Contestaţie la executare. Sentința nr. 930/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 930/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 1429/218/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 930/2015
Ședința publică din 14 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ț. I. R.
Grefier: M. R. A.
Desfășurarea procesului s-a efectuat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 C.pr.civilă.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de contestatoarea S.C. D. JUDEȚENE S.A., cu sediul în localitatea Satu M., ., județul Satu M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, titulară a codului de identificare fiscală RO_, cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. G. V., situat în localitatea Satu M., ..5, . M., împotriva intimatului U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL CĂREI, SERVICIUL IMPOZITE Șl TAXE LOCALE, cu sediul în localitatea Carei, ., județul Satu M. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoare av. C. V. care depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 390/14.07.2015, lipsă fiind reprezentanții intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prezenta cauză este la primul termen de judecată și legal timbrată potrivit taxei judiciare de timbru în cuantum de 1050 lei, stabilită potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b și alin 2 din OUG 80/2013 și achitată potrivit chitanței . SM nr._ din data de 10.06.2015 emisă de Primăria Satu M. – Direcția de Taxe și Impozite Locale (f. 49). Cauțiunea în cuantum de 6327 lei a fost achitată potrivit recipisei de consemnare nr._/1 având . nr._ din data de 10.06.2015 (f. 51).
În temeiul art. 43 C.pr.civ. în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41.
Conform art. 103 alin.1^1 din Hotărârea nr. 829 din 15.11.2011 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor s-a verificat în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, dovada fiind atașată dosarului cauzei.
Instanța în baza art. 219, alin. 2 C.pr.civ constată că procedura de citare este îndeplinită potrivit dispozițiilor art. 229 alin. 1 C.pr.civ conform cărora prin înmânarea citației, sub semnătura de primire, personal sau prin reprezentant, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Carei având în vedere că sediul contestatoarei este în Satu M. și pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul contestatoarei arată că având în vedere că actele contestate au fost emise de UAT Carei competența trebuie stabilită în funcție de această împrejurare în sensul că este competentă Judecătoria din raza organului fiscal care a emis actele de executare, aceasta fiind și practica judiciară în această materie. De asemenea arată că potrivit art. 600 încolo C.pr.civ. este competent organul care a emis actul nefiind aplicabile regulile generale de competență ci fiind aplicabile regulile speciale.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Carei, excepție invocată din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemarea în judecată înregistrată la data de 03.06.2015, sub dosar număr_ al Judecătoriei Carei contestatorul S.C. D. JUDEȚENE în contradictoriul cu intimata U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL CĂREI, SERVICIUL IMPOZITE Șl TAXE LOCALE solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună admiterea cererii ca fondată; anularea tuturor formelor și actelor de executare silită întreprinse în dosar execuțional nr. 2596/11.05.2015, ca urmare a inexistenței creanței; anularea tuturor formelor și actelor de executare silită întreprinse în dosar execuțional nr. 2596/11.05.2015, ca urmare a survenirii prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale; anularea tuturor formelor și actelor de executare silită întreprinse în dosar execuțional nr. 2596/11.05.2015, ca urmare a survenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită; anularea executării silite însăși și suspendarea executării silite; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că în fapt, în temeiul dosar execuțional nr. 2596/11.05.2015, pârâta UNITATE A. TERITORIALĂ ORAȘUL CAREI prin SERVICIUL IMPOZITE TAXE LOCALE, emite acte de executare silită față de contestator, pentru un debit în valoare totală de 182.708,00 lei, stabilind natura obligației bugetare după cum urmează:
-Impozit auto (cumulat) - 106.565,00 lei;
-Impozit clădiri (cumulat) - 12.055,00 lei;
-Impozit teren intravilan (cumulat)- 11.001,00 lei;
-Impozit auto cu masa peste 12 tone (cumulat) - 45.965,00 lei;
-Impozit vehicule lente (rămășiță - raport 3060/08.05.2015) - 6.844, 00 lei;
-Taxă afișaj firmă (fuziune prin absorbție) - 238 lei.
