Plângere contravenţională. Sentința nr. 813/2015. Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 813/2015 pronunțată de Judecătoria CÂMPULUNG MOLDOVENESC la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 679/206/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMANIA
JUDECĂTORIA CÂMPULUNG MOLDOVENESC
JUDEȚUL SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR.813
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 IUNIE 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. B.
GREFIER A. B.
Pe rol, judecarea plângerii contravenționale introdusă de contravenientul L. S. – D. – L. în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contravenientul asistat de avocat D. E. în substituirea avocatei L. N. și martorul din oficiu P. L. C., lipsă fiind agentul constatator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Sub prestare de jurământ se procedează la audierea martorului prezent, susținerile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar.
Av.D. E. pentru contravenient depune delegația de substituire și arată că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.
Instanța constatând terminată cercetarea judecătorească acordă cuvântul la fond.
Av.D. E. pentru contravenient solicită în principal admiterea plângerii și anularea procesului – verbal, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, depunând și notele de concluzii scrise la dosar.
JUDECĂTORIA
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Sesizarea instanței.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din 23 februarie 2014 încheiat de Serviciul Rutier–BDNE i-au aplicat contravenientului L. S. – D. – L. 13 puncte amendă în valoare de 1267,5 lei și sancțiunea complementară de exercitare a dreptului de conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.120 alin.1 lit.e, h și i și respectiv art.121 alin.1 din HG 1391/2006.
În sarcina contravenientului s-au reținut următoarele:
La data de 18 ianuarie 2015, orele 11,28, pe DN 17 Molid km 215+700 m. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, efectuând manevra de depășirea neregulamentară a auto_, în zona indicatorului „depășirea interzisă”, linie continuă și trecerea de pietoni, autovehiculul rula cu viteza de 91 km/h. (+41 km.) înregistrat cu aparatul radar Phython II montat pe auto_, din mișcare.
Împotriva sus menționatului proces - verbal la data de 09 martie 2015 a formulat plângere contravenientul solicitând, în principal, anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii sale, contravenientul a arătat următoarele:
Fiind angajat ca asistent la Serviciul de Medicină Legală Suceava din cadrul Spitalului de Urgență Sf. I. cel nou din Suceava, pe data de 18 ianuarie 2015, s-a deplasat de la Spitalul din Municipiul Suceava la orele 13,00 spre spitalul Municipal Vatra Dornei, unde trebuia să efectueze o necropsie numitului M. I..
Potrivit dispozițiilor art.11 din OG 2/2001 „caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângere fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită”, încât, raportat la situația de fapt, consideră că sunt întrunite cerințele pentru a se reține starea de necesitate.
Tot astfel, s-a susținut că la rubrica „ale mențiuni” din cuprinsul procesului – verbal este menționat că în ceea ce-l privește pe contravenient acesta nu este de față la semnarea procesului-verbal și el confirmă că nu a fost oprit și nici nu a fost anunțat despre neregulile ce i se pun în sarcină.
Mai mult decât atât a susținut că măsurile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele prevăzute la paragraful 4.1…4.3 și 3.2.6 din Norma de Metrologie NML 021-05.
În același timp s-a susținut că la paragraful 3.5.1 din aceleași norme se menționează că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, faptul că a fost efectuată autotestarea (conform 3.2.6.) și imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Referitor la înlocuirea sancțiunii aplicate s-a susținut că potrivit dispozițiilor art.3.11. lit.c din NML 021-05: „pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de +_3% din valoarea măsurată pentru viteză egale de până la 100 km/h.”, ori, intimata nu a făcut dovada în acest sens, încât, nu există certitudinea că viteza cu care circula contravenientul era de 91 km/h. cu atât mai mult cu cât el se bucură prezumția de nevinovăție, menționată în art.6 paragraful 2 din CEDO (fiind menționat raportul din 30 martie 1963 a Comisiei în cauza Austria contra Italiei).
Pe de altă parte, s-a susținut că în favoarea intimatei operează prezumția instituită de art.1171 din codul civil privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale, însă, prezumția instituită prin acest articol are un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Ținând seama că nu există certitudinea că el ar fi circulat cu o viteză de 91 km./h. s-a considerat că instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului-verbal, câtă vreme, în cazul constatării contravențiilor cu ajutorul mijloacelor de măsurare, înregistrările fac parte integrantă din procesul-verbal.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment în raport de prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001, ținând seama de modul în care faptele au fost săvârșite cât și de persoana sa.
Motivarea în drept.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002 republicat și modificat și a HG 1391/2006.
Au fost anexate în copie: procesul – verbal, adresa P/_ din 15 ianuarie 2015, Ordonanța de efectuare a autopsiei medico-legale din 18 ianuarie 2015 emisă de Poliția Vatra Dornei, cartea de identitate a vehiculului, foaia de parcurs și cartea de identitate.
Poziția procesuală a agentului constatator.
