Uzucapiune. Sentința nr. 2257/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2257/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 2641/208/2012
ROMÂNIA
JUDECATORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR Nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2257/2013
Ședința publică din :29.08.2019
PREȘEDINTE: Z. T. A.
GREFIER: G. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamantul V. I., în contradictoriu cu pârâții G. G., G. E., G. S., pentru prestație tabulară și uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.08._, când părțile prezente au pus concluzii orale asupra fondului cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 29.08.2013, pentru deliberarea instanței.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.06.2012, reclamantul V. I. a chemat în judecată pe pârâții G. G., G. E., G. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren identificat în CF nr._ Iablanița, nr. top 355, în suprafață totală de 2900 mp, precum și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în data de 08.03.1975 a încheiat cu pârâții un act de vânzare-cumpărare olograf prin care pârâții, în calitate de vânzători, i-au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Iablanița, nr. top 355, situat administrativ în L. Mehadica. În urma desfășurării unui proces anterior și a expertizelor efectuate, solicită instanței să constate împlinirea uzucapiunii asupra terenului transmis prin act de vânzare-cumpărare, înscris în CF_ nr. top 354C
A concluzionat reclamantul prin a solicita constatarea uzucapiunii asupra terenului vândut de 2546 mp din Iabșlanița nr. Top 354C și a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Nu au fost depuse înscrisuri în dovedire.
La termenul din data de 30.11.2012, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată (încheiere de ședință de la f. 63), restrângând obiectul acesteia doar la imobilul cu nr. top. 354/C înscris în C.F._ Iablanița.
Prin întâmpinarea de la fila 5 dosar, depusă la data de 25.09.2012, pârâtul G. G. a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea cererii de chemare în judecată, excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul 2 al cererii de chemare în judecată, respectiv prestația tabulară – pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare autentic cu privire la terenul de 2900 mp, raportat la Sentința civilă nr. 2066/2011, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._ a Judecătoriei Caransebeș, irevocabilă prin Decizia nr. 108/r/2012 a Tribunalului C.-S..
Excepția autorității lucrului judecat, fiind invocată cu privire la procesul purtat între părți cu privire la imobilul cu nr. top. 355, a rămas fără obiect în urma restrângerii obiectului cererii de chemare în judecată, de către reclamant, acesta formându-l doar imobilul cu nr. top. 354/C.
Pe fondul cauzei, pârâtul G. G. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
A apreciat pârâtul că nu sunt întrunite condițiile legale privind validarea actului sub semnătură privată arătând că, deși reclamantul susține că a cumpărat un teren de 2900 mp, acest lucru era imposibil întrucât terenul avea o suprafață totală de 2546 mp, iar pârâtul împreună cu mama și sora sa dețineau doar o cotă de 1/3 din suprafața totală a terenului cu condiția să dezbată succesiunea autorilor lor care erau proprietarii tabulari ai imobilului, iar în anul 1975 nu era dezbătută succesiunea. Astfel, a arătat pârâtul, reclamantul putea cumpăra eventual o suprafață de 800 mp și aceasta numai după dezbaterea succesiunii. A mai învederat că, din prețul stabilit de 7000 lei, din care reclamantul a achitat un avans de 3400 lei, obligându-se ca diferența de 3600 lei să o achite până la data de 15.06.1975, el nu a primit nici un leu, banii fiind luați de către mama și sora sa, iar diferența stabilită nu a mai fost niciodată achitată.
Cu privire la validitatea actului sub semnătură privată, pârâtul a arătat că G. S. nu a fost de față la redactarea actului, semnându-l ulterior, iar martorul P. C. a fost adăugat mai târziu de către reclamant fără știrea celorlalte părți.
A mai arătat că, înscrisul încheiat în anul 1975 nu este valabil, acesta fiind încheiat într-un singur exemplar care a rămas la reclamant, fiind întocmit cu nerespectarea prev. art. 1179 Cod civil.
Cu privire la petitele privind dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 2546 mp nr. Top 354/c și a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil, a solicitat respingerea acestora ca netemeinice și nelegale, nefiind îndeplinite prevederile art. 22 și 23 din Decretul Lege 115/1938.
A învederat că, nu reiese din modul de redactare al actului sub semnătură privată faptul că pârâții s-ar fi angajat în mod concret să încheie cu reclamantul în viitor actul de vânzare-cumpărare în formă autentică, că reclamantul nici măcar nu a făcut dovada că ar fi notificat pârâților intenția de a cumpăra terenul din litigiu. Și în ceea ce privește posesia utilă a imobilului, pârâtul a arătat că aceasta nu este îndeplinită, reclamantul nu se poate prevala de o posesie continuă și neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Solicită obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pârâtul a depus înscrisuri (f.9-28).
La data de 25.09.2012, pârâtul G. G. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să constate nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Act de vânzare cumpărare”, încheiat la 8 martie 1975 între V. I., în calitate de cumpărător, și G. G., G. S. și G. E., în calitate de vânzători cu privire la terenul numit L. Mehadica, în suprafață de jumătate lanț teren arabil.
A arătat că actul sub semnătură privată este lovit de nulitate absolută având în vedere că la data încheierii sale, vânzătorul a înțeles să vândă cota parte ce urmează să o dețină din imobilul evidențiat în CF 2591, nr. top 354/C, iar reclamantul a considerat că va cumpăra întreg imobilul evidenția în CF_ Iablanița nr. top 355, invocând eroarea obstacol și apreciind că este forma cea mai gravă de eroare, care împiedică formarea actului, iar în speță, falsa reprezentare a realității asupra identității obiectului din cauză.
Reiterează susținerile din motivarea întâmpinării, referitoare la împrejurarea că deși reclamantul a susținut că a cumpărat un teren de 2900 mp, acest lucru era imposibil întrucât terenul avea o suprafață totală de 2546 mp, iar el împreună cu mama și sora sa dețineau doar o cotă de 1/3 din suprafața totală a terenului cu condiția să dezbată succesiunea autorilor lor care erau proprietarii tabulari ai imobilului, iar, în anul 1975 nu era dezbătută succesiunea. Pârâtul a arătat că G. S. nu a fost de față la redactarea actului, semnându-l ulterior, iar martorul P. C. a fost adăugat mai târziu de către reclamant fără știrea celorlalte părți. Și a concluzionat că, în speță, nefiind deschisă succesiunea proprietarilor tabulari la data întocmirii actului sub semnătură privată, eventualele drepturi ale moștenitorilor acestora nu puteau face obiectul unui act valabil.
La data de 22.10.2012 (f.55) pârâta G. S. căsătorită C., în nume propriu și în calitate de mandatară a pârâtei G. E., a formulat întâmpinare în cauză, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
A învederat că nu a fost prezentă la întocmirea actului sub semnătură privată, pe care totuși l-a semnat ulterior, moment în care a fost adăugat ca martor și numitul C. P.. A învederat că, în anul 1975, nu a fost dezbătură succesiunea autorilor lor, drept urmare nu puteau vinde cote părți din terenul nr. top 354/c sau 355 către reclamant, eventualele drepturi nu puteau face obiectul unui act de vânzare-cumpărare valabil, la data respectivă G. G., G. E. și G. S. dețineau o cotă ideală de 1/3 părți din imobilul teren.
A solicitat și respingerea capătului de cerere privind uzucapiunea și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare valabil pentru imobilul teren nr. top 354/c de 2546 mp, arătând că, reclamantul nu se poate prevala de o posesie continuă și neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
La termenul din 24.05.2013, s-a învederat instanței faptul că pârâta G. E. a decedat, moștenitorii acesteia fiind G. G. și C. S., care au deja calitatea de părți în cauză (f. 152).
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, probe din analiza cărora, instanța reține:
Din înscrisul sub semnătură privată, intitulat „Act de vânzare cumpărare” (copie fila 67 dosar) încheiat la data de 08.03.1975, rezultă că pârâții G. G., G. E. și G. S., au înstrăinat lui V. I. terenul „L. Mehadica Arabil” în suprafață de jumătate de lanț, în schimbul sumei de 7000 (șapte mii lei) din care suma de 3400 lei s-a plătit de cumpărător la data încheierii actului și restul de 3600 lei se obligă să-i achite la data de 15 iunie 1975.
Din extrasul C.F. desfășurat, depus la f. 32 dosar, instanța reține că, la data încheierii actului sub semnătură privată (1975), proprietari tabulari asupra unei părți de 8/24 din imobilul cu nr. top. 354/C L. Mehadica în suprafață de 708 stp. erau G. G. și soția, F. G. iar ulterior, în anul 1978, a fost intabulat dreptul numiților G. A., asupra porțiunii lui G. G., F. G. rămânând în continuarea cu porțiunea sa. În fine, în anul 2008, a fost intabulat, în baza unui certificat de moștenitor, dreptul de proprietate al pârâților G. E., G. G., C. S., precum și a altor două persoane (Ț. V., G. D. I., G. A.), asupra aceluiași imobil.
Din certificatul de deces depuse la f. 157 dosar, instanța reține că G. F. a decedat la data de 8.07.1973, fiind deci decedată la data încheierii actului sub semnătură privată din anul 1975, iar, în ceea ce îl privește pe numitul G. G., acesta, de asemenea, decedase încă din anul 1961 (conform extrasului de deces de la f. 158 dosar).
Între părți s-a desfășurat un litigiu anterior, în dosarul cu nr._, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 2066/5.10.2011 (f. 12 dosar), litigiu având ca obiect prestație tabulară, cu privire la imobilul înscris în C.F. nr._ Iablanița, nr. top. 355, în suprafață totală de 2900 mp, reclamantul din prezenta cauză susținând, în cadrul dosarului menționat, că, prin actul sub semnătură privată din data de 08.03.1975 (aflat și la baza cererii de chemare în judecată din prezenta cauză), a cumpărat de la G. G. și E. imobilul menționat. Cererea formulată de reclamant în dosarul respectiv a fost respinsă ca neîntemeiată, constatându-se, din raportul de expertiză întocmit în cauză și din declarațiile martorilor, că obiectul actului sub semnătură privată nu l-a constituit imobilul cu nr. top. 355, din C.F._ Iablanița, ci cel cu nr. top. 354/C, din C.F._ Iablanița.
În același timp, a avut loc și un proces de partaj între proprietarii tabulari ai imobilului cu nr. top. 355 din C.F. nr._ Iablanița, finalizat prin Decizia civilă nr. 475/R/2010 (f. 21 dosar), pronunțată în dosar nr._ .
De asemenea, și cu privire la imobilul cu nr. top. 354/C, înscris în C.F. nr. 2591 Iablanița, a fost pronunțată sentința civilă nr. 1947/2010, în dosar nr._ (f. 26), dispunându-se sistarea stării de indiviziune prin atribuirea, către G. G., a imobilului cu nr. top. nou 342/c/1, L. Mehadica arabil, în suprafață de 2237 mp, nr. cad. 3088/c/1, în cotă de 1/1. În al doilea rând, imobilul cu nr. top. nou 354/C/2 (nr. cad. 3088/c/2), L. Mehadica, arabil, de 309 mp, a fost atribuit pârâților G. E., în cotă de 13/103 și C. S., în cotă de 90/103.
Ca atare, G. G. și-a înscris dreptul asupra imobilului în suprafață de 2237 mp, dobândit prin ieșire din indiviziune, în C.F. nr._ Iablanița (f. 39), iar pârâtele G. E. și C. S. și-au intabulat dreptul asupra celor 309 mp atribuiți, în C.F. nr._ Iablanița, în care s-a convertit C.F. nr. 2591 după atribuirea numărului cadastral_ imobilului cu nr. top. 354/C (f. 71).
La data de 25.02.2009, a fost emisă Hotărârea nr. 4 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2994, cu privire la exproprierea imobilului cu nr. top. 3088/3/2 de 1060 mp, din înscrisul depus la f. 77 dosar și din extrasul C.F. de la f. 79 deducându-se că a fost avut în vedere extrasul C.F. 489 cu privire la nr. top. 355. Însă, din referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală de la f. 162, 163 dosar, se reține că imobilul expropriat a fost identificat ca fiind identic cu cel cu nr. top. 354. Coroborând această din urmă concluzie cu adresa de la f. 179 dosar, instanța reține că, este real faptul că, parte din terenul ce face obiectul prezentei cauze, se află, între timp, în proprietatea Statului Român, fiind dobândit prin expropriere, iar despăgubirile pentru expropriere au fost încasate de către pârâtul G. G..
În drept, potrivit art. 22 din Decretul-Lege nr. 115/1938, cel care s-a obligat sa strămute sau sa constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să-i predea înscrisurile trebuitoare pentru înscrierea acelui drept.
Potrivit art. 24 din același decret, dacă cel obligat nu preda înscrisul trebuitor, partea va putea cere instanței judecătorești sa dispună înscrierea.
Potrivit art. 25, acțiunea prevăzută de art. 24 se va putea îndrepta și împotriva terțului dobânditor înscris în cartea funciară, însă numai dacă sunt întrunite și următoarele cerințe:
1. Cel care cere prestațiunea tabulară să fi fost în posesiune la data când a contractat terțul dobânditor;
2. Actul juridic în temeiul căruia se cere prestația tabulară sa fie anterior aceluia în temeiul căruia terțul dobânditor a fost înscris;
3. Terțul sa fi dobândit cu titlul gratuit sau sa fi fost de rea-credința.
Aplicând dispozițiile legale enunțate asupra situației de fapt stabilite în prezenta cauză, instanța reține că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile admiterii acțiunii în prestație tabulară, din motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum s-a arătat mai sus, la data încheierii actului sub semnătură privată din anul 1975, pârâții vânzători nu erau unici proprietari asupra imobilului cu nr. top. 354/C (aspect ce rezultă din extrasul C.F. in extenso, depus la dosarul cauzei și mai sus prezentat), deținând, în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari de la acea dată, împreună cu încă două persoane, doar 1/3 din imobil, astfel încât vânzarea astfel efectuată era supusă condiției rezolutorii ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului înstrăinător, lucru care s-a întâmplat, în cele din urmă, însă o parte a imobilului a fost dezmembrată și expropriată de către Statul Român, terț pe care reclamantul nu a înțeles să îl cheme în judecată și împotriva căruia nu s-a îndreptat, pe bună dreptate, întrucât pentru admisibilitatea acțiunii în prestație tabulară împotriva acestuia ar fi fost necesară dovedirea relei-credințe, care nu putea exista în speță. Reclamantul, de altfel, nici nu și-a restrâns obiectul cererii doar cu privire la imobilele neexpropriate, declarând în mod expres că dorește prestație tabulară pentru întregul imobil, inclusiv pentru partea expropriată a acestuia, ceea ce conduce din nou la concluzia că, astfel cum a fost formulată, cererea nu era admisibilă.
Apoi, din declarațiile martorilor propuși de către reclamant în dovedire, precum și din cele ale martorilor propuși de către pârâții reclamanți reconvenționali, nu rezultă că reclamantul și-ar fi îndeplinit obligația de a achita diferența de preț pentru imobilul cumpărat, situație în care nu este admisibilă nici acțiunea în prestație tabulară.
În ceea ce privește cererea subsidiară a reclamantului, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului cu nr. top. 354/C, instanța constată că această cerere nu este admisibilă raportat la prevederile art. 28 din Decretul-Lege nr.115/1938, din cel puțin două motive.