Prioritar, în susținerea criticilor de nelegalitate ale actelor de executare silită, consideră oportun sa învedereze instanței aspecte ce țin de modalitatea de derulare a procedurii de insolvență a contestatorului, pentru a clarifica astfel aspecte ce țin de inexistența obligației fiscale statuate prin actele de executare contestate.
În baza sentinței civile nr. 850/F/30.06.2009, pronunțată de Tribunalul SATU M., în dosar nr._, s-a deschis procedura insolvenției în formă generală a contestatorului.
Administratorul judiciar, a înscris în tabelul definitiv al creanțelor și creditoarelor inițiatoare a deschiderii procedurii insolvenție, în favoarea Primăriei Carei, o creanță, cu rang de preferință - creanță bugetară, în cuantum total de 76.292,48 lei.
Prin sentința civilă nr. 2064/201 l/F, pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, se dispune închiderea procedurii reorganizării debitoarei S.C. D. JUDEȚENE S.A., cu sediul în Satu M., ./A, jud. Satu M., având C.U.I._ și dispune înregistrare în registrul comerțului J30/48I/2004, ca urmare a realizării planului propus de aceasta, confirmat prin sentința civila nr.251/F/15.02.2011 și reinserția debitoarei în activitatea comercială, și constata descărcat debitorul de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și valoarea prevăzută în plan.
La data de 19.08.2011, în baza contractului de cesiune de acțiuni, autentificat sub nr. 1553, S.C. D. JUDEȚENE S.A. a dobândit un număr de 251.080 acțiuni, în valoare nominală de 10 ron fiecare, reprezentând 99,9996% din capitalul social al contestatorului, iar numitul P. S. F., a dobândit 1 (unu) acțiune în valoare nominală de 10 lei, reprezentând 0,0004% din capitalul social al societății. Proprietatea acțiunilor fiind transmisă de drept în momentul în care contul de lichidare al S.C. D. JUDEȚENE SATU M. S.A. a fost creditat cu întreaga sumă de 540.000 euro, respectiv echivalentul în lei la data plății.
Astfel, pentru acoperirea debitului societății comerciale S.C. D. JUDEȚENE SATU M. S.A., respectiv cel acceptat și înscris în tabelul definitiv al creanțelor și confirmat prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile, a fost valorificat activul prin vânzarea pachetului de acțiuni, urmând ca din sumele rezultate, administratorul judiciar, în baza hotărârii adunării creditorilor, să dispună distribuirea sumei rezultate ca urmare a cesiunii părților sociale ale debitoarei.
Raportul de distribuire a sumelor încasate în baza contractului de cesiune autentificat sub nr. 1553/19.08.2011, astfel cum a fost aprobat de adunarea creditorilor, a fost adus la cunoștința creditorilor care, în măsura în care ar fi fost nemulțumiți de modul în care urmează să fie distribuite sumele încasate ca urmare a cesionării acțiunilor, să poată să îl conteste în termenul instituit de legiuitor în acest sens.
În conformitate cu prevederile art.132 alin. l din Legea nr.85/2006 potrivit cărora, " O procedură de reorganizare prin continuarea activității sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentință, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat", rezultă faptul că, la data pronunțării sentinței civile nr. 2064/2011/F, respectiv 22.11.2011, o instanță judecătorească a confirmat îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată prevăzute în plan. Astfel, pârâtei U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL CAREI, i s-a achitat debitul cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, respectiv suma de 76.292,48 lei.
Fără a emite acte fiscale care să îmbrace forma unui titlu executoriu, respectiv decizii de impunere, pe care să le comunice contestatorului, pârâta, în pretinsa valorificare a prevederilor art. 41 alin.3 din Legea nr.85/2006, din sumele achitate de contestator pentru stingerea obligațiilor fiscale aferente perioadei 2012 - 2014, își acoperă presupuse debite constând în penalități de întârziere și majorări aplicate la suma de 76.292,48 lei, sumă cu care a fost înscrisă pe tabloul creditorilor în procedura reorganizării judiciare a contestatorului.
Contestatorul consideră că prevederile art. 41 alin.3 din Legea nr.85/2006 sunt suficient de clare sub aspectul cărei categorii de obligații îi sunt aplicabile norma de drept.