Prin întâmpinările depuse la dosar (fila 27 – 28) agentul constatator a solicitat respingerea plângerii invocând următoarele aspecte:
- la data de 18 ianuarie 2015, orele 14,28, contravenientul a fost surprins în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DN 17, la km. 205+700 m. în localitatea Molid, . de 91 km./h. (+41 km/h), depășind autoturismul cu număr de înmatriculare_ care rula în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului rutier,depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă, pe trecerea pentru pietoni (semnalizată cu indicator și marcaj), încălcând marcajul longitudinal continuu care delimitează sensurile de circulație;
- viteza de circulație a autovehiculului a fost constată cu cinemometrul tip Phython II montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare_, aparat verificat metrologic potrivit buletinului nr._ din 03 martie 2014, cu termen de valabilitate un an;
- aparatul radar era setat în modul de operare „în mișcare” măsurând viteza vehiculelor care circulau din sens opus, cel în care circula autovehiculul de patrulare;
- agentul constatator a descris în mod corect faptele și încadrarea lor juridică, iar sancțiunile aplicate sunt în limitele dispozițiilor legale.
Referitor la susținerile contravenientului s-a susținut că:
- în lumina jurisprudenței CEDO vinovăția contravenientului este dovedită cât timp măsurarea/înregistrarea vitezei autovehiculului condus de către acesta a fost efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar depășirea neregulamentară efectuată de el a fost înregistrată cu sistemul video din componența cinemometrului de control rutier;
- pct.4 cu toate subpunctele (inclusiv cele invocate în plângere) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 a fost abrogat prin pct.28 din anexa la Ordinului 187/2009 publicat în MO nr.546 din 06 august 2009;
- subpunctul 3.5.1. din aceleași norme, așa cum a fost modificat prin pct.23 din Ordinului 187/2009 prevede că: „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”, ceea ce, în speță, s-a făcut;
- erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei prevăzut la subpunct 3.1.1 din susmenționatele norme, sunt repere care condiționează, pe lângă îndeplinirea celorlalte cerințe tehnice, eliberarea buletinului de verificare metrologică, inițială sau periodică, de către autoritatea competentă, încât se poate concluziona că aceste cerințe sunt destinate exclusiv analizării mijloacelor de măsurare, derulate în cadrul autorizării metrologice și anterior emiterii buletinului de verificare metrologică, având un caracter de instrument de lucru al organismelor autorizate să-și desfășoare activități de metrologie legală;
- utilizarea aparatului radar s-a făcut cu respectarea prevederilor NML 021-05, iar contravenientul avea obligația de a respecta dispozițiile art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și art.66 alin.6 din HG 1391/2006 în sensul de a conduce autovehiculul, prin localitate, cu o viteză de până la 50 km/h.;
- susținerile contravenientului că s-ar fi deplasat pentru efectuarea unei necropsii la Spitalul din Vatra Dornei, nu sunt reale întrucât cadavrul persoanei respective era depus la morga Spitalului de Urgență Județean Suceava și nu la Spitalul din Vatra Dornei și
- în raport de gravitatea faptelor comise nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Întâmpinările au fost întemeiate în drept pe disp.art. disp.art.205-208 cod procedură civilă,OUG 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, HG 1391/2006, NMȘ 021-05 modificată prin Ordinul 187/2009 și OG 2/_ cu modificările ulterioare.
Au fost anexate în copie: buletinul de verificare metrologică_ din 03 martie 2014 cu termen de valabilitate 1 an, atestat operator nr.5498 din 21 martie 2012 pentru agent șef M. O. pentru activități ca operator radar cu aparate video Phython, DVD –R cu înregistrarea faptei contravenționale.
Probe.
A fost audiat din oficiu martorul P. L. C. (fila 50 dosar).
Situația reținută de instanță.
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din 23 februarie 2014 încheiat de Serviciul Rutier–BDNE i-au aplicat contravenientului L. S. – D. – L. 13 puncte amendă în valoare de 1267,5 lei și sancțiunea complementară de exercitare a dreptului de conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.120 alin.1 lit.e, h și i și respectiv art.121 alin.1 din HG 1391/2006, întrucât la data de 18 ianuarie 2015, orele 11,28, pe DN 17 Molid km 215+700 m. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, efectuând manevra de depășirea neregulamentară a auto_, în zona indicatorului „depășirea interzisă”, linie continuă și trecerea de pietoni, autovehiculul rula cu viteza de 91 km/h. (+41 km.) înregistrat cu aparatul radar Phython II montat pe auto_, din mișcare.
Martorul audiat în cauză a susținut că el a aflat despre abaterile săvârșite de contravenient doar din spusele agentului constatator și că a semnat procesul-verbal de contravenție la sediul organului de poliție, întrucât contravenientul nu era de față.
Soluția instanței.
Plângerea formulată de contravenient apare ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru a se hotărî astfel, urmează a fi avute în vedere următoarele aspecte:
Procesul - verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenienta nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Potrivit dispozițiunilor art.249 din noul cod de procedură civilă „cel ce face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar conform art.250 din același cod „dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului, sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege”.
Prin urmare, procesul - verbal de contravenție se bucură de „o prezumție de legalitate”, câtă vreme acest lucru nu a fost răsturnat printr-o probă contrară.
