Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 20-03-2014, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 5426/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ – N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA nr. 2835 /2014
Ședința publică din data de 20.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta ILCAȘ L. M. în contradictoriu cu pârâtul C. R.-C., având ca obiect ordonanță președințială.
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de azi, în aceeași constituire hotărând următoarele
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 13.03.2014, reclamanta ILCAȘ L. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. R. C. ca prin hotărârea pe care o va pronunța să suplinească consimțământul pârâtului pentru deplasarea minorei C. A., născută la data de 03 iulie 2007, identificată cu pașaport type PE seria_, CNP_, în perioada 12 aprilie 2014 – 28 aprilie 2014 inclusiv, în Ungaria și de acolo Thailanda Bangkok, minora urmând a fi însoțită de către reclamantă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, minora s-a născut din relația sa cu pârâtul, în prezent minora locuiește cu ea, iar autoritatea părintească este exercitată în comun astfel că, pentru ca minora să iasă din țară cu oricare dintre părinți este necesară prezentarea acordului notarial al celuilalt părinte.
A arătat reclamanta că dreptul pârâtului de a-și exercita autoritatea părintească și de a avea legături cu minora a fost stabilit prin ordonanța președințială nr._/20 iulie 2012, pronunțată în dosar nr._/211/2012, ulterior modificată prin Sentința civilă nr._/2013 pronunțată în dosar nr._/211/2013.
De asemenea, reclamanta a susținut că în conformitate cu dispozițiile celor două hotărâri în vigoare la acest moment în perioada aferentă vacanței de primăvară jumătate din această perioadă trebuie să o petreacă cu pârâtul. Având în vedere că în perioada imediat următoare minora va suferi o intervenție chirurgicală, iar după aceea are nevoie de refacere, i-a promis o vacanță la mare, sejurul fiind planificat în perioada 12 – 28 aprilie și acoperă durata vacanței de Paști pe care minora o are la grădiniță. A mai arătat că în ceea ce o privește, datorită profesiei de notar public, îi este foarte dificil să stabilească o perioadă de concediul, de aceea perioada cea mai adecvată este cea a sărbătorilor pentru a nu-și întrerupe activitatea.
Reclamanta a menționat că i-a transmis pârâtului rugămintea de a-și da consimțământul pentru plecarea minorei și faptul că dorește să reporteze pentru o altă perioadă zilele în care el este îndreptățit să stea cu minora din cursul vacanței de Paști, iar pârâtul i-a dat doar un răspuns general, arătând că ar fi dispus să accepte plecarea minorei în această vacanță, dar locul ales nu i se pare potrivit deoarece presupune o călătorie lungă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, art. 30 din Legea nr. 284/2005, art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 8-32).
Cerereaa fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
La termenul de astăzi, pârâtul C. R. C. a depus întâmpinare.
Prin întâmpinare, pârâtul a învederat că în principal solicită respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale ca neîntemeiată, iar în subsidiar admiterea cererii, doar în măsura în care starea medicală a minorei permite deplasarea în Thailanda, aspect confirmat de către medicul curant și se stabilește o modalitate concretă de reportare a zilelor pe care are dreptul să le petreacă cu fiica sa în perioada în care aceasta ar pleca în excursie.
În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că minora a suferit o intervenție chirurgicală, fiind externată pe data de 18 martie 2014, iar o deplasare într-o altă țară atât de îndepărtată și la un interval atât de scurt de la externare nu poate fi deloc benefică pentru starea de sănătate a minorei care necesită în primul rând recuperare și controale medicale postoperatorii. De asemenea, a arătat că Thailanda este o țară exotică, pentru a cărei vizitare este necesară atât o stare de sănătate cât mai bună, cât și anumite vaccinuri, de natură să afecteze un organism sensibil cum este la acest moment cel al minorei. A mai susținut pârâtul că deplasarea nu doar că va fi deosebit de obositoare pentru minoră, dar o va expune pe aceasta și unor multiple riscuri, având în vedere posibilitatea apariției unor complicații, necunoscându-se cum vor fi gestionate într-un sistem medical străin și de către alți medici decât cei care s-au ocupat inițial de intervenția chirurgicală.
Pârâtul a mai arătat că deplasarea în Thailanda este în măsură să restrângă dreptul său de a avea legături personale cu fiica sa pe durata vacanței de primăvară. În acest sens a arătat că, deși teoretic, potrivit programului de vizitare modificare, are dreptul de a petrece timpul alături de minoră în jumătate din intervalul vacanței de primăvară, care în acest an este în perioada 12 – 22 aprilie 2014, prin decizia unilaterală a mamei de a realiza excursia în Thailanda în perioada 12 – 28 aprilie 2014, este privat în mod nejustificat de acest drept. Mai mult, a arătat pârâtul că nu va putea să își vadă fetița nici în cursul zilelor de marți și joi în săptămâna 21 – 27 aprilie 2014, aspect care îl va afecta în mod profund, dat fiind faptul că nici în prezent reclamanta nu îi permite de două săptămâni contactul cu fetița. Totodată, excursia programată în Thailanda nu-i va permite minorei să urmeze cursurile grădiniței timp de o săptămână și, chiar dacă acest interval nu este unul foarte îndelungat, trebuie avut în vedere și faptul că reclamanta avea posibilitatea de a programa excursia alături de minoră oricând în perioada vacanței de vară, în afara programului de vizitare stabilit în favoarea sa, fără ca aceasta să implice absența nejustificată de la grădiniță.
În probațiune, au fost depus înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Minora C. A. este fiica reclamantei și a pârâtului, fiind născută la data de 03.07.2009 (f. 10).
Prin Ordonanța președințială nr._/2012 din data de 20.07.2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2012, a fost admisă în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul-pârât C. R.-C. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ILCAȘ L. M., și s-a stabilit dreptul reclamantului-pârât C. R.-C. de a avea legături personale cu minora C. A., născută la data de 03.07.2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/211/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., în următoarea modalitate: Două zile în fiecare săptămână, respectiv marți și joi, între orele 17.00 - 20.00 din noiembrie până în februarie inclusiv, respectiv între orele 17.00 - 21.00 din martie până în octombrie inclusiv, cu posibilitatea de reportare a acestui interval în oricare din zilele săptămânii următoare, în cazul în care dreptul nu a fost exercitat, la locuința reclamantului - pârât sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord, două sfârșituri de săptămână în fiecare lună, începând cu sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la orele 20.00, din noiembrie până în februarie inclusiv, respectiv începând cu sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la orele 21.00, din martie până în octombrie inclusiv, la locuința reclamantului-pârât sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord, dreptul de acces în locuința pârâtei-reclamantă pentru exercitarea dreptului de vizitare de mai sus în cazul în care minora este bolnavă, în ziua de naștere a reclamantului-pârât între orele 10.00 – 21.00, la locuința reclamantului-pârât sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord, în ziua de naștere a minorei, împreună cu pârâta-reclamantă la grădiniță, într-un spațiu special amenajat pentru petreceri copii, la locuința părților sau în orice alt loc convenit în comun cu aceasta din urmă, jumătate din perioada aferentă vacanței de primăvară, respectiv vacanței de iarnă, cu includerea celei de-a doua zile de P. și celei de-a doua zile de C., la locuința reclamantului-pârât sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord, prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din perioada aferentă restului vacanței de vară, la locuința reclamantului-pârât sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de către părți anticipat de comun acord, Achiziționarea și beneficierea de pachete turistice împreună cu minora, preponderent de 7 nopți, cu posibilitatea de prelungire în funcție de ofertele turistice, cu informarea pârâtei-reclamante cu privire la locația de destinație, dacă aceasta este în țară, respectiv cu stabilirea de comun acord a destinației, dacă aceasta este în afara tării.
Ulterior, prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 01.07.2013 în dosarul nr._/211/2013 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R.-C., în contradictoriu cu pârâta ILCAȘ L.-M., s-a dispus modificarea programului de vizitare a minorei C. A. stabilit prin ordonanța președințială nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N., stabilindu-se dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora după cum urmează: în prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din restul perioadei vacanței oficiale de vară, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, fără ca pentru aceasta din urmă să fie necesar acordul pârâtei, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._/211/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., în loc de în prima și ultima săptămână din luna august, precum și jumătate din restul perioadei vacanței de vară, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de părți anticipat de comun acord, astfel cum s-a dispus prin ordonanța președințială nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N., în jumătate din perioada aferentă vacanței oficiale de primăvară, respectiv vacanței oficiale de iarnă, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, fără ca pentru aceasta din urmă să fie necesar acordul pârâtei, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr._/211/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., în loc de în jumătate din perioada aferentă vacanței de primăvară, respectiv vacanței de iarnă, la locuința reclamantului sau într-o altă locație, aceasta din urmă stabilită de părți anticipat de comun acord, astfel cum s-a dispus prin ordonanța președințială nr._/2012 a Judecătoriei Cluj-N..
Potrivit dispozițiilor art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, „Instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Ordonanța președințială reprezintă mijlocul procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe particulare, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
Condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile fiind îndeplinite, instanța va trece la analiza celor trei condiții specifice unei cereri de ordonanță președințială.
Urgența reprezintă o cerință esențială a ordonanței președințiale, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței. Legea indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării, în primele două situații, instanța având posibilitatea de a aprecia în concret asupra urgenței.
În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 „deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți” și „orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța de judecată”.
Conform art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului este reiterat și în art. 6 lit. a din aceeași lege.
În cauză, reclamanta ILCAȘ L. M. a solicitat pârâtului C. R. C. să-și dea acordul, prin declarație notarială, în vederea ieșirii din țară de către minora C. A., împreună cu reclamanta, în perioada vacanței de Paști, respectiv 12.04.2014 – 28.04.2014 inclusiv. Totodată, din analiza actelor de la dosar (filele 12 – 15), reiese că reclamanta a cumpărat un pachet de servicii turistice 11 nopți în Thailanda, începând cu data de 16.04.2014. și până în data de 27.04.2014, pentru ea și minora C. A., transportul efectuându-se cu avionul în data de 12.04.2014 din Budapesta.
În cauză, instanța apreciază că urgența este dată de proximitatea vacanței de Paști și necesitatea clarificării petrecerii timpului cu copilul în perioada solicitată, de către cele două părți, neînțelegerile repetate dintre părinți răsfrângându-se, în mod negativ, asupra relațiilor dintre aceștia și copil.
Cu privire la condiția vremelniciei măsurii, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, suplinirea consimțământului pârâtului, urmând a fi dată doar pentru o călătorie în afara granițelor statului, pentru o perioadă de timp determinată, respectiv din data de 12.04.2014 și până în data de 28.04.2014, inclusiv, minora urmând să se întoarcă în țară prin grija mamei sale, revenirea minorei în țară după cele două săptămâni de vacanță, fiind certă și neîndoielnică.
Referitor la neprejudecarea fondului, din interpretarea per a contrario a art. 996 alin. 4 C.pr.civ., instanța reține că nu este necesară pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială o judecată în fond. În speță, nu se pune problema prejudecării fondului, instanța nefiind învestită cu o asemenea cerere, măsura ce se solicită a fi luată fiind una temporară și care nu afectează drepturile tatălui ce rezultă din exercitarea autorității părintești față de minoră. Instanța mai reține că, prin Ordonanța președințială nr._/2012 din data de 20.07.2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2012 s-a prevăzut achiziționarea și beneficierea de pachete turistice împreună cu minora, preponderent de 7 nopți, cu posibilitatea de prelungire în funcție de ofertele turistice, precum și posibilitatea de reportare a intervalelor de timp în care dreptul de a avea legături personale cu minora nu a putut fi exercitat.
Cu toate ca din punctul de vedere al admisibilității instanța apreciază ca cererea formulata întrunește condițiile legale, analizând temeinicia acesteia, instanța apreciază ca se impune respingerea cererii de ordonanța președințiala.
În ceea ce privește susținerea pârâtului constând în aceea că refuzul nu este nejustificat întrucât minora a suferit o intervenție chirurgicală la data de 17 martie 2014, iar o deplasare într-o altă țară atât de îndepărtată și la un interval atât de scurt de la externare nu poate fi deloc benefică pentru starea sa de sănătate, care necesită recuperare și controale medicale postoperatorii instanța arată că este neîntemeiată. Aceasta întrucât, luându-se legătura telefonic cu medicul curant al minorei, aceasta a comunicat că intervenția chirurgicală a avut un grad mic de dificultate, iar în ceea ce privește o eventuală călătorie a minorei în Thailanda, în perioada 12 – 28 aprilie 2014, cu mare probabilitate minora ar putea efectua această călătorie, din punct de vedere medical existând un risc de 1 la un milion să survină vreo complicație.
