Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 163/2013. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 2097/206/2012
Dosar nr._ Modificare măsuri privind copilul
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 163
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 FEBRUARIE 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A. P.
GREFIER M. M.
Pe rol judecarea dosarului civil având ca obiect „modificare măsuri privind copilul”, cerere formulată de reclamantul L. G. I. în contradictoriu cu pârâta Țicaleac M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de avocat M. F. și pârâta Țicaleac M. asistată de avocat L. O.. Se prezintă martorii Hauca M., L. E., propuși de reclamant și Țicaleac V., Țicaleac E., propuși de pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat M. F., pentru reclamant depune la dosar caracterizarea psihopedagogică a minorei.
Instanța, conform art. 193 alin. 1, 2 Cod procedură civilă procedează la audierea martorilor prezenți Hauca M., L. E., propuși de reclamant și Țicaleac V., Țicaleac E., propuși de pârâtă, sub prestare de jurământ, susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale separat atașate la dosar.
Avocat M. F., pentru reclamant și avocat L. O., pentru pârâtă arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în prezenta cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.
Avocat M. F., pentru reclamant solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, respingerea cererii reconvenționale, să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorei L. I., să fie exercitată de reclamant, să se stabilească locuința acesteia la reclamant, în com. B., .. 271, jud. Suceava având în vedere că după divorț, deși minora a fost încredințată pârâtei, aceasta nici măcar nu a vizitat-o, nu a sunat-o, aceasta având un diagnostic de retard mediu. De asemenea reclamantul nu a avut posibilitatea să ia legătura cu ea întrucât nu știa unde este, din declarațiile martorilor audiați la termenul de astăzi a rezultat că aceasta locuiește în localitatea Găinești de șase luni sau un an, nu se cunoaște dacă este căsătorită sau nu, minora este bolnavă, urmează să fie internată într-un centru special, însă nu poate fără acordul pârâtei cu care nu poate să ia legătura.
Avocat M. F., pentru reclamant arată că potrivit art. 398 alin. 1 dacă există motive întemeiate având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unui dintre părinți, iar în cauză pârâta nu s-a interesat de minoră, iar din caracterizarea psihopedagogică efectuată de profesor Lisca N. rezultă că pârâta nu a fost niciodată nici în cadrul școlii, nici în exterior, iar la întrebarea „Cum o cheamă pe mama ta” minora a răspuns „Nu știu, nu o cunosc”. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat L. O., pentru pârâtă solicită admiterea cererii reconvenționale, admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant în sensul de a se stabili locuința minorei la reclamant, în com. B., .. 271, jud. Suceava și respingerea capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorei L. I., doar de către reclamant, exercitarea autorității părintești asupra minorei să se facă în comun de ambii părinți întrucât reclamantul nu a indicat motivele temeinice pentru aceasta, după divorț pârâta a vrut să o ia pe minoră și să o ducă la spital la Cluj, însă nu i s-a permis.
S-a precizat de către apărătorul pârâtei că autoritatea tutelară a propus exercitarea autorității părintești asupra minorei în comun, stabilirea locuinței la bunicii paterni, considerând că este în interesul superior al copilului.
De asemenea precizează că celălalt copil a fost înscris la grădinița specială la Fălticeni, existând școală specială la Câmpulung Moldovenesc, reclamantul nu a fost niciodată la foștii socrii, nu a încercat să o contacteze pe pârâtă, regula majoritară fiind exercitarea autorității părintești de ambii părinți, în cauză reclamantul nu a probat că pârâta ar face abuz de autoritate părintească.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea civilă formulată la data de 08 noiembrie 2012 reclamantul L. G. I. a chemat-o în judecată pe pârâta Țicaleac M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorei L. I. născută la data de 26.05.2003 să fie exercitată numai de el și să se stabilească locuința minorei la el, în com. B., .. 271, jud. Suceava.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că prin Sentința civilă nr. 18 din 07 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, modificată prin Decizia nr. 162/07.04.2009 a Tribunalului Suceava, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între ei, din vina ambilor soți, pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei acela de ,,Țicaleac”, iar minorii rezultați din căsătorie, respectiv I. născută la data de 26.05.2003 și I. născut la data de 16.12.2009, i-au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare, el fiind obligat la plata pensiei pentru aceștia.
