Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2837/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2837/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 1192/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C. S.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2837/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: L. N.
GREFIER: D. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul V. I. în contradictoriu cu intimata M. A. L..
Acțiunea a fost timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul personal, în stare de deținere, lipsă intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor de la dosar, contestatorul arată că menține cererea pentru stabilire program de vizitare, menționează că nu este decăzut din drepturile părintești și că nu a formulat recurs la soluția dată deoarece nu a fost dus niciodată în instanță și nu i-a fost comunicată hotărârea. Depune la dosar practică judiciară, copia Sentinței civile nr. 627/2011 a Judecătoriei Târgu Cărbunești și arată că nu mai are alte probe.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul Văcarul I. solicită admiterea contestației, instanța să admită vizitarea copilului la penitenciar cu suportarea cheltuielilor de transport de către el. Arată că mama îi restricționează dreptul de a avea legături cu copilul său, refuză să-i dea relații despre acesta și chiar a redirecționat apelurile de pe telefonul copilului (cumpărat de contestator) pe telefonul ei pentru a face imposibilă comunicarea tatălui cu copilul său.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub nr._ din 28 martie 2013, contestatorul V. I. a solicitat desființarea Sentinței civile nr. 460/11.02.2013 pronunțată în dosarul civil nr._/325/2012 al Judecătoriei Caransebeș și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii, contestatorul arată că susmenționata cauză a fost judecată în lipsa și fără acordul lui, fără ca el să beneficieze de o judecată corectă și echitabilă, astfel apreciind că sentința este netemeinică și nelegală. A mai susținut că a făcut memorii pentru a fi dus la judecată în vederea depunerii de probe și, deși „la judecata cu deținuți este obligatorie prezența la instanță nu a fost dus” și datorită faptului că a fost judecat în lipsă a pierdut procesul.
Prin rezoluția din data de 1 aprilie 2013 s-a stabilit termen de judecată la data de 18 aprilie 2013, contestatorul fiind citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și de a depune la dosar exemplarul II al contestației pentru a fi comunicată pârâtei.
Contestatorul a depus la dosar „Memoriu” și timbru judiciar de 0,5 lei (fila 8), solicitând să fie transferat de la P. Timișoara în fața instanței pentru a depune taxa judiciară de timbru și a propune probe în apărarea sa, neîndeplinind obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și înscrisurile în dublu exemplar pentru a fi comunicate pârâtei.
În ședința publică din 18 aprilie 2013 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 din Noul Cod de procedură civilă, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2013, ca urmare a admiterii cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de contestator la data de 27 august 2013 și achitării taxei judiciare de timbru (chitanța de la fila 37 dosar).
Contestatorul a depus la dosar înscrisuri denumite „Memoriu. Cerere convențională. Acțiune în judecată” (filele 42-43) prin care a solicitat să se dispună prin sentință judecătorească să poată lua legătura cu fiul său V. V. de două ori pe lună la telefonul școlii unde acesta învață, respectiv Liceul B. Oțelu R. sau, mama să fie obligată să-i pună la dispoziție un telefon unde poate lua legătura cu fiul său. Să se dispună obligarea pârâtei M. A. să-i ducă, o dată pe lună, copilul la vorbitor la penitenciar.
La dosar s-au depus înscrisuri: Sentința civilă nr. 190/2011 pronunțată în dosar nr._ de Tribunalul Gorj (f. 9), facturi și chitanțe fiscale (f. 10-12), adresa_/01.04.2012 emisă de DGASPC CS (f. 13), adrese emise de P. și Poliția Oțelu R. (f. 14-20), copii declarații olografe ale numiților F. V., C. M., M. I., Cotaru N. și M. E. (f. 21-26), referat al Poliției Oțelu R. (f. 27), copia Sentinței civile nr. 627/2011 a Judecătoriei Târgu Cărbunești (f. 61-63), s-a atașat dosarul civil nr._/325/2012.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._/325/2012 din data de 12.12.2012, reclamantul V. I. a chemat în judecată pârâta M. A. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să reglementeze dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul V. V., în sensul obligării pârâtei de a-l aduce pe minor la vizită, o dată pe lună.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că minorul V. Valerntin este fiul părților, că acesta este atașat de reclamant, că reclamantul nu l-a văzut de când este arestat, a încercat să ia legătura cu minorul, dar acesta este împiedicat de pârâtă să țină legătura cu acesta.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că părțile au avut o relație de concubinaj, în urma căreia a rezultat fiul lor V. V., iar reclamantul V. I. abuzează de drepturile sale deschizând acțiuni civile care intră în puterea lucrului judecat, nu poate face dovada vreunei schimbări notabile în favoarea sa și în interesul copilului, ci dimpotrivă, datorită conduitei sale, în prezent se află în închisoare, condamnat pentru mai multe infracțiuni grave.
În ședința publică din data de 12.12.2012, s-a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Timișoara, iar prin Sentința civilă nr. 9074/12.12.2012 excepția a fost admisă, competența de soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Caransebeș, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/325/2012 din data de 18.01.2013.
Prin Sentința civilă nr. 460/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul civil nr._/325/2012 s-a respins cererea formulată de reclamant V. I. în contradictoriu cu pârâta M. A. M., pentru stabilire program de vizitare minor.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin Sentința civilă nr. 627/2011 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în dosarul nr._ s-a dispus modificarea programului de vizitare a minorului V. V. stabilit prin Sentința civilă nr. 212 din 28.01.2010 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ în sensul că, obligă reclamanta de a-i permite pârâtului să aibă legături personale cu minorul în prima și a treia duminică din lună, la domiciliul acesteia din Oțelu R., între orele 1000-1400. A reținut ca prioritar respectarea interesului superior al copilului, astfel cum acesta este definit de art. 263 din Noul Cod Civil, dar și faptul că în prezent reclamantul se află în stare de deținere în P. Timișoara și a apreciat că nu este în interesul copilului stabilirea programului de vizită solicitat de reclamant.
Examinând prezenta contestație în anulare prin prisma motivelor invocate de contestator și a dispozițiilor art. 317 Cod procedură civilă ( actual art. 503), instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel potrivit dispozițiilor legale susmenționate, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Raportat la aceste situații, instanța va avea în vedere că la data de 18.03.2013 susmenționată sentință a fost comunicată contestatorului la P. Timișoara potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 16 în dosarul de fond, astfel că susținerea acestuia cu privire la faptul că sentința nu i-a fost comunicată nu poate fi reținută. Mai mult chiar, instanța va avea în vedere că sentința, cu privire la care s-a formulat prezenta contestație în anulare, putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la comunicare, iar prin prezenta contestație contestatorul nu a justificat plauzibil și rezonabil nepromovarea căilor de atac prevăzute de legiuitor.
Față de aceste considerente, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru promovarea contestației în anulare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul V. I., deținut în prezent în P. A. în contradictoriu cu intimata M. A. L. cu domiciliul în Oțelu R., ., jud. C.-S..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
L. N. D. M.
Red.LN
Tehnored.DM
Ex.4-28.11.2013
| ← Cerere necontencioasa. Sentința nr. 830/2013. Judecătoria... | Căsătorie minor. Sentința nr. 2774/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
