Acţiune în constatare. Sentința nr. 365/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 365/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2332/206/2014
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMANIA
JUDECĂTORIA C. MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.365
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06 MARTIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în constatare formulată de reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâta municipiul C. Moldovenesc prin primar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a da posibilitatea reclamantului să depună concluzii scrise la dosar s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2015 și din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin acțiunea introdusă în fața acestei instanțe și înregistrată la data de 22 septembrie 2014 reclamantul R. G. a chemat-o în judecată pe pârâta M. C. Moldovenesc prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a-l obliga să-i predea garajul construit de el, în mod gratuit și liber de sarcini, pe terenul concesionat de la pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat următoarele:
Pârâta a organizat licitație pentru concesionarea unor terenuri ce-i aparțin, cu cetățenii care doresc să-și construiască garaje, pentru autovehicule proprietatea lor privată și magazii.
În acest sens el a participat la licitație și și-a adjudecat o suprafață de 15 m.p. situată în M. C., pe . C. și astfel a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr.6340 din 25 septembrie 1997, pe o perioadă valabilă timp de 10 ani și care a fost prelungită cu încă 5 ani până la data de 25 septembrie 2012, în baza actului adițional_ din 05octombrie 2007
Pe acest teren concesionat și-a construit un garaj și două magazii în baza certificatului de urbanism 165 din 24 octombrie 1997 și a autorizațiilor de construire 108, 109, 110 din 22 octombrie 1997 eliberate de pârâtă, după care concedentul nu a mai vrut să-i prelungească durata concesionării, ba mai mult l-a somat să predea bunul proprietatea sa privată, gratuit și liber de sarcini în baza HG 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locații gestiunii, care nu are nici o legătură cu contractele de concesiune încheiate de el, deoarece acest act normativ se referă la Metodologia de concesionare întreprinderilor socialiste transformate în societăți comerciale cu capital de stat și nu a persoanei fizice.
Acest act normativ prevede la pct.8.1.1. din anexa 2 referitoare la Caietul de sarcini că: „la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele care au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și liberi de sarcini”.
În același timp reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art.40 alin.1 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor, care aprobă HG 1228/1990: „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea”.
Totodată s-a susținut că pârâta face trimitere la dispozițiile art.298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998 și care menționează: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”, însă, această prevedere se referă doar la lucrările publice și nicidecum nu are legătură cu lucrările și contractele de concesiune din domeniul privat ale unei unități administrativ teritoriale.
Tot astfel, s-a susținut că în ceea ce privește acele construcții pe care-l pretinde pârâta, acestea au fost edificate de către el, devenind astfel bun propriu, privat și nu poate fi deposedat de el, decât în condițiile legii și nicidecum în mod gratuit, cu atât mai mult cu cât prin articolul 44 din Constituția României este garantată proprietatea privată care la aliniatul 3 specifică faptul că „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.
De asemenea s-a susținut că pârâta a nesocotit și dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția CEDO care stipulează că: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional”.
S-a mai susținut că și prin articolul 1 din Legea 33 din 02 iunie 1994 se menționează că: „exproprierea de imobile, în tot sau doar în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire prin hotărâre judecătorească.”
Așadar, reclamantul a susținut că dreptul invocat de pârâtă nu există întrucât lipsește baza legală și este încălcat atât dreptul internațional cât și dreptul intern, motiv pentru care s-a solicitat să se constate inexistența dreptului pretins de pârâtă.
Motivarea în drept.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.35 din codul de procedură civilă.
În acest sens s-au depus la dosar, în copie: contractul de concesiune nr.6340 din 25.09.1997, actele adiționale_ și_ din 05.10.2007, autorizație de construire 108, 109 și 110 din 20.11.1997, certificat de urbanism 165 din 24 24.10.1997 și proiectele privind construcția garajului și a magaziei și adresa 1148 din 26.01.2015 emisă de Serviciul taxe și impozite din cadrul Primăriei Municipiului C. Moldovenesc din care rezultă că pentru terenul în suprafață de 21 m.p. concesionat el a plătit redevența în perioada 01.10.1997 – 25.09.2013.
