Fond funciar. Sentința nr. 323/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 323/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 1319/206/2014
Dosar nr._ Fond funciar – anulare T.P.
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 323
Ședința publică din 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEMARIA M.
GREFIER M. S.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „fond funciar – anulare titlu proprietate” formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâții C. G., C. Județeană Suceava de aplicare a legilor fondului funciar și C. C. de fond funciar Vatra Moldoviței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, apărătorii părților arată că nu au de formulat Se verifică actele și lucrările dosarului și se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, la solicitarea apărătorului reclamantului de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
Deliberând,
JUDECĂTORIA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la 13 iunie 2014, reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâții C. G., C. Județeană Suceava de aplicare a legilor fondului funciar și C. C. de fond funciar Vatra Moldoviței solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 68/20 septembrie 1993 și obligarea pârâților C. G. și C. Locală de Fond Funciar Vatra Moldoviței la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Titlul de proprietate nr. 68/1993 s-a reconstituit pârâtului C. I. G. din satul Ciumârna . de proprietate pentru 1 hectar pădure în extravilanul satului Ciumârna satul Vatra Moldoviței însă terenul pe care a fost pus în posesie în mod efectiv este pe un amplasament care este proprietatea reclamantului făcând trimitere în acest sens la Titlul 67/1993 și precizând ulterior în instanță că el nu contestă dreptul efectiv la reconstituire al pârâtului ci doar amplasamentul pe care a fost pus acesta în posesie și care i se cuvine reclamantului.
În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 247/2005 fără a indica articolul din acest act normativ avut în vedere.
Pârâtul C. G. a trimis la dosar întâmpinare în cadrul procedurii prealabile prin care a invocat excepția lipsei de interes legitim și actual al reclamantului, invocând în acest sens dispozițiile art. III alin. 2 din Legea 169/1997 modificată, în sensul că reclamantul nu face dovada unui drept de proprietare legitim și actual pentru terenul de 1 hectar pădure în litigiu identificat sub aspect silvic în UP III ua 263 și care potrivit susținerilor pârâtului a fost reconstituit în mod legal conform Legii 18/1991.
A mai menționat pârâtul în întâmpinare că solicită respingerea acțiunii reclamantului și pe fond întrucât din înscrisurile doveditoare depuse de el la dosar rezultă că terenul pentru care reclamantul justifică un drept, nu se suprapune peste terenul reconstituit pârâtului. A menționat pârâtul că este moștenitor după autorul deposedat C. M., care a fost proprietar a 3,74 hectare pădure potrivit certificatului 4993/23.04.1998 emis de Arhivele Naționale.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a reiterat faptul că nici pârâtul, nici autorii săi nu au deținut niciodată amplasamentul pe care au fost puși în posesie și în consecință nu justifică nici un drept asupra terenului din litigiu.
La 7 octombrie 2014, potrivit încheierii de ședință (fila 93), reclamantul a arătat că el nu contestă dreptul subiectiv al pârâtului de a obține prin reconstituire drept de proprietate pentru teren pădure ci doar amplasamentul unde i s-a predat pădure și care i se cuvine reclamantului.
S-au depus la dosar copia unui înscris în limba germană datat 6 mai 1909 cu traducere autorizată în limba română potrivit căruia prin contractul de vânzare – cumpărare 1137/9 încheiat la 6 mai 1909, . lui N. Pelepko, Olexa Pelepko, S. Pelepko și Wasili Pelepko, parcele de teren din CF-urile 18-20 Ciumârna și anume nr. 107 teren construcție în suprafață de 9 ari și 50 mp, . 55 de ari și 54 mp și . 28 de hectare, 74 de ari și 24 mp, în deplină proprietate și irevocabil. S-a mai depus la dosar extrasul de carte funciară pentru CF 186 Ciumârna în care apare înscrisă . și altele pe numele lui N. Pelepko cu cota de ¼ părți în baza actului din 9 ianuarie 1909 mai sus menționat și cu cota de 7/12 părți din ¼ părți în baza decretului de transmitere a succesiunii a Judecătoriei Vama nr. 180/32 din 21 decembrie 1935, plan de situație pentru . în anul 2006 de G. A., Titlul de proprietate nr. 39/20.09.1993, emis pentru P. G. și alții ca moștenitori după P. N. pentru 1 hectar pădure situat în UP III ua 261 A, Titlul de proprietate în litigiu nr. 68 din 20.09.1993, emis pârâtului C. G. în același UP III ua 263 B, fișa – proces verbal de punere în posesie aferentă titlului 68/1993, certificat tabular pentru CF 186 Ciumârna, copie act de identitate pentru pârât, fiul lui M. și E. C., certificat de la Arhivele Naționale cu nr. 4993/1998 privind rolul agricol al autorului pârâtului C. M., în perioada 1948 – 1951, potrivit căruia acesta figura pe lângă alte categorii de terenuri și cu 3,74 hectare pădure până în 1950 inclusiv.
La fila 97 dosar, reclamantul a depus referiri la mai multe cereri formulate de dânsul în decursul timpului, potrivit legislației fondului funciar în încercarea de a-și justifica pretențiile din prezenta cauză precum și copia unei contestații înregistrată la C. Locală de Fond Funciar cu nr. 49/20.04.2005, o alta cu nr. 4/17.03.2004, alta cu nr. 48/20.04.2005, răspunsul 623/P/321 din 16.08.2004 trimis petentului P. Gh. V. de instituția prefectului, răspuns 1742/P/321 din 5.05.2005, corespondență 134/C/A.G. din 12.04.2007, 870/P/321/5.04.2005, fișa de punere în posesie a lui C. G. și fișa de punere în posesie a lui P. G. pentru terenurile reconstituite fiecăruia.
La solicitarea petentului a fost efectuată o expertiză topometrică de către expertul C. G. prin care a fost verificată documentația aferentă Titlului în litigiu 68/1993 și situația din teren constatându-se că din punct de vedere silvic, terenul din litigiu, potrivit punerii în posesie, face parte din UP III Dragoșa – O.S. Vama, . este în suprafață de 9850 mp și este cuprins în Titlul de proprietate 68/1993, că există o eroare cu privire la vecinătățile înscrise în fișa tehnică dar care nu modifică în mod esențial identificarea terenului. Cu privire la foștii proprietari, expertul stabilește că terenul din Titlul în litigiu se suprapune peste vechile parcele cadastrale 370/9 și 370/34, că din . este pentru suprafața de 8368 mp, iar din . mp iar . CF 186 Ciumârna are ca proprietari tabulari din 1909 până în 1935 persoane din familia P. începând cu N. P. cu cota de ¼ în 1909, continuând cu P. a S. P. cu ¼ din ¼ și D. a S. P. cu 3/4 din ¼, și apoi în 1935 N. a Iuri P. cu 7/12 din ¼, A. a G. P. cu 1/12 din ¼, E. P. cu 1/12 din ¼, M. P. cu 1/12 din ¼ și E. P. cu 1/12 din ¼ și D. a S. P. cu 1/12 din ¼, constatând expertul că beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate prin Titlul 68/1993, nu face dovada calității de moștenitor pentru vreo unul din proprietarii tabulari din Cf 186 Ciumârna din care face parte terenul din litigiu.
Prin încheierea de ședință din 7.10.2014 (fila 93 dosar), instanța a respins excepția lipsei de interes legitim și actual al reclamantului, invocată de pârâtul C. G. prin întâmpinare ca nefondată, având în vedere precizările reclamantului și actele depuse la dosar și în raport de identificarea tabulară cu referire la . care își fonda reclamantul pretențiile.
Instanța analizând acțiunea reclamantului, susținerile pârâtului și probatoriul cu acte și expertiză administrat în cauză, constată că acțiunea reclamantului apare ca nefondată, urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art. III din Legea 169/1994 se stabilesc categoriile de acte emise de legislația fondului funciar, lovite de nulitate absolută cu referire la încălcări ale Legii 18/1991, 1/2000 și 169/1997, menționându-se în aceste categorii de acte: cele prin care s-a reconstituit drept de proprietate unor persoane care nu era îndreptățite pentru că nu au avut niciodată teren în proprietate predat statului, actele de constituire sau de reconstituire au fost efectuate în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de aceștia în termeni legali și libere la data solicitării potrivit Legii 18/1991 – pentru terenul intravilan, Legii 1/2000 și Legii 169/1997 pentru terenuri scoase din domeniul public, acte de constituire și reconstituire prin care s-au depășit limitele de suprafață stabilite potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 18/1991, actele de reconstituire a dreptului de proprietare asupra unor terenuri forestiere pentru persoane care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a demonstrat că într-adevăr o parte consistentă din terenul reconstituit pârâtului prin Titlul de proprietate din litigiu, respectiv peste 80 de ari, face parte din . care a aparținut până în 1935 cel puțin autorilor reclamantului.