Astfel, legiuitorul vine să confirme faptul că se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți numai dobânzile, majorările sau penalitățile de întârziere aferente obligațiilor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale.
Art.43 alin. l "În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii ta obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plați în cazul în care planul eșuează, prevederile alin. (1) și (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăți, la data intrării în faliment. "
Obligația fiscală, constând în taxe și impozite locale aferente perioadei 2006-2009, față de care pârâta invocă incidența prevederilor art. 43 alin. l, este cea cu care a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanței și achitată, obligație fiscală care s-a născut anterior deschiderii procedurii ori, față de aceasta nu are fundament legal să calculeze și să pretindă majorări de întârziere. Reiterează, majorările de întârziere recunoscute prin prevederile art.43 alin. l se aplică numai pentru obligații născute ulterior datei deschiderii procedurii.
În perioada anilor fiscali 2012 - 2014, contestatorul și-a îndeplinit obligația de a declara și achita obligațiile fiscale ce cad în sarcina acesteia, respectiv contravaloarea impozitului pe teren, impozitului pe clădiri, taxă firmă, impozit auto, etc.
Cu toate că pe documentele de plată a menționat obligațiile de plată pe care le stinge prin plată, pârâta, mai presus de voința lor și cu nesocotirea unor hotărâri judecătorești redistribuie sumele achitate de contestator pentru a stinge prin plată contravaloarea majorările de întârziere pe care aceasta le-a calculat în condițiile art. 41 alin. 3 din Legeanr.85/2006 și față de care nu a emis și comunicat contestatorului o decizie de impunere.
Despre modalitatea eronată de operare a pârâtei privind stingerea debitelor față de care contestatorul a efectuat plata, a aflat în luna septembrie 2014, când a solicitat pârâtei să șteargă din evidențe debitul în valoare de 175.709,89 lei, motivat de faptul că a fost calculat și stabilit în mod eronat și cu nerespectarea unor sentințe judecătorești definitive și irevocabile.
Urmare a refuzului acesteia de a se conforma solicitărilor, a revenit, la data de 26.03.2015, cu solicitarea de a șterge din evidența la plată suma de 175.709,89 lei, fapt ce a generat o inspecție fiscală.
Din conținutul Raportului de inspecție fiscală nr. -.3060/08.05.2015, află cele mai sus redate, respectiv faptul că la data de 31.12.2014, debitul stabilit în sarcina contestatorului este în cuantum total de 172.421,00 lei.
În contextul în care nu se puteau calcula și percepe majorări de întârziere în condițiile art.41 alin. 3, toate operațiunile privind redistribuirea sumelor înaintate de contestator în stingerea obligațiilor principale de plată sunt nelegale, astfel că se impune considerarea inexistenței debitului și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare silită întreprinse de pârâtă.
Prin prisma stării de fapt mai sus redată și dovedită ca atare prin înscrisuri, solicită instanței să aprecieze întemeiată inclusiv cererea privind suspendarea executării silite, considerând justificată solicitarea aplicării acestei măsuri în preîntâmpinarea generării unui blocaj financiar și existențial al activității economice raportat la cuantumul debitului reținut în sarcina contestatorului, debit care se ridică la valoarea de 182.708,00 lei.
Fiind cunoscut faptul că, în urma unei eventuale executării silite a contestatorului, recuperarea sumei, ca urmare a considerării nelegalității actelor de executare silită, se va putea face numai printr-o compensare, ca modalitate de restituire, contestatorului îi va fi imposibil să recuperez de îndată suma ca astfel să nu-i fie afectată activitatea comercială de natură a nu putea să-și îndeplinească obligațiile comerciale asumate față de distribuitorii materiilor prime.