Poziția procesuală a pârâtei.
Prin întâmpinările și cererea reconvențională depuse la dosar (fila 39-41) pârâta a solicitat:
- respingerea acțiunii ca nefondată și
- obligarea reclamantului să-i predea construcția garaj cu cele două magazii și terenul ocupat de aceasta în suprafață de 21 m.p. (15+3+3) ocupat de acestea, situate în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
În motivarea întâmpinărilor și a cererii reconvenționale s-au arătat următoarele:
Terenul în suprafață de 21 m.p. (15+3+3), situat în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc, nu doar 15 m.p. cum este menționat în acțiune, i-a fost concesionat reclamantului în temeiul Hotărârilor Consiliului Local nr.28 din 17 aprilie 1997 și respectiv 48 din 28 august 1997, a caietului de sarcini și a licitației desfășurate în vederea edificării unei construcții garaj cu două magazie, încheindu-se în acest sens contractele 6340 (15 m,.p. ) din 25 septembrie 1997, 6341 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.) și 6342 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.) pe o durată inițială de 10 ani, concesiune ce a fost prelungită cu jumătate din durata inițială, respectiv 5 ani până la data de 25 septembrie 2012, conform actelor adiționale nr._,_ și_ din 05.10.2007.
În conformitate cu art.10.a.1 din contractele nr. 6340 (15 m,.p. ) din 25 septembrie 1997, 6341 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.) și 6342 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.) la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractelor de concesiune (terenul de 21 m.p.) și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el (construcția garaj cu două magazii), gratuit și libere de orice sarcini.
S-a mai susținut că prevederile contractuale menționate mai sus fac aplicația dispozițiilor art.8.1.1 din anexa nr.2 din caietul de sarcini la Hotărârea Guvernului 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, închirierii și locației gestiunii, (act normativ în temeiul căruia a fost atribuit terenul în concesiune) și care stipulează că: „la termenul prevăzut în contract, de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda toate bunurile ce au făcut obiectul concesiunii și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”, aspecte ce rezultă și din prevederile art.5.1.1 al Caietului de sarcini, în temeiul căruia s-a desfășurat licitația publică, aprobată prin HCL 28 din 17 aprilie 1997.
În același timp s-a arătat că prin articolul 40 alin.1 din Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor (act normativ care abrogă HG 1228/1990) se menționează „contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea”, în timp ce prin art.298 din OUG 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziție publică, a contractelor de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii care abrogă Legea 219/1998 se arată că: „contractele în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se definitivează în baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora”.
Având în vedere dispozițiile legale și contractuale menționate anterior s-a arătat că reclamantul are obligația să-i predea ei – pârâtei în calitate de concedent, construcția garaj, precum și terenul aferent la încetarea concesiunii, cu mențiunea că sunt aplicabile acte normative ce au fost avute în vedere la data inițierii concesiunii.
Tot astfel, s-a susținut că afirmațiile reclamantului nu-și găsesc justificare, întrucât:
- art.298 din OUG 34/2006 se referă la faptul că procedurile de atribuire a concesiunilor se definitivează pe baza prevederilor legale, iar la data inițierii acestora, pentru contractele încheiate anterior apariției acestui act normativ, încât acest aspect nu are legătură cu procedurile de atribuire a contractelor de concesiune, de lucrări publice, ec. prevăzute de OUG 34/2006, cum se menționează în acțiune;
- HG 1228/90 nu este căzut în desuetudine după adoptarea Constituției din 1991, câtă vreme era în vigoare la acea dată, cu atât mai mult cu cât acele construcții nu au fost edificate de reclamant în calitate de concesionar pe cheltuiala sa, ci au fost cumpărate de la precedentul concesionar;
- referirea la dispozițiile art.44 alin.3 din Constituția României este irelevantă deoarece se referă la exproprieri pentru cauze de utilitate publică, ceea ce nu este cazul în speța de față;
- referirea la articolul din Protocolului Adițional la Convenția pentru Apărea Drepturilor Omului, de asemenea nu este aplicabil întrucât se referă tot la exproprieri pentru cauză de utilitate publică ca de altfel și
- dispozițiile art.1 din Legea 33/94 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică republicată, nu-și au nici un suport legal, întrucât nu au legătură cu speța de față.
