Rezoluţiune contract. Sentința nr. 862/2015. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 862/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 6819/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 862/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M.-L. E.
Grefier: A. E. V.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantă N. GH. JENIȚA și pe pârâtă D. (F. P.) A. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, ce face parte integrantă din prezenta, a fost amânată pronunțarea la 25.02.2015 pentru a se depune concluzii scrise, când instanța - pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 20.12.2013 sub nr._, reclamanta N. Jenița a chemat în judecată pe pârâta D. A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1599/22.04.2009 la BNP I. M. – S. V..
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1599/22.04.2009, a vândut pârâtei P. A. M., în prezent D., apartamentul proprietate personală situat în Câmpina, .. 9A, . hol, sufragerie, dormitor, bucătărie, baie, cămara și balcon, cu suprafața utilă de 41,98 mp, împreună cu cota indiviză de 2,41% din părțile si dependințele comune ale imobilului (casa scării, subsol, uscătorie, canal, gaze), precum și terenul aferent în suprafață de 12 mp, indiviz din întreg terenul în suprafață totală de 412 mp. Imobilul înstrăinat are număr cadastral 602-CI-A-U5 și a fost întabulat în cartea funciara nr._ a localității Câmpina, prin încheierea nr. 3879 eliberată în dosarul nr. 3879/13.03.2009 de BCPI Câmpina și OCPI Prahova.
Reclamanta a învederat instanței că a înstrăinat imobilul strănepoatei sale de soră, care i-a promis că o va îngriji tot restul vieții, iar prețul vânzării inserat în contractul de vânzare cumpărare, de 20.000 lei, nu a fost achitat.
De asemenea, s-a mai arătat că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere s-a prevăzut și faptul că pârâta își asumă obligația de întreținere și îngrijire pe tot timpul vieții reclamantei, obligație constând în hrană zilnică, locuință încălzită, iluminat electric și îngrijire în caz de boală sau neputință, cu asistență medicală și medicamente pe cheltuiala ei, precum și obligația de a o înmormânta și de a-i face pomenile după datină.
Totodată, reclamanta a precizat că, prin același contract, și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, cumpărătoarea intrând de drept în stăpânirea imobilului la data autentificării contractului și de fapt după încetarea din viață a vânzătoarei.
A mai menționat reclamanta că, de la data încheierii contractului și până la data introducerii acțiunii, pârâta nu și-a onorat obligațiile asumate, lipsind-o de ajutorul promis la data înstrăinării imobilului, înstrăinare care a avut ca scop tocmai această îngrijire, reclamanta fiind în vârstă de 84 de ani. De altfel, a mai arătat aceasta, chiar a avut probleme de sănătate și nevoie de îngrijire medicală, fiind obligată să apeleze la cunoștințe și prieteni pentru ajutor. La diferite persoane a apelat pentru a-și face cumpărăturile necesare traiului zilnic, în timp ce pârâta nu a venit nici măcar în vizită, a mai susținut reclamanta, care a învederat, totodată, și faptul că, în ultima perioadă, întrucât nu mai putea să achite facturile pentru utilitățile apartamentului, fiind nevoită astfel să se debranșeze, a apelat la o cunoștință pentru a o primi să locuiască în spațiul proprietatea acesteia, unde se află și în prezent.
Față de împrejurarea că pârâta nu și-a achitat obligația de întreținere stipulată în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, lipsind contractul de conținut și finalitate, reclamanta a apreciat că se impune rezoluțiunea acestuia.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Cu privire la disp. art. 2 din Legea 192/2006 privind procedura medierii, reclamanta a precizat că a convocat-o pe pârâtă în data de 29 noiembrie 2013, ora 11.00, reprogramând ulterior întâlnirea pentru data de 13 decembrie 2013 ora 13.00 la sediul Judecătoriei Campina, însă pârâta nu s-a prezentat, încheindu-se un proces verbal cu această ocazie.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 2263 alin 3, 5, 6 Cod civil. Totodată, a depus un set de înscrisuri, reprezentând copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe contract de vânzare cumpărare, buletin, certificat de naștere, acte medicale și cupon de pensie (f. 5-16).