Însă, instanța apreciază că prin efectuarea călătoriei este afectat dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora, astfel cum acest drept a fost stabilit prin sentința civilă nr._/01.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/211/2013 al Judecătoriei Cluj-N..
Conform ordinului nr. 3818 din 03 iunie 2013 emis de Ministerul Educației Naționale privind structura anului școlar 2013 – 2014 vacanța de primăvară este de sâmbăta 12 aprilie și până marți 22 aprilie 2014.
Cum prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Cluj-N. la data de 01.07.2013 în dosarul nr._/211/2013 s-a stabilit dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minora în jumătate din perioada aferentă vacanței oficiale de primăvară, stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța constată că în acest an pârâtul are dreptul de a petrece vacanța cu minora în perioada 17 – 22 aprilie 2014, iar prin călătoria efectuată în Thailanda de către reclamantă cu minoră i-ar fi afectat acest drept al pârâtului, precum și posibilitatea de a petrece cu minora după-amiezile din datele de marți 22 aprilie și joi 24 aprilie.
După cum a arătat și pârâtul, reclamanta „l-a pus în fața faptului împlinit” în sensul că a achiziționat mai întâi biletele de călătorie și doar ulterior l-a informat despre aceasta, rugându-l să se prezinte la notar pentru a-și da acordul, aceasta dând într-adevăr dovadă de rea-credință întrucât cunoștea că are nevoie de consimțământul pârâtului, precum și faptul că îi va afecta perioada petrecută de către acesta cu minora. Însă independent de orice neînțelegeri dintre părți, intenții ale unuia sau altuia dintre părinți de a acapara întreaga perioadă din vacanțele mai scurte ale minorei, instanța arată că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Într-adevăr, interesul superior al minorei este ca aceasta să beneficieze de o vacanță la mare sau într-o altă locație în care în luna aprilie sunt temperaturi mai ridicate, dar nu neapărat în Thailanda, unde în mod evident sejurul nu poate fi mai mic de 14 zile având în vedere durata călătoriei, adaptarea la un alt fus orar, vacanța putând avea loc și într-un loc mai apropiat, pentru mai puține zile întrucât, pe de altă parte, interesul superior al minorei este și ca aceasta să petreacă timp cu tatăl său.
Instanța arată că o eventuală raportare a zilelor care i se cuvine tatălui și pe care acesta nu le petrece cu minora în perioada vacanței de primăvară, nu poate avea loc decât în vacanța de vară sau de iarnă întrucât în rest minora este la grădiniță și i-ar fi afectat programul preșcolar. Or, deși are doar 4 ani și 9 luni, minora trebuie să aibă un program cât de cât stabil, cu perioada petrecută la grădiniță, vacanța de primăvară, vară și iarnă, nu vacanțe și plecări în străinătate în perioada în care ar trebui să fie la grădiniță.
Având în vedere neînțelegerile dintre părți, cel mai indicat este ca fiecare părinte să-și programeze călătoria in străinătate împreuna cu minora și sa efectueze călătorii în străinătate împreuna cu aceasta doar in acele perioade din vacantele de primăvara, vara sau iarna ale minorei pe care minora le petrece cu părintele respectiv.
Susținerea reclamantei cum că datorită profesiei sale, perioada cea mai adecvată pentru concediu este cea a sărbătorilor pentru a nu-și întrerupe activitatea nu poate fi primită întrucât la fel de bine și pârâtul nu ar putea să – și întrerupă activitatea în alte perioade decât sărbătorile pentru a petrece timp cu minora.
Față de cele expuse, în temeiul art. 996 – 998 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ILCAȘ L. M. și având ca obiect suplinirea consimțământul pârâtului pentru deplasarea minorei C. A. în străinătate în perioada 12 aprilie – 28 aprilie 2014 inclusiv, în Ungaria și Thailanda împreună cu reclamanta ILCAȘ L. M..
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ILCAȘ L. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 128, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul C. R.-C., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 24, jud. Cluj, la SCPA „L., Moscovits, S. și Asociații” având ca obiect suplinirea consimțământul pârâtului C. R. C. pentru deplasarea minorei C. A. în străinătate în perioada 12 aprilie – 28 aprilie 2014 inclusiv, în Ungaria și Thailanda împreună cu reclamanta ILCAȘ L. M..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi introdusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 20.03.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red./dact./MCF/4 ex./20.03.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Sechestru judiciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