S-a mai arătat de către reclamant că de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 18 din 07.01.2009, respectiv 07.04.2009 și până în prezent, pârâta nu a venit să o ia pe minoră, nu a venit niciodată să o viziteze pe aceasta și nici nu s-a interesat de soarta acesteia, cu toate că știe că este bolnavă, având diagnosticul de ,,retard psihic mediu” și nu a reușit niciodată să o contacteze, mai mult, de o perioadă de timp, pârâta este plecată din . fi căsătorit sau locuiește cu un alt bărbat și nu-i știe domiciliul, pentru că familia sa ține secret acest lucru.
Totodată, reclamantul a arătat că minora a locuit dintotdeauna la el, fiind în prezent în grija sa, el fiind ajutat în permanență de părinții săi L. I. și E., minora este elevă în clasa I-a la școala cu clasele I-VIII B., dar la recomandarea psihologului, aceasta necesită să fie înscrisă la o școală specială și întrucât nu poate să ia legătura cu pârâta, nu există comunicare între ei pentru a lua în comun măsurile ce se impun și având în vedere interesul superior al copilului, solicită admiterea acțiunii.
Cererea a fost întemeiată în drept, în baza disp. art. 398 alin. 1 și art. 400 alin. 1 Cod civil.
Pârâta prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar, a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii formulată, solicitând a se încuviința, ca autoritatea părintească a minorei L. I. născută la data de 26.05.2003 să revină în comun ambilor părinți, fiind de acord cu stabilirea locuinței la reclamant.
Totodată, a arătat pârâta că din căsătoria lor, au rezultat doi copii minori respectiv I. născută la data de 26.05.2003 și I. născut la data de 16.12.2009, iar reclamantul nu a respectat dispozitivul sentinței de divorț, întrucât ulterior desfacerii căsătoriei lor, minora I. a locuit la fostul ei soț, iar minorul I. a continuat să locuiască la ea, ambii copii fiind născuți cu probleme de sănătate, I. fiind bolnav de autism, așa cum rezultă din actele depuse la dosar.
A mai arătat pârâta, că reclamantul a neglijat-o pe minoră, înscriind-o la școală în clasa I, abia la vârsta de 9 ani iar după despărțirea lor în fapt nu s-a mai prezentat cu minora la control medical periodic la spitalul din Cluj, conform recomandărilor medicului curant, susținând de asemenea, că situația materială a reclamantului este precară și se compune doar din alocația minorei de 42 lei pe lună, acesta nefiind înscris în Registrul agricol cu nici un fel de bunuri mobile sau imobile.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat să se încuviințeze ca autoritatea părintească a minorei L. I. născută la data de 26 mai 2003 să revină în comun ambilor părinți, dat fiind faptul că este în interesul exclusiv al minorei, ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți, pentru o dezvoltare fizică și morală normală, pentru păstrarea echilibrului socio-afectiv, având în vedere dreptul copilului la o viață de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a drepturilor omului, susținând că reclamantul nu a indicat nici un motiv întemeiat pentru a deroga de la regula generală a autorității părintești comune, aceste situații fiind privite ca o excepție.
Totodată pârâta a precizat că minora este puternic atașată de ea în calitate de mamă și dorește păstrarea legăturii cu aceasta.
Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept în baza disp. art. 397 cod civil și art. 119 Cod proc. civ.
În cauză s-au administrat probe fiind efectuată anchetă psihosocială de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei B., audiați martorii Hauca M. și L. E. propuși de reclamant, martorii Țicaleac V. și Țicaleac E., propuși de pârâtă și au fost depuse la dosar: în copie Sentința civilă nr. 18 din 07 ianuarie 2009 a Judecătoriei C-lung Moldovenesc, Decizia civilă nr. 162 din 07.04.2009 a Tribunalului Suceava, certificatul de naștere al minorei L. I., acte medicale cu privire la minora L. I., Hotărârea nr. 1105/2012 privind încadrarea în grad de handicap a minorului L. I. și caracterizare psihopedagogică a minorei L. I..
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 18 din 07 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă și irevocabilă prin modificările aduse conform Deciziei nr. 162/07.04.2009 a Tribunalului Suceava, a fost admisă acțiunea de divorț, iar minorii I. născută la data de 26.05.2003 și I. născut la data de 16.12.2009, i-au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare, reclamantul fiind obligat la plata pensiei pentru aceștia.
Conform art. 5 lit. 2 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil, prin urmare în această materie începând cu 1 octombrie 2011, dispozițiile noului Cod sunt de imediată aplicare.
De asemenea conform art. 403 în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului, iar potrivit art. 46 din Legea 71 privind punerea în aplicare a noului Cod Civil dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil.