Cu privire la prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale, instanța contestației la executare, față de autoritatea de lucru judecat generată prin sentința civilă nr. 2064/2011/F, va reține, în principal, că s-a demarat executarea silită prin considerarea ca titlu de creanța a Raportului de inspecție fiscală nr. 3060/08.05.2015, act care nu are valențe de act administrativ fiscal de impunere suplimentară și, pe de altă parte, în secundar, față de obligații fiscale stabilite cu încălcarea prevederilor art. 24, 91 și 93 Cod pr. fiscală.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța de judecată va observa împrejurarea modului insinuos și pervers în care organul fiscal a încercat, prin întocmirea unui raport de inspecție fiscală la data de 08.05.2015, să genereze aparența existenței unei creanțe fiscale certe, lichide și exigibile, deși era vorba de o obligație născută în perioada fiscală 2006-2009, conferindu-i actualitatea unei creanțe din anul 2015, probabil pentru a înlătura consecința unor omisiuni funcțional contemporane sentinței civile_/2011/F, ce le este imputabilă.
Astfel, executarea silită a fost cerută peste termenul prescris de lege în care se putea face executarea silită, conform art. 131 și urm C.pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în considerarea caracterului fondat al acesteia.
În drept, invocă dispozițiile 172 și urm. C.pr. fiscală; art. 24, 91 și 93 C.pr.fiscală și art. 131 și urm. C.pr. fiscală.
În probațiune solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză.
Fiindu-i comunicată acțiunea civilă și înscrisurile însoțitoare, intimata nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu instanța constată că: sediul contestatoarei se află în Municipiul Satu M. iar în cauză executarea silită a fost demarată în baza unui titlu executoriu fiscal înregistrat sub nr. 7300 din 11.05.2015 la intimată (f. 8).
Potrivit art. 172 alin. 1 din OG 92/2003 repub. orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare fiscală, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.
Totodată în conformitate cu disp. alin. 3 al aceluiași articol „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În reglementarea competenței și a modului de soluționare în cuprinsul alin. 4 al aceluiași articol 172 din OG 92/2003 repub. se mai prevede „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
În lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanța judecătorească competentă devin aplicabile, în această privință, disp. art. 2 alin. 3 din OG 92/2003 în care se precizează că „Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de Procedură Civilă”
Or, potrivit art. 713 alin. 2 C.pr.civ. „Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de al un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”
Din coroborarea acestor dispoziții cu prevedea de la art. 650 alin. 1 teza I C.pr.civ că „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, reiese că este competentă să judece atât contestația la executarea propriu zisă cât și contestația la titlu, Judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.
Ca urmare acestei Judecătorii îi revine competența să judece în cazul contestației împotriva executării propriu-zise sau a contestației la titlu, atunci când o astfel de contestație vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicție, evident, în cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acesteia.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ Secțiile Unite prin Decizia nr. 14 din 05.02.2007, evident în condițiile dispozițiilor cuprinse în VCPC și ale OG 92/2003 în vigoare la acea dată.
În consecință în baza art. 132 alin.1, 3 rap la art. 129 alin 1, 2 pct. 3 C.pr.civ. și anexa 1 din HG 337/1993 instanța va admite excepția invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. D. JUDEȚENE S.A., cu sediul în localitatea Satu M., ., județul Satu M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, titulară a codului de identificare fiscală RO_, cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. G. V., situat în localitatea Satu M., ..5, . M., împotriva intimatul U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL CĂREI, SERVICIUL IMPOZITE Șl TAXE LOCALE, cu sediul în localitatea Carei, ., județul Satu M. către Judecătoria Satu M., instanța de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția invocată din oficiu, prin urmare:
- declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. D. JUDEȚENE S.A., cu sediul în localitatea Satu M., ., județul Satu M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, titulară a codului de identificare fiscală RO_, cu sediul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. G. V., situat în localitatea Satu M., ..5, . M., împotriva intimatul U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL CĂREI, SERVICIUL IMPOZITE Șl TAXE LOCALE, cu sediul în localitatea Carei, ., județul Satu M. către Judecătoria Satu M., instanța de executare.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 14 Iulie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Ț. I. R. M. R. A.
MRA 14 Iulie 2015
Red.Ț.I.R.
Tehnored. MRA
4 ex./15.07.2015
emis 2 .
1 . JUDEȚENE S.A.
1 . TERITORIALĂ ORAȘUL CĂREI, SERVICIUL IMPOZITE Șl TAXE LOCALE
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 929/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
