Plângere contravenţională. Sentința nr. 2232/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2232/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 1446/208/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2232/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31 octombrie 2014
PREȘEDINTE: Z. T.
GREFIER: S. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de către petentul G. Z., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind alte cereri si probe, se reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
P. plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2014, sub numărul_, petentul G. Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în principal, anularea procesului-verbal . nr._ din 31.03.2014 prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 lei, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu „ avertisment”.
În motivare, petentul susține că i s-a imputat faptul că, la data de 18.02.2014, ar fi retras, ca avans trezorerie, în numerar, suma de 61.000 lei din casieria unității și sumele de 10.000 lei, respectiv 156.000 lei din conturile societății, astfel încât suma totală ridicată în numerar ar fi de peste 86.000 lei (adică 18.500 Euro), depășind plafonul de 15.000 Euro.
Petentul a arătat că mențiunile din procesul-verbal nu corespund realității, impunându-se anularea acestuia, întrucât petentul a retras, în ziua de 18.02.2014, suma de 10.000 lei pe baza Dispoziției de plată către casierie nr. 20/18.02.2014 și suma de 15.000 lei pe baza Dispoziției de plată către casierie nr. 21/18.02.2014, în total suma de 25.000 lei, inferioară plafonului de 15.000 Euro.
Suma de 61.000 lei a fost retrasă, susține petentul, pe baza Dispoziției de plată către casierie nr. 39/18.02.2014, de către numitul L. Rostescu V., angajat șofer al societății Ropal Industry S.R.L., al cărei administrator este petentul. Nici această sumă, privită individual, nu depășește plafonul de 15.000 Euro.
Prezumția cu care operează agentul constatator este una simplistă și fără bază factuală, respectiv că petentul, în calitate de reprezentant legal al agentului economic, ar fi efectuat tranzacții cu numerar peste 15.000 euro/ pe zi, prin mai multe operațiuni ce par a avea legătură între ele, or sumele retrase în aceeași zi nu au avut același scop, operațiunile nefiind efectuate de către aceeași persoană.
Petentul concluzionează în sensul că legea specială nu este aplicabilă, fapta imputată nu există și deci nici temei pentru răspunderea contravențională nu există.
În subsidiar, arată că solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și pe cele ale art. 28 din legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor, republicată.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
Intimata A. a depus întâmpinare (f. 33-37), prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică.
În motivare, se arată că, în perioada 24.03._14, petenta S.C. Ropal Industry S.R.L. a făcut obiectul unor verificări operative și inopinate cu tematică privind respectarea, de către agentul economic, a normelor legale în desfășurarea activității, constatările organului de control fiind valorificate prin încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Intimata susține că afirmația petentului privind fapta ce i se impută nu reflectă situația de fapt reală existentă în plan material, în sensul că, în realitate, fapta contravențională sancționată constă în neîndeplinirea obligației de raportare a operațiunilor în numerar efectuate într-o zi a căror contravaloare în lei depășește plafonul valoric de 15.000 Euro stabilit de dispozițiile legale. În continuare, intimata a redat în cuprinsul întâmpinării fragmente din procesul-verbal atacat, precum și dispozițiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 656/2002, susținând că petentul avea obligația impusă de această dispoziție legală și că nu a putut face dovada numirii unei persoane în relația cu ONPSCB.
În privința gravității faptei, intimata a susținut că petentul nu poate justifica cu documente legale necesitatea de a ridica în numerar și modul de utilizare a peste 1.700.000 Euro.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._ încheiat la data de 31.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 10 rap. la art.5 alin.7 și 8 din Legea 656/2002.
Din cuprinsul procesului-verbal depus la f. 11-13 dosar, instanța reține că, fapta pentru care a fost sancționat petentul constă în neîndeplinirea obligației de raportare a operațiunilor cu numerar efectuate într-o zi, a căror contravaloare în lei depășește plafonul de 15.000 Euro stabilit de dispozițiile legale, dispozițiile art. 5 alin. 7 din Legea nr. 656/2002 prevăzând această obligație pentru orice tranzacție, fie că este efectuată printr-o singură operațiune, sau prin mai multe operațiuni ce par a avea legătură între ele.
Organele de control ale intimatei au dedus săvârșirea acestei fapte prin luarea în considerare a mai multor elemente care, coroborate, au condus la concluzia că susținerile petentului din cuprinsul plângerii nu sunt plauzibile.
Astfel, este adevărat că legea prevede obligația de raportare doar pentru tranzacțiile efectuate printr-o singură operațiune (situație neincidentă în speță), respectiv pentru acelea efectuate prin operațiuni multiple ce par a avea legătură între ele.
Petentul a susținut că cele trei operațiuni prin intermediul cărora a fost depășit plafonul zilnic maxim de 15.000 Euro nu ar avea legătură între ele, prin intermediul celor dintâi (în valoare de 10.000 respectiv 15.000 lei) cumpărându-se piese auto respectiv combustibil iar suma de 61.000 lei fiind retrasă de șoferul societății având ca scop achiziție materiale.
Or, în condițiile în care, inițial, petentului (în calitatea sa de administrator al S.C. Ropal Industry S.R.L.) i s-a solicitat de către organele de control justificarea sumei de 2.858.044 lei înregistrată în casierie unității precum și suma de 4.906.495 lei avansuri trezorerie (adică sumă ridicate și nedecontate/nejustificate), iar acesta nu a putut oferi o explicație plauzibilă, se poate prezuma că explicația oferită ulterior (peste 3 zile), respectiv aceea că s-a ridicat zilnic suma de 61.000 lei cu specificația „avans trezorerie” până la concurența sumei totale de 2.858.044 lei, adică până la data de 26.02.2014, a fost dată pro causa, respectiv s-a ales cu intenție suma zilnică de 61.000 lei pentru ca, în acest mod, să nu fie depășit plafonul maxim zilnic de 15.000 Euro.
Aceasta fiind explicația dată de către administratorul societății, rezultă totuși că aceasta este contrazisă de faptul că, în data de 18.02.2014 (deci anterior expirării perioadei pentru care petentul a susținut că ar fi retras zilnic doar suma maximă de 61.000 lei), din casieria societății a fost retrasă o sumă mult mai mare, respectiv aceea de aproximativ 18.500 Euro, ceea ce aruncă cel puțin o îndoială asupra sincerității celor prezentate de către petent cu titlu de justificare a sumelor identificate de către organele de control.
La aceasta se adaugă argumentul că este foarte puțin plauzibil ca o persoană angajată în calitatea de șofer al societății să aibă atribuția și calitatea de a retrage sume atât de mari - 61.000 lei (șoferul având deci, la rândul lui, cunoștință despre suma maximă ce poate fi retrasă fără a fi necesară raportarea!) - din casieria unității în scopul achiziției de materiale (nespecificându-se ce fel de materiale, pentru a se putea verifica în ce măsură această operațiune ar putea avea legătură cu cele efectuate de către administratorul societății, în aceeași zi).
Mai mult, având în vedere că, la momentul controlului inițial –din data de 24.03.2014 - efectuat de către A.N.A.F. prin Direcția Regională Antifraudă D., din înscrisurile și explicațiile prezentate organelor de control nu rezulta nici că operațiunile din data de 18.02.2014 ar avea, nici că nu ar avea legătură între ele, acest lucru putând fi analizat doar după prezentarea dispozițiilor de plată către casierie în care se consemna scopul retragerii sumelor), rezultă că, pentru ca petentul să nu fie suspectat de faptul că nu a respectat prevederile Legii privind combaterea spălării banilor, acesta ar fi trebuit să raporteze acele tranzacții (din data de 18.02.2014), cu atât mai mult cu cât dispozițiile de plată către casierie puteau fi întocmite și ulterior, tot pro causa (ceea ce este cu atât mai credibil cu cât nu au fost prezentate cu ocazia verificărilor inițiale).
Mai mult decât atât, este la fel de puțin probabil ca, în cadrul unei societăți comerciale, retragerile zilnice de numerar din casierie să fie de exact 61.000 lei (cum s-a întâmplat în cauză), o asemenea ipoteză nefiind congruentă cu ideea că aceste retrageri au fost efectuate în vederea desfășurării activității normale a societății și realizării obiectului său de activitate.
Coroborând aceste date cu faptul că, astfel cum rezultă din constatarea personală a organelor de control ale intimatei, la momentul controlului petentul nu a putut face dovada numirii unei persoane în relație cu O.N.P.C.S.B. (căruia trebuiau să îi fie raportate eventualele tranzacții ce depășeau plafonul zilnic maxim prevăzut de lege), rezultă că petentul nu a avut niciodată intenția de a respecta dispozițiile legale și, pentru ipoteza în care ar fi efectuat tranzacții cu depășirea limitei legale, să le raporteze oficiului competent.
Ca atare, constatările inspectorilor antifraudă vor fi reținute de instanța de judecată ca fiind veridice, apărările petentului nefiind plauzibile iar înscrisurile depuse în justificarea lor fiind întocmite pro causa, instanța va constata că procesul-verbal este temeinic sub aspectul stării de fapt reținute.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii cu gravitatea faptei și a făptuitorului, instanța reține că, dincolo de faptul că faptele a căror săvârșire este sancționată de Legea nr. 656/2002 au un pericol social abstract foarte mare (care, în sine, exclude aplicarea unui simplu avertisment, astfel cum solicită petentul), în cauză nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate și față de atitudinea nesinceră a petentului, care nu a recunoscut fapta și deci aplicarea unui avertisment nu ar fi de natură a conduce la prevenirea, pe viitor, a săvârșirii unor fapte similare, petentul neasumându-și culpa și responsabilitatea pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze.
Văzând cele expuse, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. Z., CNP_,domiciliat în Iablanița,DN 57 B, nr.143 F, județ C.-S.,în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală București, ., sector 5, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ încheiat la data de 31.03.2014 de către intimată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2014.
PREȘEDINTE,
ZÎNCA T. GREFIER,
S. V.
Red/Tehnored ZT 03.02.2015
Ex.5/ 03.02.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1689/2014. Judecătoria... → |
|---|
