Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1192/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1192/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 1192/2015
Dosar nr._ Constatare nulitate act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1192
Ședința publică din 20 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. M.
GREFIER M. S.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „constatare nulitate act”, introdusă de reclamanții S. G. și S. G., în contradictoriu cu pârâtele . E. N. Europe Funding II B.V.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc reprezentanții părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2015, susținerile apărătorului reclamanților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la 28 ianuarie 2015 și ulterior precizată la 24 martie 2015, reclamanții S. G. și S. G. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută pentru cauză ilicită derivând din caracterul abuziv al clauzelor contractuale:
- 4.1 din contractul de credit nr. 341CSI_/3 iunie 2008, privind comisionul de acordare credit de 2,50% din valoarea creditului;
-2.7.3. din actul adițional nr. 341RS_/7 noiembrie 2012 (condiții speciale);
- III.9 din actul adițional 341RS_/7 noiembrie 2012 (condiții generale);
- să se dispună eliminarea sumelor aferente comisionului din graficul de rambursare anexă ;
- să se dispună repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate pentru aceste comisioane.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5, 948 pct. 4, 966, 968 cod civil vechi rap. la art. 1, 4 și art. 6 din legea 193/2000 și art. 1 pct. f și g din anexa la Legea 193/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanți iau arătat că au încheiat contractul de credit de consum 341CSI_ din 3 iunie 2008 pentru suma de 16.000 euro, contract în baza căruia pârâta percepe un comision de administrare de 0,45% impus și nenegociat la sold, ca o condiție pentru acordarea creditului și pentru acest comision nu oferă nici un serviciu părții contractante, limbajul din contract fiind neclar și neinteligibil.
Prin Actul adițional 341RS_ din 7 noiembrie 2012 (condiții speciale) s-a dispus modificarea valorii comisionului de administrare la 0,30 %, fără alte precizări.
S-a invocat art. 1 din Legea 193/2000, care impune ca în orice contract încheiat între comercianți și consumatori să se însereze clauze clare și fără echivoc, care să poată fi înțelege fără dubiu de orice persoană fără cunoștințe de specialitate și art. 4 din același act normativ, potrivit căruia o clauză va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau prin alte prevederi contractuale, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților sau dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, fiind stabilită prin voința prestabilită și unilaterală a comerciantului.
S-a făcut referire în motivare la Directiva 93/13 CEE din 5 aprilie 1993, conform căreia pentru a fi calificată drept abuzivă o clauză, trebuie să îndeplinească trei condiții, două negative și una pozitivă, respectiv: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.
Cu privire la comisionul de administrare s-a susținut că pârâta percepe 0,45 % aplicat la valoarea soldului, fără ca noțiunea să fi fost explicată în mod clar și neechivoc cu privire la motivele și condițiile în care este percepută, fără o detaliere explicită și o justificare obiectivă a perceperii acestui comision, situație care împiedică pe consumator să poată face o apreciere asupra legalității acestor sume.
S-a mai arătat că echilibrul contractual presupune ca drepturile fiecăreia dintre părți să aibă o corespondență într-o contra-prestație a celeilalte, situație care în speță nu poate fi controlată.
Au arătat astfel reclamanții că menținerea acestor comisioane de acordare credit și administrare încalcă dreptul consumatorilor la o informare precisă și corectă, afectând capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoștință de cauză.
S-au anexat la acțiune; copia contractului de credit de consum nr. 341CSI_ din 3 iunie 2008, graficul de rambursare aferent contractului, conform căruia se observă variații ale comisionului de administrare, Actul adițional nr. 341RS_ din 7 noiembrie 2012, Anexa 1 privind valoare EURIBOR versiunea datată 18 mai 2012, graficul de rambursare din 17 noiembrie 2012 întocmit la actele adiționale.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, la 12 martie 2015, prin care a invocat excepția prescripției acțiunii, excepția lipsei calității procesual pasive și pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive, pârâta a invocat contractul de cesiune de creanță încheiat cu E. N. Europe Funding II B.V. conform căruia a intervenit un contract cadru de vânzare-cumpărare creanțe datat 11 iulie 2008, prin care creanța în litigiu a fost cedată acesteia, context în care apreciază că nu mai are calitate procesual pasivă în cauză.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, a susținut că operează în cauză termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 9 din Decretul 167/1958, termen care curge de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anulării, adică de la momentul încheierii contractului de credit, context în care a solicitat ca instanța să constate excepția prescripției dreptului șa acțiune cât și a drepturilor subiective accesorii derivând din acestea.
Pe fondul cauzei, a susținut pârâta că reclamanții aveau posibilitatea să nu încheie contractul dacă erau nemulțumiți de clauzele stabilite, că la data încheierii contractului au luat cunoștință de toate aceste clauze, că au ales încunoștință de cauză încheierea acestui contract din multiple variante existente pe piață la momentul respectiv, că diminuarea creditului de administrare lunară de la 0,45 la 0,30 a constituit o facilitate acordată debitorului, că la încheierea contractului s-au respectat normele din cadrul legal în vigoare, că limitele și interdicțiile instituite ulterior nu erau cunoscute la acel moment, că banca a fost de bună credință, că reclamanții au înțeles la momentul încheierii contractului ce servicii acoperă aceste comisioane, c are se înscriu în practicile bancare curente și că aceste clauze contractuale nu sunt abuzive.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea celor două excepții invocate de pârâtă.
S-a depus la dosar documentația care a stat la baza încheierii contractelor în litigiu.
S-a dispus introducerea în cauză pentru opozabilitate, a cesionarului creanței, E. N. Europe Funding II B.V. București, căruia i s-a trimis documentația de la dosar, solicitându-i-se să-și exprime punctul de vedere, însă acest pârât nu și-a exprimat nici un punct de vedere în cauză și nici nu a contestat susținerile reclamanților.
Instanța, analizând acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată, susținerile pârâtei și probatoriul cu acte depus la dosar, constată că acțiunea apare ca fondată, urmând a fi admisă.
Premergător discuțiilor pe fond, se impune soluționarea excepțiilor invocate de pârâtă, care urmează a fi respinse, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale și pe cale de consecință, stabilirea caracterului abuziv al acestora pentru clauză ilicită.
Acțiunea prin care se solicită constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, iar în ce privește pretenția de restituire a sumelor reținute în temeiul clauzelor abuzive și nule absolut, această pretenție este un accesoriu al petitului principal, cel privind constatarea nulității absolute, aceasta fiind și situația cererii de repunere în situația anterioară.
În ce privește excepția lipsa calității procesual pasive a . analiza contractului de credit de consum din 3 iunie 2008, se observă că parte contractantă în contract a fost această pârâtă, ea a fost cea care a stabilit cadrul legal și clauzele contractuale, astfel încât acțiunea și hotărârea impune ca întreaga analiză să aibă loc în contradictoriu cu această parte contractantă, neputându-se transfera responsabilitatea pentru modul în care au fost negociate clauzele în contractul de credit și actele adiționale la acest contract, creditorului schimbat urmare a contractului de cesiune de creanță.
Pe de altă parte, în mod cert se impune ca hotărârea să fie opozabilă și creditorului inițial și creditorului subsecvent actual.
Pe fondul cauzei, acțiunea vizează clauzele privind comisionul de administrare și de acordare credit, pe care reclamanții le consideră abuzive.
Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract; clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda; comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună.
Cererea nu este inadmisibilă față de dispozițiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului și Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului, cu privire la sancțiunea aplicabilă în cazul în care se constată că anumite clauze sunt abuzive.
Potrivit considerentelor de la pct. 44 al hotărârii CJUE – C – 484/ 08 – Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid Piedad, „dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 8 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări … care autorizează un control jurisdicțional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului, sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora.
Se impune o precizare și anume că așa cum s-a arătat mai sus, orice clauză și comision presupune o contraprestație care să justifice stabilirea și acordarea ei, contra-prestație despre care consumatorul trebuie să fie informat cu exactitate pentru ca să o poată analiza, să o poată înțelege, să o poată accepta în cunoștință de cauză, situație care presupune o negociere a contractului, negociere care nu a fost dovedită în cauză.
Nu rezultă din conținutul contractului care sunt rațiunile și temeiurile pentru care s-a perceput o anumită sumă cu titlu de comision de acordare credit și o anumită sumă cu titlu de comision de administrare, nici contra-prestațiile care să justifice stabilirea acestei sume și nici care au fost rațiunile pentru care în actele adiționale la contract s-a redus comisionul de administrare de la 0,45 la 0,30%, creându-se impresia unui mod pur aleatoriu de stabilire al acestor valori.
Nu rezultă din actele dosarului că s-ar fi dat în mod real posibilitatea reclamanților ca și părți contractante să negocieze aceste comisioane sau măcar să înțeleagă care sunt criteriile în raport de care au fost stabilite la o anumită valoare sau ulterior modificate, în contextul în care banca și-a rezervat dreptul de a modifica în mod unilateral clauzele contractuale, ceea ce creează impresia că cealaltă parte niciodată nu are posibilitatea să influențeze în vreun fel stabilirea sau modificare acestor clauze, fiind pus în situația ca presat fiind de urgență și nevoie, să accepte condițiile impuse unilateral de bancă.
Cum jurisprudența CJUE este obligatorie pentru instanțele românești rezultă că, oricum, acestea au posibilitatea să analizeze caracterul abuziv al acestor clauze.
Pentru ca principiile enunțate de directivă să producă efecte la nivelul cetățeanului, legiuitorul național trebuie să adopte un act de transpunere în legislația națională prin care aceasta din urmă va fi adaptată la obiectivele definite în directivă.
Pare o suplimentare consistentă a costurilor creditului în condițiile în care nu sunt stipulate baremuri în raport de care să poată fi verificate prestațiile pt, care se percep aceste comisioane și limitele în care se fixează.
