Plângere contravenţională. Sentința nr. 44/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 2741/218/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 44/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petentul O. A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă personal petentul, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la primul termen de judecată, este legal timbrată, după care:
În temeiul art. 43 C.pr.civ., în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ..
Conform art. 103 alin.1^1 din Hotărârea nr. 829 din 15.11.2011 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor s-a verificat în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, dovada fiind atașată dosarului cauzei.
Instanța verificându-și din oficiu competența, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că în baza art. 126 din Constituție, art. 94 pct. 3 C.pr.civ. și art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cauză.
Având cuvântul în probațiune, petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ. instanța încuviințează petentului proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul petentului pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost pronunțată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare potrivit art. 395 C.pr.civ.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar cu nr._ din 22.10.2014, petentul O. A., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/16.10.2014, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, la data de 16.10.2014 a fost oprit în trafic de un lucrător de poliție, cu o mașină pe care era montat aparatul radar, la . Tășnad, spunându-i-se că a avut o viteză de 114 km/h în localitate. Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele (aparate radar) pentru a putea fi utilizate la verificarea vitezei sunt stabilite prin Norma Metrologică Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul 301 din 23 11 2005 al Biroului Național de Metrologie Legală, publicat în M. Of. nr. 1102 bis din 7 decembrie 2005, iar aceste aspecte trebuie să fie consemnate în procesul verbal, pentru ca măsurătorile realizate să poată fi folosite ca probă.
Astfel, conform art. 3.5.1, liniuța a patra, din norma mai sus indicată, înregistrările efectuate trebuie să conțină, cel puțin și faptul că a fost efectuată autotestarea aparatului radar (conform art. 3.2.6).
Procesul verbal de contravenție nu conține . nici numărul de înregistrare al aparatului video cu care s-a efectuat filmarea (scrisul este ilizibil), situație în care petentul solicită ca intimata să fie obligată să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru folosirea ca mijloc de probă a acestor constatări.
În concluzie, cum stabilirea vitezei de circulație a autovehiculului nu se face prin propriile simțuri ale agentului constatator, ci cu ajutorul unui mijloc tehnic care trebuie să fie verificat și omologat, în cazul nerespectării metodologiei de lucru cu acest mijloc, rezultatul acelei măsurători (efectuată cu un aparat care nu și-a făcut autotestarea, fără identificarea în procesul verbal a seriei și numărului aparatului) nu poate servi ca probă în această cauză, astfel că procesul verbal este netemeinic și nelegal.
În drept, petentul a invocat în mod generic prevederile O.G. nr. 2/2001 și cele ale NML 021-05.
În susținerea plângerii, petentul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat și chitanța care atestă plata a jumătate din minimul amenzii (f.4); . nr._ din 03.09.2014 (f.5); CI (f.6).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanțe aflate la filele 9 -11 din dosar.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare până la închiderea dezbaterilor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.10.2014 de către reprezentanții I.P.J. Satu M., s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 rep., întrucât aceasta ar fi condus în data de 16.10.2014, ora 09:43, pe DN 1F G., autovehiculul marca Ford cu nr. înmatriculare_, având o viteză de 114 km/oră, depășind cu 50 km/h viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Totodată, instanța reține că atât fapta contravențională imputată contravenientului cât și sancțiunile aplicate au fost corect încadrate juridic.
Sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Analizând procesul verbal, instanța observă că în privința contravenției reținute în sarcina petentului, aceasta nu a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cuprinsul art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, iar potrivit art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
Cât privește mențiunile referitoare la aspectele ce nu au fost constatate personal de către agentul constatator, procesul verbal se bucură de forță probantă numai dacă a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale referitoare la formă și, dacă este susținut de probe din care să rezulte săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. Și în această situație, petentului i se recunoaște dreptul de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotărârea din 21.02.1984 ca: „distincția dintre contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penală”, iar în cauza A. contra României s-a reținut că: „acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului”.
Totuși, în aceeași cauză (A. contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt și de drept, însă în materie penală, acestea nu pot să depășească limite rezonabile.
În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și alte acte normative speciale (în speță art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002).
În speță, este vorba despre o faptă (depășirea vitezei legale) a cărei săvârșire trebuie dovedită prin înregistrările făcute cu un mijloc tehnic (aparatul cinemometru radar), înregistrări ce se materializează în clișee foto ce trebuie să surprindă săvârșirea faptei (viteza cu care circula autovehiculul), iar conform textului legal susmenționat probațiunea (dovedirea vinovăției) cade în sarcina intimatei.
În cauză dedusă judecății, deși avea obligația legală de a dovedi cu aceste înscrisuri săvârșirea faptei, fiind legal citată cu această mențiune, intimata I.P.J. Satu M. nu a depus la dosar clișeele foto din care să rezulte înregistrarea vitezei indicate în procesul verbal și nici dovada omologării și verificării metrologice a aparatului radar sau orice alte probe care să se coroboreze în vreun fel cu cele înscrise în procesul verbal contestat.
Aceste împrejurări, sunt apreciate de instanță ca dincolo de limitele rezonabile ale prezumțiilor de fapt recunoscute chiar de jurisprudența românească în materie și de care face vorbire CEDO în cauza A. contra României și, făcând aplicare principiilor „in dubio pro reo” (dubiul profita învinuitului) și „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius” (în caz de îndoială se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), instanța conchide că organul constatator nu a probat săvârșirea de către petent a contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep.
În consecință, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.10.2014 exonerând petentul de la măsurile dispuse în sarcina sa.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul O. A., având C.N.P._, cu domiciliul în mun. Satu M., .. 1, județ Satu M. și cu reședința în loc. Păulești, ., județ Satu M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M., ., nr. 5A, jud. Satu M., împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.10.2014.
Dispune anularea Procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.10.2014 și exonerează petentul de la sancțiunile și măsurile dispuse în sarcina sa.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 14 Ianuarie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./15.01.2015
Emis 2 .
1 .
1 . POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M.
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 52/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 43/2015.... → |
|---|
