Anulare act. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 10834/2015
Operator de date cu caracter personal - 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Sentinta civila nr._
Ședința publică din 18.11.2015
Instanta constituită din:
Președinte: D. G. R.
Grefier: F. C.
Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe reclamanții M. G. E. și M. M. L., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMANIA S.A., având ca obiect - anulare act.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 28.10.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integranta din prezenta sentinta; la acel termen instanta, pentru a le acorda părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2015 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 11.11.2015, iar apoi la data de azi, 18.11.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr._ /15.10.2014 reclamanții M. G. E. și M. M. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMANIA S.A., următoarele: I) să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art.3 lit.d din condițiile speciale ale convenției, parte integrantă a contractului de credit bancar nr._/PC/04.10.2007; II) să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art.8.1 lit.a, lit.b, lit.c și lit.d din condițiile generale ale convenției, privind declararea scadenței anticipate a întregului sold al creditului; III) să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției și art.3.5 din condițiile generale ale convenției și, în consecință; 1) să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de risc/de administrare, de la data de 04.10.2007 și până la rămânerea definitivă a hotărârii care se va pronunța în cauză, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății; 2) să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor percepute cu titlu de comision de risc/de administrare, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă a întregii sume; IV) să se dispună derularea în continuare a contractului de credit bancar nr._/PC/04.10.2007, fără clauzele abuzive indicate anterior; cu cheltuieli de judecată.
Motivele în fapt și în drept ale cererii au fost expuse de către reclamanți în cuprinsul acesteia (filele 2 - 16).
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.02.2015 pârâta a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților în privința întregii cereri de chemare în judecată formulată de către aceștia, precum și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamanților în privința solicitării de restituire integrală a comisionului de risc/de administrare achitat în favoarea sa - excepții ce au fost respinse de către instanță, ca neîntemeiate, în ședința publică din 28.10.2015, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la termenul respectiv; pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, pentru motivele în fapt și în drept expuse la filele 88 - 99 din dosar, precum și obligarea reclamanților la suportarea cheltuielilor de judecată.
La data de 17.04.2015 reclamanții au depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtă (filele 139 - 152).
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul reclamanților (filele 215 - 218); cât privește proba cu interogatoriul pârâtei, față de împrejurarea că aceasta nu a depus la dosar răspunsul la interogatoriu însușit prin semnătură și ștampilă de către reprezentanții săi legali și nici nu a prezentat o justificare a lipsei acestuia, la termenul de judecată din 28.10.2015 instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile disp. art.358 N.C.P.C.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 04.10.2007 între părți a fost încheiat contractul de credit nr._/PC (filele 23 - 32), prin care pârâta, în calitate de creditor, le-a acordat reclamanților, în calitate de împrumutați, un credit pentru acoperirea unor cheltuieli personale curente, în valoare de_ CHF, credit ce urma a fi rambursat în 300 de luni de la data încheierii convenției.
Potrivit art.3 lit.d din condițiile speciale ale convenției de credit în discuție, „Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând Împrumutatului noua structură a ratei dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.
De asemenea, potrivit disp. art.8 pct.8.1 lit.a, b, c și d din condițiile generale ale aceleiași convenții de credit, „În cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, în orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise Împrumutatului, Codebitorului și Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform Convenției: a) Împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a Sumei Principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate: conform prezentei convenții; conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu Banca; sau conform altor Convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare/de credit; b) Împrumutatul nu își îndeplinește orice altă obligație asumată conform prezentei convenții; c) în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devină improbabil ca Împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform Convenției; c) în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia Băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător”.
Totodată, din coroborarea clauzelor inserate la art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției de credit în litigiu și respectiv la art.3.5 din condițiile generale ale aceleiași convenții rezultă că pentru punerea la dispoziție a creditului reclamanții s-au obligat să achite în favoarea pârâtei un comision de risc în cuantum de 0,15%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Ulterior, pârâta a întocmit un act adițional la conventia de credit mai sus menționată (filele 57 - 63) prin care a fost introdus la art.5 din condițiile speciale ale conventiei de credit în discuție pct.5.1. lit.b, un comision de administrare credit de 0,15% pe luna „aplicat la Soldul Creditului, datorat si platibil de catre Imprumutat Bancii, lunar, pe toata durata creditului, la Data de Scadenta stabilita la pct.6 „Rambursari si plati” din Conditiile Speciale ale Conventiei, pentru administrarea de catre Banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea Sumei Principale la dispozitia Împrumutatului, in termenii si conditiile prevazute in Conventie…”; actul adițional în discuție nu a fost însușit prin semnătură de către reclamanți.
Analizând susținerile reclamanților referitoare la caracterul abuziv al clauzelor contractuale mai sus menționate, instanța le apreciază ca fiind parțial întemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Contractul din prezenta cauză este un contract de credit bancar, care face parte din categoria contractelor standard preformulate, astfel că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate, clauzele contractuale ale acestuia se prezumă a fi clauze nenegociate direct cu consumatorul, revenindu-i pârâtei, potrivit art.4 alin.3 teza finală din Legea nr.193/2000, sarcina de a proba că aceste clauze standard preformulate au fost negociate direct cu reclamanții.
Apărările pârâtei în sensul că în speță nu se poate susține lipsa negocierii întrucât reclamanții au agreat în totalitate contractul de credit atunci când l-au semnat nu pot fi primite, deoarece simplul fapt că reclamanții au semnat contractul de credit nu poate conferi în mod automat caracterul de clauze negociate în mod direct cu aceasta tuturor clauzelor stipulate în acel contract, întrucât o astfel de interpretare ar fi de natură să lipsească de orice aplicabilitate practică dispozițiile Legii nr.193/2000 și în plus ar fi în contradicție cu disp. art.4 alin.3 din acest act normativ, potrivit cărora „Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant”.