În același timp s-a arătat că în ceea ce privește afirmațiile reclamantului în sensul că nu există temeiuri legale și contractuale în baza cărora are obligația să predea construcțiile edificate pe terenul care a fost concesionat, nu pot fi reținute pentru considerentele arătate.
Mai mult decât atât s-a susținut că reclamantul a fost informat prin adresa 9564 din 13.05.2014 despre obligativitatea predării construcțiilor edificată pe terenul concesionat, iar acesta nu a dat curs solicitării.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Întâmpinările și cererea reconvențională au fost argumentate în drept pe disp.art.205- 210 cod procedură civilă.
Au fost anexate în copie: Hotărârile CL 28 din 17 aprilie 1997 și respectiv 48 din 28 august 1997, Caietul de sarcini, contractele 6340 (15 m,.p. ) din 25 septembrie 1997, 6341 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.), actul adițional_ din 05.10.2007, precum și sentința civilă nr.780 din 23 mai 2003 a Judecătoriei C. Moldovenesc cu titlu de practică judiciară.
Probe.
În afară de înscrisurile depuse la dosar nu s-au solicitat alte probe.
Situația reținută de instanță.
Prin contractele 6340 (15 m,.p. ) din 25 septembrie 1997, 6341 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.) și 6342 din 25 septembrie 1997 (3 m.p.) – în temeiul Hotărârilor Consiliului Local nr.28 din 17 aprilie 1997 și respectiv 48 din 28 august 1997, a caietului de sarcini și a licitației desfășurate în vederea edificării unei construcții garaj cu două magazie – i-a fost concesionată reclamantului suprafața de 21 m.p. (15+3+3) pe o durată inițială de 10 ani, care a fost ulterior prelungită cu 5 ani prin actele adiționale_,_ și_ din 05.10.2007, în baza căruia respectivul și-a edificat un garaj și două magazii în baza certificatului de urbanism și a autorizațiilor de construire 108,109 și 110 din 20 noiembrie 1997 eliberate de pârâtă.
În toate contractele de concesionare la art.10.a.1 privind încetarea concesiunii prin expirarea duratei, se menționează că: „la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și libere de sarcini”.
De altfel, aceste prevederi au fost preluate integral și din mențiunile cuprinse la art.5.1.1. din Caietul de sarcini referitoare la încetarea concesiunii și acestea nu au fost modificate prin actele adiționale încheiate, ulterior, cu reclamantul.
Prin urmare, i s-a solicitat reclamantului să se prezinte la sediul Primăriei – compartimentul patrimoniu în vederea predării garajului și a închirierii unui proces-verbal în acest sens.
Soluția instanței.
Față de cele mai sus arătate și în baza probelor administrate, instanța constată acțiunea neîntemeiată și urmează a o respinge ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Așa cum părțile au susținut (situație necontestată) reclamantul și-a ridicat garajul și cele două magazii pe terenul în suprafață de 21 mp (15+3+3) situat în zona străzilor C. P.–I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
Potrivit contractelor de închiriere la care s-a făcut referire mai sus, reclamantului i-a fost închiriată suprafața de 21 mp (15+3+3) teren, pentru o perioadă de 10 ani, prelungită apoi cu încă 5 ani, prin actele adiționale la care s-a făcut referire până la 25 septembrie 2012, iar potrivit clauzelor contractuale contractul înceta la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.
Mai mult decât atât prin aceleași contracte părțile au convenit, iar reclamantul a acceptat conform art.10.a.1- ca: ”la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune și cele ce au rezultat în urma investițiilor făcute de el, gratuit și libere de orice sarcini”.
Prin urmare, fiind vorba despre un contract bilateral voința părților este cea care guvernează raporturile juridice dintre acestea.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art.969 din codul civil anterior (sub imperiul cărora s-au derulat raporturile juridice) care menționează: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege”, cât și ale prevederilor art.977 din același cod care arată că: „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părții contractante, iar nu după sensul literal al părților”.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – trebuie menționat că în momentul întocmirii contractelor de concesiune la care s-a făcut referire, reclamantul a consimțit ca la încetarea acestuia terenul să fie predat în starea inițială.
Este adevărat că în ceea ce îl privește pe reclamant, acesta și-a edificat, din resurse proprii, acest garaj cu cele două magazii, dar nu i se poate impune pârâtei să se abțină de la solicitarea făcută acestuia de a-i preda imobilele edificate pe terenul concesionat, gratuit și liber de sarcini, tocmai pe considerentul că din interpretarea contractelor mai sus amintite, la expirarea perioadei de închiriere terenul trebuia predat pârâtei în starea inițială, împreună cu construcțiile edificate pe acesta.
Așadar – în raport de cele mai sus arătate – instanța consideră că acțiunea reclamantului este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă aceasta este întemeiată urmând a fi admisă și în acest sens va fi obligat reclamantul R. G. să-i predea pârâtei construcția garaj cu cele două magazii și terenul în suprafață de 21 mp (15+3+3) ocupat de acestea, situate în zona străzilor C. P.–I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Conform art.209 alin.1 cod procedură civilă: „dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului pretenții derivând din aceleași raporturi juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională”, încât – sub acest aspect – cererea formulată de pârâtă se încadrează în susmenționatele prevederi.
În altă ordine de idei trebuie arătat că – așa cum s-a precizat anterior– la momentul încheierii celor două contracte de concesiune, părțile, de comun acord, au convenit ca la încetarea duratei termenului de concesionare, concesionarul se obligă de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului concesiunii cât și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el, gratuit și liber de orice sarcini.
Așadar, atât timp cât cele stipulate prin cele două contracte reprezintă voința părților, contractele trebuie respectate, încât justificările reclamantului din acțiunea introductivă, în sensul celor arătate anterior, nu-și au nici o reglementare juridică și nu pot fi primite de către instanță.
În acest sens trebuie precizat că:
- în ceea ce privește aplicabilitatea în speță a dispozițiilor Legii 33/1994, se constată că aceasta reglementează exproprierea, iar în prezenta cauză nu se pune problema vreunei exproprieri, raportul juridic dintre părți decurgând din contractele de concesiune încheiate de alte persoane decât reclamanta, cu atât mai mult cu cât – așa cum s-a menționat – aceasta nici nu are încheiat cu pârâta un asemenea contract și
- aceste măsuri nu contravin Protocolului nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale care prevede în art.1: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", întrucât în cauză reclamanta a acceptat clauzele contractuale, a acționat în deplină cunoștință de cauză, achiziționând garajul ș cele două magazii și a acceptat ca, la expirarea contractului de concesiune, să le predea în mod gratuit, proprietarului terenului.
De altfel, reclamantul în momentul în care a încheiat contractul de concesiune și actele adiționale ulterioare și-a asumat riscul privind predarea acestora, odată cu terenul, la expirarea duratei concesionării.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată și văzând că cererea reconvențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
1.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul R. G. –CNP:_ din M. C. Moldovenesc, Calea Transilvaniei, nr.16, ., . și din Vatra Dornei, ..1, ., . în contradictoriu cu pârâta municipiul C. Moldovenesc prin primar, ca nefondată.
2.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta M. C. Moldovenesc și în consecință:
Obligă pe reclamantul R. G. să-i predea pârâtei construcția garaj cu două magazii și terenul în suprafață de 21 mp (15+3+3) ocupat de acestea, situate în zona străzilor C. P. – I. C. din M. C-lung Moldovenesc.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C. Moldovenesc.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:5/06 aprilie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 353/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 374/2015. Judecătoria CÂMPULUNG... → |
|---|