La data de 03.02.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, și cerere reconvențională, prin care a solicitat, în principal, înlocuirea obligației de întreținere cu obligația de a plăti lunar o sumă de bani în cuantum de 600 lei și, în subsidiar, în cazul în care s-ar dispune rezoluțiunea contractului, obligarea reclamantei la plata către pârâtă a următoarelor sume: 20.000 lei, reprezentând prețul clauzei de vânzare-cumpărare, cu dobânda aferentă până la achitarea efectivă; contravaloarea actualizată a îmbunătățirilor aduse imobilului înstrăinat (200 lei – lucrări renovare a scării blocului, 400 lei – lucrări renovare a acoperișului blocului, 600 lei – montare ușă metalică și 5100 lei – tâmplărie termopan); 500 lei, reprezentând contravaloarea impozitului achitat în perioada 2009-2014 și 850 lei, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare a imobilului în perioada 2009-2013. A solicitat, totodată, cheltuieli de judecată (f. 21-27).
Astfel, pârâta a arătat că, în fapt, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere a fost încheiat cu reclamanta în forma prezentată de aceasta, și că desfășurarea contractului s-a derulat inițial în condițiile stipulate (trimițându-i sau dându-i periodic bani și alimente), întreținerea fiind prestată astfel cum s-a stabilit, adesea prin intermediul mamei pârâtei, care locuiește în Câmpina, la fel ca și reclamanta, întrucât pârâta locuiește în București. Pârâta a mai arătat că unele aspecte învederate de către reclamantă sunt însă neadevărate, întrucât aceasta din urmă a cauzat imposibilitatea de executare a obligației de întreținere, prin aceea că s-a mutat la domiciliul concubinului ei, care ar fi instigat-o să strice relațiile cu reclamanta și mama reclamantei, cu scopul de a redobândi imobilul înstrăinat, astfel că începând cu luna ianuarie 2014 a refuzat să mai primească banii și alimentele din partea pârâtei, întrucât i-ar fi fost interzis de către concubin să le mai primească. De asemenea, pârâta a subliniat că a renovat și îmbunătățit apartamentul în speță, însă reclamanta a refuzat să locuiască acolo, preferând să locuiască împreună cu concubinul său, ca atare fiind neadevărată afirmația potrivit căreia, din cauza debranșării apartamentului, a fost nevoită să fie primită la o cunoștință.
Față de împrejurarea că reclamanta, prin atitudinea sa, face imposibilă continuarea relației în termenii conveniți amiabil la momentul încheierii contractului, pârâta a apreciat că se impune înlocuirea obligației de întreținere cu aceea de plată a unei sume de 600 lei pe lună, conform art. 2261 Cod civil.
În subsidiar, în cazul în care instanța ar reține vreo culpă a pârâtei în executarea contractului și ar dispune rezoluțiunea acestuia, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la restituirea prețului plătit pentru apartament, în valoare de 20.000 lei, sumă remisă efectiv în fața notarului cu ocazia încheierii contractului, preț care nu face parte din obligația de întreținere, ci a reprezentat o prestație complementară acesteia. Ca atare, pârâta a considerat că, odată cu rezoluțiunea contractului, s-ar impune și înlăturarea temeiului achitării prețului de 20.000 lei, din moment ce efectul direct este reîntoarcerea dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei. De asemenea, pârâta a mai solicitat să se dispună obligarea reclamantei la suportarea contravalorii tuturor îmbunătățirilor aduse imobilului, care i-ar profita odată cu redobândirea proprietății, inclusiv a impozitului și primelor de asigurare, achitate din anul 2009 de pârâtă, întrucât îmbunătățirile au sporit valoarea proprietății, iar taxele aferente proprietății, inclusiv primele pentru asigurare, sunt obligația proprietarului și ca atare, odată redobândit dreptul cu efect retroactiv, reclamanta este ținută să suporte aceste sarcini.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 și urm. și art. 209 și urm. NCpc.
În susținerea celor arătate, pârâta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f. 33-36), prin care a susținut că suma de 20.000 lei nu a fost, de fapt, achitată de către pârâtă, căreia nu i-ar fi cerut bani, fiindu-i rudă, astfel că nu a condiționat încheierea contractului de achitarea unui preț. Referitor la cerere de înlocuire a obligației de întreținere cu obligația de a plăti o sumă lunară în cuantum de 600 lei, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea acesteia, în baza art. 2263 al. 4 CCiv. Reclamanta-pârâtă a susținut că nu a încheiat contractul cu scopul de a-și asigura o sumă de bani lunar, ci cu scopul de a fi îngrijită și de a-i fi asigurate cele necesare traiului, întrucât vârsta înaintată o împiedică să se descurce singură. Totodată, reclamanta-pârâtă a mai învederat că ea, și nu pârâta-reclamantă, a fost cea care a achitat cheltuielile pentru renovarea scării blocului și a acoperișului, în timp ce, într-adevăr, ușa metalică și tâmplăria termopan au fost achiziționate de către pârâtă, însă înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, manopera pentru montarea geamurilor fiind suportată de reclamantă. Cu privire la impozit, reclamanta a susținut că acesta a fost achitat de către pârâtă, iar cu privire la asigurare, a susținut că nu a avut cunoștință despre aceasta, motiv pentru care a apreciat că nu poate fi ținută decât pentru asigurarea obligatorie. De asemenea, reclamanta a mai reiterat că, în fapt, pârâta nu i-ar fi asigurat în niciun fel întreținerea datorată.
Concluzionând, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenționale. În drept a invocat disp. art. 205 ș.u. C.. În susținerea celor arătate, a depus copie de pe chitanțele ce atestă achitarea cheltuielilor cu reparațiile imobilului (f. 37-38).
La dosar a fost depus de către pârâta-reclamantă răspuns la întâmpinare (f. 42-50), prin care a susținut că nu se poate dispune rezoluțiunea contractului, întrucât în sarcina sa nu se poate reține o culpă în neexecutarea contractului. Față de împrejurarea că suma de_ lei a fost de fapt achitată în fața notarului, astfel cum s-a consemnat și în contractul autentic, pârâta a apreciat că reclamanta nu are posibilitatea de a demonstra contrariul cu martori, proba testimonială nefiind permisă de Codul civil anterior cu privire la înscrisurile autentice.
Referitor la situația de fapt, pârâta-reclamantă a mai menționat și că îmbunătățirile au fost făcute în decembrie 2009, contrar susținerilor reclamantei-pârâte, iar cheltuielile cu reparația scării blocului și acoperișului au fost suportate de către pârâtă, care i-a înmânat banii reclamantei, motiv pentru care chitanțele au fost emise pe numele acesteia din urmă. În ceea ce privește asigurarea facultativă, pârâta a arătat că aceasta i-a fost solicitată în mod expres de reclamantă.
Atașat răspunsului la întâmpinare au fost înaintate un set de înscrisuri și fotografii (f. 51-84).
În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisurile depuse la dosar, martori, interogatoriul pârâtei (f. 113-115) și expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții (raport expertiză - f. 109-112, răspuns la obiecțiuni – f. 146-147).
La termenul de judecată din data de 07.01.2015, au fost audiați în calitate de martori propuși de reclamantă numiții S. V. (f. 139) și M. V. (f. 140-141), și în calitate de martori propuși de pârâtă, numiții D. M. N. (f. 138) și M. V. (f. 142-143).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1599/22.04.2009, reclamanta N. Jenița a vândut pârâtei P. A. M., în prezent D., apartamentul proprietate personală situat în Câmpina, .. 9A, ., ap.5, . hol, sufragerie, dormitor, bucătărie, baie, cămara și balcon, cu suprafața utilă de 41,98 mp, împreună cu cota indiviză de 2,41% din părțile si dependințele comune ale imobilului (casa scării, subsol, uscătorie, canal, gaze), precum și terenul aferent în suprafață de 12 mp, indiviz din întreg terenul în suprafață totală de 412 mp.
Prețul vânzârii a fost de 20.000 lei precum și obligația cumpărătoarei de a o întreține și îngriji pe tot timpul vieții pe vânzătoare, obligație constând în:, hrană zilnică, locuință încălzită, iluminat electric și îngrijire în caz de boală sau neputință cu asistență medicală și medicamente pe cheltuiala cumpărătoarei, precum și obligația de a o înmormânta și de a-i face pomenile după datină.
Așa cum a declarat martorul M. V. (f. 142), ideea de a încheia cu pârâta contractul de vânzare cu clauză de întreținere i-a aparținut reclamantei, fiind ceva spontan, acest lucru petrecându-se la una din petrecerile organizate în familia pârâtei, la care reclamanta participa foarte des, reclamanta fiind sora cu mama pârâtei și totodată și nașa de botez a pârâtei .Același martor, a arătat că pârâta a fost de acord și i-a promis reclamantei că va avea grijă de ea, iar după încheierea contractului, reclamanta nu s-a plâns niciodată că nu este îngrijită de pârâtă .
La momentul încheierii acestui contract cu pârâta, în anul 2009, reclamanta locuia împreună cu concubinul său, M. V., în casa acestuia, și nu în apartamentul înstrăinat pârâtei, astfel cum rezultă din declarația de martor a acestuia (f.140) unde arată că „ precizez că locuiesc împreună cu reclamanta de 15 ani la domiciliul meu din Câmpina, .” .
Așadar se reține că mutarea din apartament a reclamantei nu avut nicio legătură cu obligația de întreținere a pârâtei, aceasta petrecându-se cu mult înainte de semnarea contractului, iar susținerea reclamantei din acțiune privitoare la faptul că a fost abandonată în locuința sa, fiind nevoită să se mute la o cunoștință, este neadevărată .
De altfel relațiile cu familia pârâtei au fost foarte bune, până la momentul promovării acțiunii, reclamanta și concubinul acesteia participând la toate reuniunile organizate în familia pârâtei, la nunta pârâtei care a avut loc in anul 2013 și la plimbări împreună cu mama pârâtei și concubinul acesteia, aspect confirmat atât de martorul M. V. (f. 142-144), propus de pârâtă cât și de martorul M. V. (f.140-141) concubinul reclamantei, propus de către aceasta .
Așa cum a arătat și martorul M. V. (f.142-144) și cum se menționează și în testamentul aut. sub nr.3935/19.09.2003 (f.52) reclamanta a încheiat contractul cu pârâta, în contextul în care în anul 2003 lăsase prin testament întreaga avere, mamei pârâtei, P. V., care avea grijă la vremea respectivă de aceasta, ajutând-o pe reclamantă .
Referitor la neexecutarea sau executarea defectuoasă a obligației de întreținere din partea pârâtei, asa cum a pretins reclamanta, instanța reține că martorul M. V. (f.142-144) propus de pârâtă, a precizat în declarația dată în fața instanței că pârâta i–a acordat reclamantei întreținere, îi dădea pachete de două trei ori pe lună când venea de la București și când nu putea veni, mergeau martorul și concubina sa ( mama pârâtei ) și îi duceau reclamantei alimente, îi dădeau sumele necesare de bani pentru cumpărarea medicamentelor și celor necesare traiului și pentru plata întreținerii apartamentului din . impozitele aferente acestuia, a mai precizat că lunar pârâta îi dădea reclamantei sume de bani, iar pentru medicamente banii erau restituiți de fiecare data de pârâtă reclamantei, martorul fiind prezent la domiciliul reclamantei atunci când aceasta scotea bonurile de medicamente, iar pârâta îi plătea sumele respective conform bonurilor, că pârâta a fost cea care suportat cheltuielile necesare unei intervenții chirurgicale si cu medicamentele necesare refacerii după aceasta, imediat după încheierea contractului în anul 2009, când având o infecție la o mână reclamanta a fost dusă de către pârâtă pentru a fi operată la un spital din București .
A mai precizat același martor că alimentele pentru reclamantă le cumpărau el si concubina sa și ulterior pârâta le plătea acestora costul alimentelor, că mama pârâtei a ajutat-o într-o perioadă la spălatul rufelor pe reclamantă, întrucât datorită reumatismului aceasta a avut o problemă la umăr și nu putea presta această activitate și tot mama pârâtei a fost cea care dus-o pe reclamantă la un control la o clinică privată în Campina acum 2 ani .
Atât martorul M. V. (f.142-144) cât si martorul M. V. (f.140-141) au precizat că reclamanta nu s-a aflat și nu se află în situația de a nu se putea îngriji singură, prestând diferite activități casnice în locuința actuală împreună cu concubinul său.
De cealaltă parte, martorul M. V. (f.140-141), concubinul actual al reclamantei afirmă în depoziția sa că după încheierea contractului pârâta a venit o data de două ori în vizită la reclamantă și nu i-a adus decât câteva fructe, că el a fost cel care a suportat cheltuielile necesare cumpărării medicamentelor de care reclamanta avea nevoie pentru reumatism, că el a dus-o pe reclamantă la spital, când i s-a făcut rău și că el este cel care gătește în gospodăria comună .
Această depoziție însă trebuie privită în contextul în care martorul M. V. este actualul concubin al reclamantei, în contextul în care demersul reclamantei in promovarea prezentei acțiuni a fost o surpriză pentru pârâtă și familia acesteia, astfel cum au declarat martorii M. V. (f.142-144) și D. M. N. (f.138), schimbarea radicală de atitudine a reclamantei fiind evidenta și prin prisma faptului că înainte cu 4 luni de promovarea acțiunii, reclamanta a participat bucuroasă la nunta pârâtei, între părți nefiind probleme, asa cum au arătat martorii M. V. (f.142-144) și D. M. N. (f.138) și cum rezultă și din fotografiile depuse la dosar (f.84).
Totodată nu trebuie ignorată nici afirmația martorului M. V. (f.142-144) care în depoziția sa arată că după al doilea sau al treilea termen de judecată a avut o discuție cu reclamanta în care aceasta cu lacrimi în ochi i-a spus că îi pare rău pentru ce se întâmplă și că tot pârâtei ar trebui să îi revină acest apartament .
Având în vedere această atitudine șovăielnică a reclamantei și schimbarea bruscă de atitudine în legătură cu desființarea acestui contract, punându –se un semn de întrebare, de ce timp de 4 ani aceasta nu a reacționat în sensul promovării unei acțiuni judecătorești împotriva pârâtei, daca pârâta nu i-a oferit nici un fel de întrețineredupă încheierea contractului, așa cum afirmă martorul M. V., instanța va inlătura ca nesinceră depoziția acestui din urmă martor, mai ales că acesta fiind concubinul său, ar fi direct interesat să obțină desființarea contractului .
Din toate probele administrate în cauză, declarații de martori coroborate cu înscrisuri, a rezultat că la data încheierii contractului, în anul 2009 reclamanta cunoștea faptul că pârâta locuiește în București, acceptând în acest mod ca o parte din obligațiile de întreținere pe care și le-a asumat pârâta să fie exercitate prin intermediul părinților acesteia, care îi erau prieteni apropiați, după cum a confirmat chiar și martorul reclamantei M. V., dar și martorul M. V..
Nefiind vorba de o obligație strict personală, obligația de întreținere poate fi executată fie personal de debitor, fie prin intermediul altei persoane, atâta timp cât sunt respectate condițiile avute în vedere de părți, astfel încât instanța consideră că neexecutarea în mod direct de către pârâtă a unora din obligațiile asumate față de reclamantă, nu constituie prin ea însăși o imprejurare de natură să ducă la desființarea contractului .
Caracterul intuitu personae al contractului de întreținere are în vedere persoana creditorului obligației de întreținere și nu persoana debitorului obligației de întreținere . Este normal să fie așa, pentru că ceea ce se urmărește prin această trăsătură esențială a contractului de întreținere este de a se asigura creditorului obligației cele necesare –hrană, încălzire, iluminat, asistență medicală, etc-acesta fiind cel aflat în starea de nevoie, și nu debitorul obligației care poate executa el însuși obligația sau poate executa această obligație prin intermediul altei persoane, sau și prin intermediul altei persoane cum este cazul în speță .
