fiind politica firmei, așa cum este bine cunoscut de reclamantă.
Pârâta a mai arătat că în perioada lucrată s-a întâlnit stric profesional cu reclamanta la sediul societății și nu în biroul acesteia, de maxim 3 ori, de fiecare dată de față cu alte persoane. Motivarea reclamantei ca banii ”pretins împrumutați” i-ar fi fost necesari în vederea achiziționării unui apartament fiind simple afirmații, pârâta locuind în Campina, având o casă proprietate comună cu soțul acesteia construită în perioada 2001-2003.
A susținut că nu a intenționat niciodată să achiziționeze un apartament nici pentru ea, nici pentru copiii acesteia care sunt căsătoriți și locuiesc împreună cu soții lor.
Pe de altă parte motivarea acțiunii de către reclamantă este contradictorie în sensul că deși acesta susține” că nu-i răspund la telefon și că m-a căutat de nenumărate ori” afirmă că” nu recunosc pretențiile ei”, lucru care nu este real, având în vedere că telefonul era de la firmă și era obligată să răspundă.
În drept, a invocat art. 205, 197,107,193 ,254, 309,194 cod proc.civilă.
La data de 27.06.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, respingerea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile față de data introducerii acțiunii, respingerea solicitării pârâtei privind decăderea reclamantei din dreptul de a mai propune proba cu interogatoriul.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca neîntemeiate, întrucât din modul cum este redactată întâmpinarea precum și conținutul acesteia, se poate constata că aceste apărări nu au legătură cu pretențiile reclamantei, respectiv restituirea sumei de 90.000, sumă cu care a fost împrumutată pârâta la data de 12.05.2012.
Prin sentința Civilă nr._/14.07.2014 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat judecarea cauzei la Judecătoria Câmpina jud. Prahova, competența teritorială aparținând instanței de la domiciliul pârâtului.
În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și a fost audiat martorul V. A. .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform disp. art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil „Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța reține că nu a rezultata încheierea între părți a unui contract de împrumut care să aibă ca efect restituirea sumei de_ de lei solicitată de către reclamantă. Astfel, reclamanta nu a produs un înscris care să conțină contractul de împrumut iar din declarația martorului V. A. audiat în cauză în condițiile art.309 alin.4 pct.1 C., nu a rezultat nici imposibilitatea morală de preconstituie a unui înscris și nici împrejurări de fapt referitoare la predarea sumei de bani. A rezultat că reclamanta era asistenta personală a patronului, iar pârâta lucră în locuința acestuia, relațiile dintre cele două fiind relații de serviciu.
Instanța reține de asemenea, că în cauză nu se confirmă nici ipoteza arătată de reclamantă în sensul că suma împrumutată a fost folosită de pârâtă pentru achiziționarea unei locuințe, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând că aceasta are o locuință construită anterior presupusului împrumut.
Având în vedere și disp art 358 C.pr.civ în condițiile în care reclamanta legal citată nu s-a prezentat în vederea administrării probei cu interogatoriul său, probă solicitată de pârâtă, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În temeiul art 453 c.pr.civ va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta H. D., domiciliată în București, .-15, . Corp C, ., având CNP_ în contradictoriu pârâta B. M. A., domiciliată în Campina, Ale. Buciumului, nr.21, județul Prahova, având CNP_, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2300 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Câmpina.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. A. T. M. M. M.
Red.ACAT/MMM
4ex/17.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 604/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 686/2015.... → |
|---|