În acest caz modificările pot privi atât cele legate de schimbarea legii vizând acordarea exercițiului autorității părintești și stabilirea locuinței copilului în locul măsurilor dispuse anterior, de încredințare spre creștere și educare a minorului, având în vedere că trecerea de la vechiul Cod Civil la noul Cod Civil reprezintă o schimbare majoră de conjunctură care motivează o astfel de acțiune cât și modificarea împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere și educare unuia dintre părinți, cum este în cazul de față.
Autoritatea părintească este definită de Codul Civil la art. 483 ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Conform art. 397 Cod civil, după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, art. 398 alin. 1 stabilind că dacă există motive întemeiate având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unui dintre părinți.
Prin urmare, dacă interesul superior al copilului o reclamă, instanța poate opta pentru o autoritate părintească exercitată de unul dintre părinți și asta nu doar în cazurile în care un părinte este decedat, decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție sau în neputința de a–și exprima voința, așa cum a susținut pârâta în întâmpinare.
Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantului au arătat că pârâta, de la divorț, nu a mai fost să își vadă fetița nici la domiciliu și nici la grădiniță sau la școală, aceasta având probleme de sănătate, susținând că imediat după divorț pârâta s-a mutat în B. de Sus, dar s-a recăsătorit și a plecat de acolo. Totodată s-a arătat că minora a locuit împreună cu reclamantul și înainte de divorț pentru că soții au fost despărțiți în fapt o perioadă și chiar pe timpul divorțului aceasta a rămas la tată, care a avut grijă de ea întrucât pârâta a plecat doar cu băiețelul și cu toate că la divorț i-a fost încredințată mamei spre creștere și educare, aceasta nu a venit să o ia.
Martorii audiați la propunerea pârâtei au arătat că minora locuiește la tatăl ei de vreo patru ani de zile și cu toate că i-a fost încredințată pârâtei, nu a reușit să o ia pe minoră cu toate că a încercat acest lucru, nu a fost lăsată de reclamant. De asemenea, pârâtei i s-a interzis să o vadă și la grădiniță sau la școală, educatoarea spunându-i că reclamantul nu-i dă voie, să o vadă, la fel apoi și învățătoarea.
Potrivit anchetelor sociale întocmite de Primăria comunei B., minora L. I. în vârstă de 9 ani, este crescută de către tată deși în urma divorțului a fost încredințată spre creștere și educare mamei, copilul are probleme de sănătate suferind de retard psihic mediu, fiind înscrisă la medicul de familie din comună, este elevă în clasa I la Școala cu clasele I-VIII B., dar la recomandarea psihologului este să fie înscrisă la o școală specială, precizând că relațiile dintre foștii soți nu sunt bune, nu se ajută reciproc la creșterea și îngrijirea copiilor minori, fiecare având câte o problemă de sănătate însă nu există comunicare între aceștia și nu discută problemele copiilor.
S-a arătat că la domiciliul bunicilor minora are cameră proprie care este curat întreținută și mobilată, amenajată pentru a oferi condiții optime de creștere, studiu și relaxare, propunând stabilirea locuinței minorei la domiciliul bunicilor paterni inclusiv la tatăl L. G. I., întrucât aceasta este înscrisă la școala din localitate, este atașată de ambii bunici și tată, cât și învățătoarea Lucasciuc A. care se ocupă îndeaproape de ea, iar exercitarea autorității părintești să se facă de ambii părinți.
Potrivit caracterizării psihopedagogice întocmite de către Școala Gimnazială B., rezultă că minora în vârstă de 9 ani a fost înscrisă în clasa I de către tatăl său în grija căruia se află, aceasta fiind normal dezvoltată din punct de vedere fizic, însă se încadrează în categoria elevilor cu cerințe educative speciale (CES). S-a arătat că de creștere și educația lui s-a ocupat permanent tatăl cu bunica din partea tatălui L. E., eleva venind la școală permanent fiind bine îngrijită din toate punctele de vedere, tatăl și bunica ținând legătura permanent cu școala, participând la activitățile școlare și extrașcolare, la ședințele cu părinții.
Referitor la mama elevei s-a arătat că de la începutul anului școlar aceasta nu a venit niciodată la școală, nu s-a interesat de situația școlară a copilului, nu a luat legătura cu eleva în timpul programului școlar sau în afara cestuia, aspecte care se pot proba cu ajutor camerelor video amplasate în interiorul și exteriorul școlii, iar la întrebarea ,,Cum o cheamă pe mama ta?” eleva a răspuns ,,Nu știu, nu o cunosc”.