Prin hotărârea din 31 martie 2008 dată în cauza A. împotriva României CEDO a statuat că „sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului” și, prin urmare, este greșit ca să se inverseze sarcina probei privind prezumția de legalitate și temeinicia procesului - verbal.
În același timp s-a precizat că în cadrul unei proceduri ce poate fi calificată drept „penală”, a unei astfel de garanție, destinată să restabilească echilibru dintre presupușii autori ai faptelor ilegale și autoritățile chemate să-i urmărească și să-i pedepsească, cauza trebuie judecată echitabil, astfel cum prevăd art.6 din Convenție ( prezumția de nevinovăție și că sarcina probei revine acuzării și îndoiala profită acuzatului ).
Așadar, s-a considerat că prezumția de legalitate și de adevăr a procesului verbal de contravenție, este o prezumție „lipsită de rezonabilitate”, iar nerespectarea garanțiilor fundamentale – printre care și prezumția de nevinovăție – care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri în fața autorităților încalcă dispozițiile art.6 din Convenție, care are ca finalitate – cum s-a arătat mai sus – nu de a înlătura prezumțiile ( inclus cea de legalitate ) din materie contravențională, ci de a le include în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul de apărare.
Referitor la susținerile contravenientului în legătură cu cele consemnate în cuprinsul procesului – verbal trebuie făcute următoarele mențiuni:
Constatarea faptei contravenționale a fost făcută cu ajutorul unui aparat tehnic, în speță, cinemometrul de control tip Phython II, în termenul de valabilitate de un an, conform buletinului de verificare metrologică_ din 03 martie 2014, iar agentul constatator M. O. avea atestatul pentru activități ca operator radar cu aparate video Phython, nr.5498 din 21 martie 2012.
Referitor la marja de eroare la care a făcut referire contravenientul trebuie menționat că potrivit Minutei din 05 octombrie 2012 privind unificarea practicei judiciare în ceea ce privește aplicarea Ordinului 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de Metrologie Legală NML_, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor, în cadrul plângerilor contravenționale s-a stabilit că cinemometrele verificate metrologic au incluse în marjele de eroare prevăzută de art.3.1.1 lit.c din Ordinul 301/2005 și că nu există un temei de drept care să permită agentului constatator sau judecătorului să stabilească altă viteză cu care circula un autovehicul decât cea indicată de cinemometru, întrucât aceasta echivalează cu a nu acorda eficiență acestora, care au o reglementare legală specială.
Prin urmare, susținerile contravenientului nu-și au nici un fel de justificare și nu au fost dovedite cu nimic.
Dimpotrivă, cele reținute în sarcina contravenientului prin procesul – verbal a cărui anulare s-a solicitat, instanța constată că ele sunt corect stabilite și reies fără putință de tăgadă din analiza CD-ului aflat la fila 33 din dosar.
Așa fiind, instanța consideră că agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea dispozițiilor legale atât ca formă cât și ca fond.
Astfel:
Potrivit art. 120 alin.1 din HG 1391/2006: „Se interzice depășirea vehiculelor:
…….
e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje;
….
h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă";
i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”……, în timp ce prin art. 121 din același act normativ se menționează că: (1)„Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”…….
Așadar, constatându-se că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal corespund realității, instanța consideră că procesul-verbal este legal întocmit, iar susținerile contravenientului nu sunt întemeiate.
Mai mult decât atât trebuie avute în vedere că acesta a susținut în cuprinsul plângerii formulate că se deplasa la Spitalul din Vatra Dornei, într-o situație de urgență, pentru a efectua necropsia cadavrului numitului M. I., ori, potrivit Ordonanței de efectuarea a unei autopsii medico-legale din 18 ianuarie 2015 (fila 15-16 dosar), decesul respective persoane a survenit la data de 17 ianuarie 2015 la UPU Suceava și a fost depus la morga Spitalului județean Suceava în vederea efectuării necropsiei.
Așa fiind, instanța apreciază că, în speță, nu poate fi reținută starea de necesitate invocată de contravenient.
Cât privește cel de-al doilea aspect invocat de contravenient, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment, trebuie avute în vedere următoarele prevederi:
Potrivit art.5 alin.5 din OG 2/2001 „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar conform și art.7 alin.2 din același act normativ „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.
Prin articolul art.21 alin.3 din OG 2/2001 se menționează că sancțiunile se aplică gradual în limitele prevăzute de actul normativ, iar în efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.
În raport de cele reținute în sarcina contravenientului, de poziția procesuală a acestuia, de abaterile săvârșite, nu se poate susține că faptele sunt lipsite de pericol social, ba dimpotrivă acestea prezintă un pericol social sporit, încât nu sunt motive care să conducă la reindividualizarea sancțiunii prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Pentru aceste considerente plângerea urmează a fi respinsă în totalitate.
Văzând că plângerea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională introdusă de contravenientul L. S. – D. – L. – CNP:_ din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ., ., județul Suceava în contradictoriu cu agentul constatator Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red.Ghe.B.
Tehnored.A.B.
Ex:4/8 iulie 2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 763/2015. Judecătoria... → |
|---|