Astfel, în primul rând, nu este îndeplinită condiția existenței unei posesii utile asupra imobilului obiect al cererii, din coroborarea declarațiilor martorilor audiați rezultând că, în prezent, reclamantul nici nu mai folosește acel teren, ci este folosit de către pârâți aproximativ din anul 2010, și, în plus, posesia sa a fost tulburată în repetate rânduri de către pârâți.
În al doilea rând, nu este îndeplinită condiția posedării terenului timp de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari, proprietarii tabulari a terenului fiind în viață.
Văzând cele mai sus expuse, instanța concluzionează că cererea reclamantului este neîntemeiată, urmând a o respinge.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată în cauză, având ca obiect constatarea nulității absolute, pentru eroare obstacol și pentru vânzarea unei moșteniri nedeschise, nici această cerere nu este întemeiată.
Astfel, eroarea obstacol constând în greșita reprezentare a părții/părților asupra identității obiectului cererii, nu poate fi reținută în cauză întrucât, din declarațiile martorilor audiați și din însuși cuprinsul înscrisului sub semnătură privată din anul 1975 rezultă că, deși părțile nu aveau reprezentarea exactă a numărului topografic al terenului ce a făcut obiectul actului, totuși acestea cunoșteau exact ce au vândut, respectiv ce au cumpărat, în sensul că au cunoscut care a fost terenul, în materialitatea lui, cu privire la care au tranzacționat.
Actul sub semnătură privată nu a purtat nici asupra unei succesiuni nedeschise, cum au invocat pârâții reclamanți reconvenționali, întrucât succesiunile se deschid, potrivit art. 651 C.civ., prin moarte, iar proprietarii tabulari în patrimoniul succesoral al cărora intra, la data vânzării, terenul înstrăinat, erau decedați anterior vânzării (deci succesiunea acestora era deschisă la acel moment), astfel cum s-a arătat cu ocazia prezentării situației de fapt. Rezultă că, în realitate, pârâții fac confuzie între vânzarea unei succesiuni nedeschise, care este nulă absolut, și vânzarea unor bunuri care fac parte dintr-un patrimoniu al unei succesiuni nedezbătute, vânzare care este permisă de lege.
S-a mai invocat nevalabilitatea actului sub semnătură privată raportat la nerespectarea art. 1179 C.Civ., însă nerespectarea acestor dispoziții afectează doar valabilitatea convenției ca mijloc de probă, iar nu ca negotium iuris.
Văzând cele expuse, instanța va respinge atât cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul pârât reconvențional V. I., în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali G. G., G. S. (în nume propriu și ca moștenitori ai pârâtei inițiale G. E.), având ca obiect prestație tabulară și uzucapiune, cât și cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali G. G., G. S. și G. E. și continuată de pârâții reclamanți reconvenționali G. G. și G. S. (în nume propriu și ca moștenitori ai pârâtei reclamante reconvenționale G. E.), având ca obiect constatarea nulității absolute a convenției sub semnătură privată încheiate la data de 8.03.1975.
Ambele părți căzând în pretenții, instanța va respinge și cererile acestora având ca obiect cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul pârât reconvențional V. I., domiciliat în com. Mehadia, ., în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali G. G., domiciliat în ., G. S., domiciliată în ., județul C. S. (în nume propriu și ca moștenitori ai pârâtei inițiale G. E.), având ca obiect prestație tabulară și uzucapiune.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali G. G., G. S. și G. E. și continuată de pârâții reclamanți reconvenționali G. G. și G. S. (în nume propriu și ca moștenitori ai pârâtei reclamante reconvenționale G. E.), având ca obiect constatarea nulității absolute a convenției sub semnătură privată încheiate la data de 8.03.1975.
Respinge cererile părților având ca obiect cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.08.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
Z. T. A. G. N.
Red. ZT 7.11.2013
Tehnored ZT 7.11.2013
6 ex/7.11/2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1696/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3058/2013.... → |
|---|