Cu toate acestea esențial este că terenul din litigiu a fost reconstituit potrivit Legii 18/1991 când în temeiul acestei reglementări legale nu exista condiția punerii în posesie pe vechiul amplasament, această punere în posesie având loc după alte criterii referitoare la nefărămițarea excesivă a terenurilor de pădure și potrivit căreia punerea în posesie putea avea loc pe alte amplasamente decât pe cele care au aparținut autorilor persoanelor solicitante. Potrivit precizărilor reclamantului, acesta nu contestă dreptul subiectiv al pârâtului de a beneficia de reconstituire a dreptului de proprietate după autorii săi și de altfel potrivit certificatului de la Arhivele Naționale de la fila 58 dosar, există dovezi că autorul pârâtului – C. M., figura în scris în perioada 1948 – 1951 cu 3,74 hectare pădure, nemulțumirea petentului fiind doar cea cu privire la amplasamentul în care a fost pus în posesie pârâtul și care este pe amplasamentul care a aparținut autorilor reclamantului.
Petentul nu a dovedit că terenul din litigiu este proprietatea lui (așa cum a susținut prin acțiune) ci doar că parte din teren a aparținut autorilor săi până în 1935, neexistând la dosar dovezi privind continuitatea proprietății autorilor lui până în 1948.
Petentul ignoră specificul punerii în posesie pentru reconstituire în temeiul Legii 18/1991 iar potrivit Titlurilor de proprietate depuse la dosar pentru petent pe de o parte și pârât pe de altă parte, se constată că la rândul său, petentul prin Titlul 39/1993 a fost pus în posesie cu 1 hectar pădure în UP III . încât terenul său nu se suprapune cu cel pus în posesie pentru pârâtul C. G. prin Titlul 68/1993 în ..
Analizând desfășurătorul cererilor și contestațiilor depuse de petent la fila 97 dosar cu privire la aplicarea legislației fondului funciar, instanța constată că pentru terenul reconstituit potrivit Titlului 39/1993 probabil cererea a fost depusă în termenul legal prevăzut de Legea 18/1991 și în limita legală la acel moment de 1 hectar, iar punerea în posesie s-a făcut potrivit specificului acelei legi, în maniera mai sus menționată respectiv nu neapărat pe vechiul amplasament al autorilor, context în care întâmplător sau nu pârâtul a fost pus în posesie pe parte din vechiul amplasament al autorilor petentului, dar reconstituirea dreptului pârâtului a fost legală, acesta făcând dovada că autorul său C. M. a fost proprietar a 3,74 hectare pădure, iar ulterior petentul a formulat cereri și contestații în martie și aprilie 2004, respectiv 2005 și ulterior așa încât acestea au regim distinct față de cele formulate inițial potrivit Legii 18/1991.
Conform art. III pct. (ii) din Legea 167/1997, sunt lovite de nulitate actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de aceștia, în termeni legali, libere la data solicitării, în baza Legii 18/1991, pentru terenuri intravilane, ale Legii 1/2000 și a Legii 167/1997, precum și actele de constituire pentru terenuri din domeniu public în acest scop. Analizându-se motivele de nulitate absolută inserate în punctul mai sus menționat dar și în celelalte subpuncte ale art. 3 din Legea 167/1997, instanța constată că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul dintre motivele de nulitate absolută mai sus menționate.
Apărarea reclamantului cum că nici pârâtul nici autorii săi nu au deținut ca proprietari anteriori amplasamentul din litigiu chiar dacă exprimă o realitate, în raport de specificul reglementării legale din Legea 18/1991 și a modului în care se făcea reconstituirea și predarea posesiei potrivit Legii 18/1991, nu are relevanță în speță, așa încât instanța constată că nu există motive pentru anularea Titlului de proprietate în litigiu.
În contextul celor sus arătate și în lipsa altor motive de nulitate absolută a reconstituirii a dreptului de proprietate prin Titlul 68/1993, acțiunea reclamantului apare ca nefondată urmând a fi respinsă ca atare și conform art. 451 – 453 NCPC, reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului 1000 lei cheltuieli de judecată, sumă justificată cu plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect „fond funciar – anulare titlu proprietate” formulată de reclamantul P. V., cu CNP –_, din com. Vatra Moldoviței, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții C. G., din com. Vatra Moldoviței, ., C. Județeană Suceava de aplicare a legilor fondului funciar și C. C. de fond funciar Vatra Moldoviței.
Obligă pe reclamantul P. V. să plătească pârâtului C. G. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 24 februarie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. MM
Tehnored. MS/ IR
Ex. 6/ 24 martie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 337/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 299/2015.... → |
|---|
