Plângere contravenţională. Sentința nr. 5493/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 5493/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 19226/211/2012

ROMANIA

JUDECATORIA CLUJ N.

SECTIA CIVILA

DOSAR NR._

Cod operator de date cu caracter personal 3185

SENTINTA CIVILA NR. 5493/2013

Sedinta publica din 20.03.2013

Instanta constituita din:

P.: A. M. P.

GREFIER: I. M. V.

S-a luat in examinare plangerea contraventionala formulata de petenta G. G. in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ.

La apelul nominal se constata lipsa partilor.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:

Instanta constata ca s-a depus la dosarul cauzei la data de 18 martie 2013, prin Serviciul Fax, procesul verbal nr._ in copie lizibila.

Raportat la neprezentarea martorului, instanta face aplicarea art. 188 al.3 C.pr.civ..

Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, in baza disp. art. 167 C.pr.civ. incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar in baza disp.art.150 C.pr.civ. constata ca la dosar sunt suficiente probe pentru justa solutionare a cauzei, inchide dezbaterile si retine cauza in pronuntare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 august 2012, sub nr._, petenta G. G. a contestat, în contradictoriu cu intimatul IPJ CLUJ, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/30.06.2012, încheiat de intimat.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că agenții constatatori nu au înțeles starea de fapt, precizând că soțul ei și cu fiul lor au distrus instalația electrică și clanța ușii de la apartamentul în care locuiește petenta și de la sala de sport pe care o dețin împreună.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La plângerea contravențională s-au depus în copie urm. înscrisuri: proces-verbal (f. 6), raport al agentului constatator (f. 7), fotografii (f. 10-13).

Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent, susținând în esență că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de OG 2/2001, iar situația de fapt reținută corespunde realității.

La termenul din 20 martie 2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/30.06.2012, încheiat de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că petenta, în data de 17.06.2012, la ora 11:43, a solicitat intervenția organelor de poliție fără motiv întemeiat.

Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 32 alin.2 din OG 2/2001.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că starea de fapt reținută în actul administrativ corespunde realității.

Instanța reține că procesul-verbal conține constatările personale ale agentului care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în aceste condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară.

Art. 1169 C.civ., prevede că cel care face o propunere înaintea judecății este ținut să o dovedească. De asemenea, art. 129 alin. 1 din C.proc.civ. stabilește că părțile au îndatorirea să-și probeze pretențiile. Prin urmare, sarcina probei celor susținute în cuprinsul plângerii revenea petentei în prezenta cauză, dar aceasta nu a reușit în niciunul dintre modurile admise de lege să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul procesului-verbal. De asemenea, din raportul agentului constatator instanța reține că petenta a avut divergențe cu soțul său pe tema partajului bunurilor comune ca urmare a divorțului dintre ei, dar că instalația electrică și clanța ușii nu au fost distruse de către soț în prezența organelor de poliție.

Cu toate acestea, potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, care reprezintă cadrul normativ general cu privire la regimul juridic al contravențiilor, sancțiunile contravenționale, fie că sunt principale sau complementare, trebuie să fie individualizate, astfel că sancțiunea concret aplicată trebuie să reflecte gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În raport de această împrejurare, textul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 oferă criteriile pentru individualizarea sancțiunilor contravenționale, reglementându-se, în termeni lipsiți de echivoc, că „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Așadar, instanța apreciază că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate și reducerea sancțiunii amenzii de 200 lei la 100 lei. Instanța reține că măsura diminuării sancțiunii contravenționale principale la suma de 100 de lei este suficientă pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate, prin comiterea contravenției, cât și pentru realizarea prevențiunii speciale, respectiv atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare, în împrejurări similare. Prin urmare, instanța apreciază că rolul educativ al sancțiunii amenzii poate fi complinit și prin aplicarea amenzii într-un cuantum inferior.

În lumina rațiunilor arătate anterior și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, și va reduce cuantumul amenzii contravenționale stabilite inițial, de la 200 lei la 100 lei, menținând, în rest, dispozițiile procesului-verbal de contravenție contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta G. G., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul I. JUDETEAN DE P. CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.

Reduce cuantumul sancțiunii contravenționale aplicate petentei prin procesul-verbal de contravenție . nr._/30.06.2012, de la 200 de lei la 100 de lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2013.

JUDECĂTOR,GREFIER,

A. M. P. I. M. V.

Red./Dact. A.M.P./4 ex./10.04.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5493/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA