Plângere contravenţională. Sentința nr. 7383/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7383/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 1131/176/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 7383/2013
Sedinta publica din 24.04.2013
Instanta constituita din:
P.: A. M. P.
GREFIER: I. M. V.
S-a luat in examinare actiunea civila formulata de petentul E. D. IMPEX SRL in contradictoriu cu intimatul ISCTR – I. TERITORIAL NR. 4, avand ca obiect plangere contraventionala
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
In baza disp. art. 159 ind. 1 alin. 4 C.pr.civ., instanta isi verifica din oficiu competenta, iar in baza disp. art. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constata ca este competenta general, material si teritorial in a solutiona prezenta cauza.
Instanta invoca din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Cluj-N..
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, in baza disp. art. 167 C.pr.civ. incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar in baza disp.art.150 C.pr.civ. constata ca la dosar sunt suficiente probe pentru justa solutionare a cauzei, inchide dezbaterile si instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, petenta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 24.01.2013.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
În probațiune, au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 9-10), certificat de atestare fiscală (f. 7), factură fiscală (f. 8).
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și menținerea procesului-verbal.
Prin Sentința civilă din 12 martie 2013 a Judecătoriei A.-I., dosarul a fost declinat Judecătoriei Cluj-N..
La termenul din 24 aprilie 2013, instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:
În fapt, locul comiterii pretinsei contravenții este DN1 E81 km 416+100 m, Miraslău, jud. A..
În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, competentă să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Potrivit art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, iar conform art. 19 C. proc. civ. părțile pot conveni (...) ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competență teritorială (...). Având în vedere faptul că plângerea contravențională nu este o pricină privitoare la bunuri, rezultă că în această materie necompetența teritorială este de ordine publică, putând fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.
În speță, având în vedere faptul că pretinsa contravenție a fost săvârșită în Miraslău, competentă teritorial să judece această cauză este Judecătoria Aiud.
Instanța reține că declinarea prezentului dosar de către Judecătoria A.-I. către Judecătoria Cluj-N. este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale. Astfel, prin art. III al Legii nr. 2/2013 competența teritorială de soluționare a plângerilor referitoare la contravențiile prevăzute de OG nr. 15/2002 a fost modificată, urmând ca aceste plângeri să se soluționeze, prin derogare de la dispozițiile OG nr. 2/2001, de judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, și nu de judecătoria în raza căreia a fost săvârșită contravenția.
Legea nr. 2/2013 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar potrivit art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865[1] procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia Judecătoria A.-I. a declinat prezentul dosar, respectiv art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, potrivit căruia procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi, instanța reține că acesta este inaplicabil în speță. Astfel, deși este adevărat că materia contravențională reprezintă o formă de contencios administrativ, punând în discuție legalitatea și oportunitatea unui act administrativ, care este procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu este mai puțin adevărat faptul că această materie nu este guvernată de dreptul comun al contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, ci este reglementată ca o formă de recurs paralel prin OG nr. 2/2001. Or, în această situație, se ridică întrebarea dacă legiuitorul, prin sintagma materia contenciosului administrativ și fiscal cuprinsă în art. XXIII alin. (1) al Legii nr. 2/2013, a înțeles strict materia reglementată de Legea nr. 554/2004 sau și formele de recurs paralel, printre care se numără și materia contravențională. Răspunsul la această întrebare poate fi găsit chiar în cuprinsul Legii nr. 2/2013, mai exact în denumirea secțiunii 2 a primului capitol al acesteia, care este "modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Or, din această formulare reiese cu claritate faptul că, cel puțin din perspectiva Legii nr. 2/2013, legiuitorul înțelege să diferențieze materia contravențională de materia administrativ-fiscală, impunându-se astfel concluzia că art. XXIII nu se poate aplica materiei contravenționale, astfel cum în mod greșit a considerat Judecătoria A.-I..
Pentru aceste motive instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline cauza în favoarea Judecătoriei Aiud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, ridicată de instanța din oficiu.
Declină competența de soluționare a plângerii formulate de petenta . SRL cu sediul în Cluj-N., .. 236, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, în favoarea Judecătoriei Aiud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. M. P. I. M. V.
Red./Dact. A.M.P./4 ex./07.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5980/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
