Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 9158/211/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.-N.

Operator de date cu caracter personal 3185

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 10.853/2014

Ședința publică din 22 octombrie 2014

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: N. F. B.

GREFIER: M. M.

Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N., DIRECTIA POLITIA LOCALĂ-SERVICIUL CONTROL URBANISM SI DISCIPLINA IN CONSTRUCTII.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 1.10.2014 când instanța în vederea depunerii de concluzii scrise de către părțile absente și potrivit principiul continuității completului de judecata, a amânat succesiv pronunțarea pentru astăzi 22.10.2014.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C.-N., la data de 30.04.2014, formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.04.2014 iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

In motivarea plângerii, petenta susține ca amenda a fost aplicata in mod nelegal deoarece bannerul si placa pentru care s-au aplicat sancțiunile contravenționale nu au fost amplasate de către ea ci de către o alta societate, . iar răspunderea contravenționala este personala. Agentul constatator a menționat doar art. 23 alin.2 din Legea nr. 422/2001 dar nu se poate susține ca bannerul sau placa s-ar încadra in disp. art. 23 lit. c întrucât acesta se refera la panouri publicitare si firme. Art. 24 vizează doar lucrările de intervenție asupra imobilelor aflate in zona de protecție, or in speța bannerul si placa nu sunt amplasate „pe si in” ci bannerul este amplasat deasupra intrării in curte iar placa este amplasata pe poarta. Agentul constatator nu a individualizat corespunzător fapta iar bannerul a fost amplasat pe proprietate privata astfel incat nu intra sub incidenta legislației in vigoare si astfel nu era necesara obținerea autorizației.

Plângerea a fost motivata in drept pe dispozițiile Legii nr. 422/2001, 185/2013, OG nr.2/2001.

În probațiune s-a depus copie după procesul verbal atacat si copie aviz, certificat înregistrare.

Intimatul a formulat întâmpinare înregistrata la data de 11.06.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii petentei ca neîntemeiata (f.24-29), motivele invocate nefiind fondate si de natura a înlătura răspunderea contravenționala, întrucât pentru lucrările efectuate era necesara obținerea autorizației de construire astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 alin.1 lit. h din Legea nr.50/1991, având in vedere si dispozițiile art.11 alin.3. Susținerea petentei ca nu ea a amplasat bannerul si placa ci . nu poate fi luata in considerare deoarece activitatea acesteia din urma este suspendata de 2009 iar la adresa respectiva isi desfasoara activitatea petenta. Mai mult, ambele societati au același administrator, in persoana d-nei Szocs I.. Agentul constatator a perceput „ex propriis sensibus” faptele consemnate in procesul verbal iar fapta este de un pericol social ridicat. S-au anexat planșe fotografice.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare înregistrata la 30.06.2014 (f.44-45) .

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 21.03.2014, petenta a fost sancționata cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 55 alin.1 lit. b, art. 55 alin. 2 coroborat cu art. 57 alin.2, art. 23 alin.2, art. 24 alin.1 din Legea nr.422/2001 reținându-se în sarcina acesteia că la data de 21.03.2014 ora 10 in cadrul controlului efectuat s-a constatat ca a amplasat pe imobilul situat in C.-N., . un banner cu dimensiunile de cca. 1,00 m x 2,5 m situat deasupra accesului in curtea imobilului, o placa cu dimensiunile de cca 1,00 m x 0,5 m situata pe poarta imobilului fara a deține autorizație de construire conform legislației in vigoare si fara a deține avizul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice C., imobilul aflându-se in zona de protecție a monumentelor istorice in ansamblul urban „Centrul istoric al orașului C.” conform listei monumentelor istorice.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Sub acest aspect, al temeiniciei, instanța retine ca nu pot fi reținute ca întemeiate apararile petentei.

Astfel, invocarea petentei ca nu ea este cea care a amplasat bannerul si placa si astfel ea nu poate fi sancționata întrucât răspunderea contravenționala este personala nu poate fi luata in considerare din următoarele motive.

Petenta este proprietara imobilului având in vedere mențiunile din certificatul constatator (f.18)si in aceasta calitate nu a respectat dispozițiile legale, neavând autorizație de construire astfel cum se prevede de către dispozițiile art.55 alin.1 lit. b coroborat cu art. 36 alin.1 lit.g si art. 23 lit. c din Legea nr. 422/2001.

ART. 55

(1) Constituie contravenții la regimul de protejare a monumentelor istorice următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracțiuni:

b) încălcarea de către proprietar sau de către titularul dreptului de administrare a unui monument istoric a obligațiilor prevăzute la art. 36;

ART. 36

(1) În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii și titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligați:

g) să obțină avizele prevăzute de lege pentru toate intervențiile prevăzute la art. 23;

ART. 23

(1) Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

(2) În sensul prezentei legi, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;

Rezulta așadar ca nu are importanta cine a amplasat, răspunderea aparține proprietarului, titularului dreptului de administrare sau a unui alt drept real.

De asemenea, petenta susține ca nu s-ar încadra in dispozițiile art. 23 lit. c deoarece acesta se refera la panouri publicitare si la firme ignorând continuarea textului legal sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice, care reprezinta o enumerare exemplificativa si nu limitativa, ideea centrala fiind de a nu se amplasa nimic fara autorizatie/avize .

Or, avizul din 2002 obținut de o alta firma nu este valabil doar pe considerentul ca „intamplator” poarta aceeași denumire petenta ( „intamplator” fiind probabil si faptul ca cele 2 firme au același asociat, in persoana d-nei Szocs I., chiar daca petenta îl are ca si asociat pe langa aceasta persoana si pe Szocs Janos) aspect realizat chiar si de către petenta care a solicitat un nou aviz.

Alegațiile petentei legate de dispozițiile Legii nr. 185/2013 si de interpretarea noțiunii de „zona publica” nu au relevanta întrucât in cauza contravenția s-a constatat in baza unei legi speciale cum este Legea 422/2001 iar astfel cum rezulta din planșele fotografice depuse, bannerul publicitar este prins in cârlige ce sunt înfipte in structura clădirii in timp ce firma se afla amplasata chiar pe fațada clădirii (f.38).

În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 4000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social astfel cum a apreciat chiar si legiuitorul reprezentând periculozitate tocmai prin nerespectarea dispozițiilor legale care impun reguli speciale imobilelor ce se încadrează in categorii speciale tocmai pentru a fi protejate de acțiuni ce pe de o parte pot atrage degradarea lor iar pe de alta parte afectează dramatic din punct de vedere estetic. Având in vedere si faptul ca s-a aplicat cuantumul minim al amenzii, instanța arata ca nu se impune sub nici o forma înlocuirea acestei sancțiuni cu cea a avertismentului cu atât mai mult cu cat nici după aplicarea sancțiunii petenta nu a inteles sa ia nici o măsura de remediere in sensul inlaturarii pana la obținerea tuturor avizelor necesare .

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulata de petenta . cu sediul in C.-N., . ./2008, CUI_ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.04.2014 de către M. C.-N. cu sediul in C.-N., .-3.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria C.-N..

Pronunțata in ședința publica din 22.10.2014.

JUDECĂTOR,GREFIER,

N.-F. B. M. M.

Red./dact:N.F.B.

18.11.2014/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA