Somaţie de plată. Sentința nr. 6914/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6914/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 10754/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6914/2014
Ședința camerei de consiliu din 30.06.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol este pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe creditoarea S.C. E. .. și pe debitorii S.C. L. & GI M. S.R.L. și T. E. M., având ca obiect somație de plată.
Pronunțarea hotărârii s-a făcut conform prevederilor art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze civile
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, creditoarea . în contradictoriu cu debitorii . SRL și T. E. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige debitorii în solidar la plata sumei de_,14 lei reprezentând contravaloarea facturilor însușite la plata (_,80 respectiv 1204,20) și penalitațile de întârziere calculate conform contractului ( în total_,14 lei).
De asemenea solicita obligarea societății debitoare si a debitoarei la plata de penalități de întârziere datorate în cuantumul prevăzut de contract 1%, respectiv 0,5% pe zi de întârziere acumulate la creanța principala începând cu data de 21.5.2014 și pana la plata efectiva a datoriei de către societatea debitoare.
În același context solicita obligarea celor doi la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de aceasta acțiune, si anume taxele judiciare de timbru in valoare de 200 lei.
În motivarea cererii, s-a precizat că la data de 25.10.2011 s-a încheiat între aceasta pe de o parte și societatea L.&GI M., în nume propriu un contract de vânzare marfă, în baza căruia s-au stabilit condițiile generale de desfăsurare a raporturilor contractuale dintre cele 3 părți. În temeiul acestui contract au fost livrate către societatea o . produse emitându-se în acest sens o . facturi neachitate cu un total de_,08 lei și pentru ambalajul nerestituit.
Penalitățile solicitate sunt în baza contractului, astfel 0,5% pe zi de întârziere pentru ambalajul nerestituit și 1% pentru sumele de bani neplătite la termen(potrivit 6.3 din contract semnat)
Creditoarea mai arată că sunt îndeplinite condițiile prevîzute de art. 1013 C.pr.civ. în sensul că, creanța sa este exigibilă, existența sa rezultând facturile acceptate la plata prin semnare si stampilare. Creanța este lichidă, câtimea acesteia fiind determinată prin contractul încheiat de părți iar având în vedere faptul că debitoarea nu a achitat la scadență facturile emise, creanța a devenit exigibilă.
In drept, își fundamentează pe art.1013 și următ. din Codul de procedură civil.
In probațiune, au fost depuse o . înscrisuri.
Deși legal citată, debitorii nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea dedusă judecății.
La data de 16 iunie 2014 s-a depus de către creditoare o cerere precizatoare, prin care arată că debitul principal solicitat este de_,80 lei deoarece pârâta a achitat o suma de 250 lei.
Analizând cererea de chemare în judecată precum și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța retine următoarele:
În fapt, între societatea creditoare și cei doi debitori s-a încheiat contractul cadru de vânzare marfă în care societatea creditoare are calitatea de vânzător si societatea debitoare respectiv Țimbus M. calitatea de cumpărător. Instanța constată că marfa a cărui preț nu a fost achitat, a fost livrată exclusiv către societatea debitoare conform facturilor si avizelor de însoțire aflate la dosarul cauzei.
Din analiza contractului mai sus menționat reiese că cei doi pârâti au poziția de cumpărători (conform pct.1 din Contract), iar clauza de la pct.6.5 din condițiile generale de vânzare nu poate fi interpretată decât în acest sens, și nu ca o eventuala fideiusiune a reprezentantul legal (ar însemna ca prin Condițiile generale de vânzare să se deroge de la contractul încheiat de părții, interpretare care nu poate fi acceptată de către instanță).
Instanța constată că cu toate că s-a încheiat un contract cadru având doi cumpărători obligați, fiecare contract de vanzare în parte a vizat drept cumpărător doar societatea juridică și nu persoana fizică Țimbus M.. Astfel creanța solicitată pe calea acestei proceduri are drept debitor, potrivit facturilor si avizelor de însotire a mărfii doar persoana juridică, motiv pentru care față de acesta vom analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1013 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ., dispozițiile ce reglementează procedura specială a ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, prin alin. (2) din cadrul aceluiași articol legiuitorul stabilind creanțele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1013 și urm. din C. proc. civ., respectiv cele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Așadar, față de prevederile anterior redate, se poate lesne observa că trei sunt condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca procedura specială să își găsească aplicare: să existe o creanță constând într-o obligație de plată a unei sume de bani, creanța pretinsă să prezinte caracter cert, lichid și exigibil și, în fine, creanța să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însușit de părți prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.
În ce privește cauza de față, instanța constată că prima dintre cerințele mai sus enunțate este întrunită, câtă vreme nu poate fi negată împrejurarea că societatea creditoare deține o creanță constând în obligația de plată a unei sume de bani, obligație la care este ținută debitoarea. Astfel, s-a evidențiat mai sus că între părțile litigiului s-au derulat relații contractuale în temeiul cărora s-au livrat bunuri debitoarei, ori trebuie observat că potrivit art. 1719 lit. b) din C. Civ., cumpărătorul are obligația de a achita prețul vânzării, iar conform art. 1724 din C. Civ., în măsura în care cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptățit să obțină executarea silită a obligației de plată, dispozițiile C. Civ. 2009 fiind aplicabile în cauză, în baza art. 6 alin. (5) din C. Civ. raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.
În consecință, există o creanță a creditoarei față de societatea debitoare, constând în obligația de plată a prețului mărfii furnizate, creanță ce justifică aplicarea dispozițiilor procedurii speciale ale ordonanței de plată.
În al doilea rând, creanța pe care societatea creditoare o pretinde prezintă caracter cert, lichid și exigibil în sensul art. 662 alin. (2), (3) și (4) din C. proc. civ. Astfel, în ce privește natura sa certă, instanța apreciază că existența neîndoielnică a creanței rezultă, neechivoc, din cuprinsul facturilor anexate la dosar cauzei (f. 11-18) emise de către creditoare și acceptate prin semnătura si stampila societătii pârâte.
Relativ la natura lichidă a creanței, instanța observă că cerința impusă de art. 662 alin. (3) din C. proc. civ. se referă la împrejurarea că obiectul creanței este determinat sau există suficiente elemente care permit stabilirea sa, or în prezenta cauză nu poate fi negat că prin facturile fiscale, obiectul creanței a fost precis determinat de cele două părți.
În fine, creanța pretinsă de către societatea creditoare este exigibilă în sensul art. 662 alin. (4) din C. proc. civ., obligația debitoarei de a achita contravaloarea fiecărei facturi emise de creditore devenind scadentă în termen de 14 zile de la data emiterii, mențiune care apare înscrisă pe fiecare dintre facturile anexate.
În acelasi sens instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus un protocol încheiat între cele două societăți prin care I se ofera pârâtei societate juridică termene de plată pentru a achita sumele restante, aceasta recunoscând sumele datorate.
Concluzionând, este de reținut că toate cerințele impuse de art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauza de față și, mai mult decât atât, pretențiile creditoarei sunt întemeiate, după cum s-a arătat mai sus.
Instanța arată că deși debitoarea a fost citată cu mențiunea specială de a depune întâmpinare subliniind că nedepunerea poate fi considerată ca o recunoaștere a pretențiilor aceasta a înțeles să nu își exercite această prerogativă prin urmare instanța va ține cont în subsidiar și de prezumția de recunoaștere a debitului datorat creditoarei.
În consecință, având în vedere prevederile art. 1021 alin. (1) din C. proc. civ., instanța urmează a admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei . sumei de 14.477,00 lei cu titlu de preț al bunurilor furnizate, conform facturilor fiscale aferente, stabilind totodată un termen de plată de 20 de zile, potrivit art. 1021 alin. (3) din C. proc. civ.
În ceea ce privește petitul privind penalitățiile de întârziere, având în vedere dispozițiile art. 1535 alin. (1) din C. Civ., ce stabilesc că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, precum și împrejurarea că suma pretinsă de către societatea creditoare cu titlu de penalități de întârziere constituie un accesoriu al creanței principale, ce întrunește la rândul său condițiile determinate prin art. 1013 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a putea fi solicitat pe calea procedurii speciale, instanța va dispune obligarea debitoarei la achitarea către societatea creditoare a penalitățiilor de întârziere în cuantumul prevăzut în contract, astfel la suma de 0,5% întârziere pentru suma de 1204,20 lei reprezentând contravaloarea ambalaje, și în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru suma de_ lei, facturi marfă neachitate. Se vor avea în vedere în calcularea penalităților și plățile parțiale realizate după scadența facturilor.
Pentru aceste considerente, instanta va obliga debitoarea la plata acestor penalități de la data scadenței fiecărei facturi în parte și până la plata efectivă a debitului datorat, având în vedere că societatea debitoare se afla de drept în întârziere având în vedere calitatea de comercianți ( raportului îi este aplicabil Codul Comercial).
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va respinge acțiunea față de debitorul persoana fizică Țimbus E. M., amintind creditoarei că poate solicita obligarea acestuia la sumele solicitate în procedura de drept comun.
Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În consecință, cum societatea debitoare a căzut în pretenții, cererea pentru emiterea ordonanței de plată urmând a fi admisă în parte, instanța va obliga debitoarea să achite creditoarei suma de 200 lei reprezentând cuantumul taxei de timbru achitate de către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către creditoarea . cu sediul în FLORESTI ..448-452, jud.CLUJ, CUI_, J_, în contradictoriu cu . SRL cu sediul în Florești ., jud. Cluj J_, CUI RO_ și T. E. M. cu domiciliul în Florești ., .. 26, Cluj, CNP_.
Obligă societatea debitoare la plata sumei de l4.477,00 lei reprezentând debit principal.
Obligă societatea debitoare la plata penalitățiilor în cuantum de 1% pe zi întârziere aferente debitului principal, de_,80 lei constand în plata marfa, începând cu data de scadentei si pana la plata integrala a sumei.
În cuantum de 0,5% pe zi întârziere aferente sumei de 1204,20 lei reprezentand contravaloare ambalaj, începând cu data scadentei si pana la plata integrala a sumei.
Obligă aceeași societate debitoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Respinge ca neîntemeiată actiunea față de debitoarea Țimbuș M. E..
Stabilește termen de plata de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile. Cererea privind calea de atac se va depune la Judecătoria Cluj N..
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi 30.06.2014.
Judecător,Grefier,
R. D. M. L. M.
Red. Teh/ RD 30.06.2014/ 2 ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2313/2014. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 7907/2014. Judecătoria... → |
|---|