Reținând așadar din probele administrate că pârâta ,( în contextul în care reclamanta, la momentul anului 2009 când s-a incheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, locuia în casa concubinului sau, M. V., nu suferea de vreo boală gravă, iși putea face singură menajul și iși putea găti) și-a îndeplinit după încheierea contractului obligația întreținerii reclamantei, asigurându –i acesteia hrana și cheltuielile curente, pentru care îi dădea regulat sume de bani, atât direct cât și prin intermediul părinților săi care o ajutau pe reclamantă la cumpărături cu banii dați de pârâtă, prin decontarea cheltuielilor medicale atunci când aceasta avut nevoie și prin asigurarea unui confort psihic prin includerea acesteia în viața de familie, participând la toate reuniunile și petrecerile organizate de familia pârâtei, în temeiul art 1020-1021 C Civ de la 1864, aplicabil ca lege în vigoare la data încheierii contractului, nefiind dovedită o neexecutare sau o executare defectuoasă a obligației de întreținere asumată de pârâtă prin contract, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1599/22.04.2009 la BNP I. M. – S. V..
Cu privire la cererea reconvențională principală, se reține că dacă pentru rezilierea contractului se aplică dispozițiile Codului civil de la 1864 ,ca lege în vigoare la momentul încheierii contractului, astfel cum prevăd disp. art 102 alin 1 din Legea 71/2011, potrivit căruia „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa „, modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării .
Așadar în speță sunt aplicabile disp. art 2261 din Noul Cod Civ, potrivit cărora dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective …instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare .
Din depoziția martorului M. V. (f.142-144) se reține că reclamanta după sărbătorile de iarnă din anul 2013 a refuzat să mai primească de la pârâtă pachetele cu alimente: făină, ulei, zahar, carne și de atunci pârâta nu i-a mai dat bani sau bunuri, direct, ci i-a trimis prin mandat poștal cca 6-7 milioane lei /lună pe care reclamanta îi refuza și pârâta îi primea înapoi .Această situație a refuzului de alimente a fost confirmată partial și de martorul M. V. .
Instanța apreciază că dată fiind deteriorarea relațiilor dintre părți și refuzul reclamantei de a mai primi întreținere de la pârâtă, în condițiile acesta conviețuieste cu numitul M. V., obligația de întreținere nu mai poate fi executată de pârâtă în natură, astfel încât în temeiul a art 2261 din Noul Cod Civ, instanța va admite cererea reconvențională principală și va dispune înlocuirea obligației de întreținere instituită în favoarea reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. 1599/22.04.2009 cu obligația pârâtei de a plăti reclamantei lunar suma de 800 lei, apreciind că în condițiile în care asa cum a declarat martorul M. V., reclamanta are o pensie de 600 lei lunar, suma de 1400 lei lunar ( 600 + 800 ) poate asigura reclamantei un trai decent prin acoperirea necesităților zilnice și a cheltuielilor cu utilitățile,
Față de admiterea cererii reconvenționale principale, vor fi respinse ca rămase fără obiect capetele de cerere reconvențională subsidiare .
În temeiul art 453 alin 1 Cod pr civ, va fi obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.780 lei cheltuieli de judecată, din care 1680 lei taxa timbru(f94), 1200 lei onorariu expertiză construcții (f.105, 155) și 1000 lei onorariu avocat (f.158, 159).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. GH. JENIȚA, domiciliată în Câmpina, .. 9 A, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâta D. (fostă P.) A. M., domiciliată în Câmpina, ., nr. 75, jud. Prahova, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională principală și dispune înlocuirea obligației de întreținere instituită în favoarea reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. 1599/22.04.2009 cu obligația pârâtei de a plăti reclamantei lunar suma de 800 lei.
Respinge capetele de cerere reconvențională subsidiare ca rămase fără obiect.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.780 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel ce se va depune la Judecătoria Câmpina, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. M. L. V. A. E.
A.V. 09 Martie 2015
Red. EML/4 ex./02.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1043/2015. Judecătoria CÂMPINA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