În cauză din probatoriul administrat instanța reține că din căsătoria soților au rezultat doi copii, ambii cu probleme medicale grave și deși minora I. a fost încredințată prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare mamei, aceasta nu numai că nu a venit să o ia pe minoră, (în cauză neexistând nici o dovadă că aceasta s-a adresat organelor de poliție, parchet, executor judecătoresc) dar nici măcar nu a vizitat-o pe minoră în acest interval de 3-4 ani și nici nu s-a interesat nici măcar telefonic de starea acesteia. Cu toate că pârâta a susținut în întâmpinare că minora este puternic atașată de ea, a rezultat în cauză din ancheta psihopedagogică întocmită de școală, că minora nici nu o cunoaște și nu știe cum o cheamă.
Criteriul după care instanța decide atât cu privire la exercitarea autorității părintești cât și cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, este interesul superior al acestora, iar la aprecierea interesului trebuie să se țină seama de întreg complexul de împrejurări privind atât copilul, cât și disponibilitatea fiecărui părinte de a colabora cu celălalt părinte în aspectele care îi privesc pe minori.
În acest sens, subordonate interesului superior al copilului minor sunt reglementate și principiile din Legea nr. 272/2004 privind protecția copilului între care și cel de la art. 6 lit. j care se referă că orice decizie cu privire la copil trebuie luată cu celeritate.
Este evident că în cauză datorită problemelor medicale pe care le are minora, acesta impune luarea anumitor hotărâri și măsuri privind tratamente, internări, ori pârâta nu comunică cu reclamantul, a rezultat că nici nu mai locuiește în localitatea B. de Sus și de un an de zile locuiește în . în cadrul dosarului pârâta nu și-a indicat adresa la care stă efectiv în . cea de la părinții săi din B. de Sus, rezultând încă o dată că nu manifestă disponibilitate în a comunica cu reclamantul.
Intenția avută de legiuitor prin consacrarea autorității comune ca regulă a plecat de la principiul că minorii interacționează cu ambii părinți iar aceștia implicându-se în întreaga lor activitate, pot hotărî de comun acord măsuri care sunt în interesul copilului.
Nu aceeași este situația și în cazul de față în care pârâta necomunicând și nevizitând-o pe minoră timp de patru ani, nu-i cunoaște problemele, cu precizarea că autoritatea părintească exercitată doar de reclamant nu prejudiciază interesul minorei și nici nu aduce atingere dreptului celuilalt părinte, întrucât aliniatul 2 al art. 398 prevede că celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare al copilului, prin urmare, dacă reclamanta dorește să păstreze legături cu fiica sa așa cum susține în întâmpinare, poate să facă acest lucru.
În cauză este evident că s-au schimbat împrejurările avute în vedere la încredințarea minorei mamei, întrucât așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, de trei patru ani de zile aceasta se află exclusiv în îngrijirea reclamantului, rezultând totodată că este în interesul minorei ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către reclamant.
În consecință, instanța având în vedere probatoriul administrat, consideră că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 403 Cod civil, astfel că urmează a admite acțiunea și a respinge cererea reconvențională, dispunând ca exercitarea autorității părintești asupra minorei L. I., născută la data de 26.05.2003, să fie exercitată de reclamant.
Cu privire la locuința minorei, ambele părți au convenit ca aceasta să fie stabilită la tată, instanța considerând că și această măsură corespunde cu interesul minorei, prin urmare dispune ca în temeiul art. 400 alin. 2 Cod Civil, minora să locuiască cu reclamantul și stabilește locuința minorei L. I. născută la data de 26.05.2003 la reclamant în comuna B., .. 271, județul Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă având ca obiect „modificare măsuri privind copilul”, cerere formulată de reclamantul L. G. I. domiciliat în comuna B., .. 271, județul Suceava în contradictoriu cu pârâta Țicaleac M., domiciliată în comuna B., . – la familia Țicaleac V., nr. 57, județul Suceava.
Respinge cererea reconvențională, ca nefondată și pe cale de consecință:
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei L. I., născută la data de 26.05.2003, să fie exercitată de reclamant.
Stabilește locuința minorei la reclamant, în com. B., .. 271, jud. Suceava.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.A.P.
Tehnored.M.M./GN
Ex. 4/11.03.2013
| ← Căsătorie minor. Sentința nr. 220/2013. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria... → |
|---|