Pe de altă parte, se reține că reclamanții, în calitate de consumatori, nu au acționat de pe o poziție egală cu cea a băncii, în contextul în care nu se poate determina care este realitatea care este acoperită de comisionul arătat mai sus, atâta timp cât împrumutul este unul cu dobândă, în acest mod pârâta acoperindu-și eventuale pierderi și obținând, totodată, și un câștig.
Se mai constată că terminologia folosită nu este decriptată în cuprinsul condițiilor generale ale contractului, pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către pârâtă aceste sume și să verifice executarea contraprestațiilor.
Ca urmare a constatării nulității absolute a clauzelor menționate mai sus, plata de către reclamanți a unor sume cu titlul de comision de administrare a devenit nejustificată, motiv pentru care, reținând caracterul retroactiv al efectelor nulității se va dispune obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite cu acest titlu.
Cererea de restituire a acestor sume este întemeiată pe plată nedatorată, ca urmare a dispariției fundamentului executării prestației reclamanților, prin declararea nulității clauzelor contractuale în baza cărora acesta și-a executat obligațiile.
Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 992 și urm. C. civ. din 1864 (aplicabil în speță potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011), ce reglementează instituția plății nedatorate, se constată întrunirea cumulativă a condițiilor acesteia, din moment ce prestația efectuată de reclamanți – solvens, cu privire la comisionul de administrare, a avut semnificația operației juridice a unei plăți, că datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desființării clauzelor contractuale respective, prin aplicarea sancțiunii nulități absolute și, că, în ipoteza restituirii plății efectuate în temeiul unei obligații lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiția erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestației, în caz contrar eludându-se efectele nulității absolute.
Pentru aceste considerente, dând efect obligației de restituire ce incumbă pârâtei derivând din efectele clauzelor preredactate de ea, neputând invoca în sprijinul său necunoașterea Legii nr. 193/2000, instanța o va obliga la restituirea, către reclamanții a sumelor achitate în temeiul clauzelor în litigiu, cuprinse în contractul de credit din 2008 și actele adiționale ulterioare și repunerea părților în situația anterioară punerii în executare a acestor clauze, în sensul repunerii soldului creditelor pe cont curent și restructurarea ratelor lunare.
Se vor respinge excepțiile:
- prescripției dreptului la acțiune și a dreptului de a cere repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor abuzive;
- lipsei calității procesual pasive a pârâtei ..
Așa fiind, urmează a se admite acțiunea formulată și precizată și a se constata caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale ce se vor preciza:
- clauza nr. 4.1. din contractul de credit nr. 341CSI_/03.06.2008 privind comisionul de administrare lunară credit de 0,45% din valoarea soldului și comisionul de acordare credit de 2.50% din valoarea creditului
- clauza nr. 2.7.3. din actul adițional nr. 341RS_/07.11.2012 (condiții speciale);
- clauza nr. III.9 din act adițional nr. 341RS_/07.11.2012 (condiții generale);
Se va dispune restituirea sumelor percepute cu titlul comisioanelor sus arătate, actualizate cu dobândă legală,
Se va dispune repunerea părților în situația anterioară punerii în executare a acestor clauze, respectiv repunerea soldului creditelor pe cont curent și restructurarea ratelor lunare.
Potrivit art. 451, 453 NCPC, va obliga pe pârâte în solidar la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, justificată cu plata onorariului de avocat potrivit chitanței de la f. 69 doar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă având ca obiect „constatare nulitate act”, formulată și precizată de reclamanții S. G., cu CNP –_ și S. G., cu CNP –_, ambii din mun. Gura Humorului, str. ., ., jud. Suceava, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat „M. A. R.”, cu sediul în mun. Vatra Dornei, .. 15, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul în mun. București, .. 6A, sector 2 și E. N. Europe Funding II B.V București, cu sediul în mun. București, .. 6 A, sector 2, și în consecință:
- Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale ce se vor preciza:
- clauza nr. 4.1. din contractul de credit nr. 341CSI_/03.06.2008 privind comisionul de administrare lunară credit de 0,45% din valoarea soldului și comisionul de acordare credit de 2.50% din valoarea creditului
- clauza nr. 2.7.3. din actul adițional nr. 341RS_/07.11.2012 (condiții speciale);
- clauza nr. III.9 din act adițional nr. 341RS_/07.11.2012 (condiții generale);
2. Dispune restituirea sumelor percepute cu titlul comisioanelor sus arătate, actualizate cu dobândă legală,
3. Dispune repunerea părților în situația anterioară punerii în executare a acestor clauze, respectiv repunerea soldului creditelor pe cont curent și restructurarea ratelor lunare.
4. Respinge excepțiile:
- prescripției dreptului la acțiune și a dreptului de a cere repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor abuzive;
- lipsei calității procesual pasive a pârâtei ..
Obligă pe pârâte în solidar la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 20 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. MM
Tehnored. MS
Ex. 5
19.11.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 924/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 448/2015.... → |
|---|