Prin urmare, având în vedere că pârâta nu a produs niciun fel de probe din care să reiasă că vreuna dintre clauzele contractuale criticate de reclamanți ca fiind abuzive au fost rezultatul unor negocieri directe purtate între părți pe aspectele contractuale la care se referă clauzele respective, instanța consideră că în speță apare ca fiind îndeplinită cerința ca aceste clauze contractuale să fie considerate clauze care nu au fost negociate în mod direct cu consumatorul.
Examinând în continuare clauza contractuală inserată la art.3 lit.d din condițiile speciale ale contractul de credit în litigiu, instanța o apreciază ca având caracterul unei clauze abuzive în sensul disp art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 și pct.1 lit.a din lista anexă la aceeași lege, caracterul abuziv al acesteia decurgând din împrejurarea că în cuprinsul prevederilor contractuale în discuție nu au fost indicate în mod concret elementele în funcție de care ar urma să fie revizuită structura ratei dobânzii curente sau, altfel spus, din formularea prea generală, vagă a acesteia, care este de natură să-i priveze pe reclamanți de posibilitatea de a verifica eventuala variație a ratei dobânzii, lăsându-i astfel pârâtei o marjă largă în ceea ce privește punerea sa în aplicare, cu consecința lezării semnificative a drepturilor patrimoniale ale reclamanților derivând din acest contract. În opinia instanței, se poate reține caracterul abuziv al clauzei contractuale în discuție, de vreme ce ea poate fi de natură să le creeze reclamanților o situație mai împovărătoare din punct de vedere al dobânzilor pe care le datorează pârâtei pentru creditul acordat (în condițiile în care dobânda reprezintă în mod evident unul din elementele esențiale ale unui contract de credit în funcție de care se formează și voința împrumutatului de a încheia acel contract), fiind astfel susceptibilă să creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Evaluând în continuare caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art.5 lit.a din condițiile speciale și respectiv la art.3.5 din condițiile generale ale contractului de credit în litigiu, instanța apreciază că și acestea se înscriu în sfera noțiunii de “clauză abuzivă” în sensul art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța constată, mai întâi, că scopul clauzei privind comisionul de risc, exprimat în cuprinsul art.3.5 din condițiile generale ale contractul de credit („pentru punerea la dispoziție a creditului…”) este neclar, iar caracterul echivoc al acestei clauze contravine disp. art.1 din Legea nr.193/2000. În plus, terminologia folosită - “comision de risc” - nu este explicată în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat între părți pentru ca reclamanții să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc. Pe de altă parte, perceperea acestui tip de comision nu este justificată, deoarece în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către reclamanți pârâta are dreptul de a recurge la executarea silită a bunurilor acestora, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Mai mult, conform art.7 și 8 din condițiile speciale ale contractului de credit rezultă că împrumutul acordat reclamanților a fost garantat cu ipotecă, fiind încheiată, totodată, și o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției, iar valoarea creditului poate fi de maxim 75% din valoarea imobilului adus drept garanție.
Clauzele referitoare la comisionul de risc nu respectă nici exigențele bunei credințe, deoarece inserarea acestui comision a vătămat interesele legitime, patrimoniale, ale reclamanților, prin majorarea ratei lunare, creând, astfel, în beneficiul pârâtei un avantaj disproporționat raportat la contraprestația oferită.
În ceea ce privește clauza inserată la art.3 pct.5.1 lit.b din actul adițional la convenția de credit încheiată între părți emis de către pârâtă, instanța reține că prin aceasta „comisionul de risc” din contractul inițial a fost redenumit „comision de administrare”, fiind păstrate, practic, toate caracteristicile sale intrinseci, care îi imprimă un caracter abuziv. Acest lucru reiese cu prisosință din modul cum a fost definit acest comision de administrare, respectiv "pentru administrarea de către Bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea sumei principale la dispoziția împrumutatului, în termenii și condițiile prevăzute în Convenție. Comisionul de administrare credit (i) vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al Împrumutatului/Codebitorilor/Garanților pe toată durata Convenției; modul de îndeplinire de către Împrumutat/Codebitori/Garanți, întocmai și la timp, pe toată durata Convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata Convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat) și a riscului de piață (implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata Convenției, dacă va fi cazul; variații ale condițiilor pieței valutare)". Rezultă, prin urmare, că nu a fost schimbată funcția acestui comision, el rămânând în continuare o componentă a contractului menită să acopere așa-zisele riscuri asumate de către pârâtă pe parcursul derulării contractului.
În ceea ce privește prevederile contractuale inserate în cuprinsul art.8 pct.8.1 lit.a, b, c și d din condițiile generale ale aceleiași convenții de credit, instanța le apreciază ca fiind, de asemenea, abuzive, mai puțin prevederea contractuală stipulată la art.8 pct.8.1 lit.a teza I, având în vedere următoarele considerente.
Astfel, clauzele contractuale în discuție se referă la declararea scadenței anticipate a întregului sold al creditului ce le-a fost acordat reclamanților de către pârâtă în temeiul contractului de credit în litigiu, conferindu-i acesteia din urmă dreptul ca în cazul în care se ivește vreuna dintre situațiile enumerate la lit. a - d din cuprinsul articolului respectiv, pe baza unei notificări transmise reclamanților, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
Examinând în mod punctual caracterul abuziv al fiecăreia dintre prevederile contractuale cuprinse la art.8 pct.8.1 din convenția de credit, instanța apreciază că în ceea ce privește prima dintre situațiile stipulate în contract care i-ar permite pârâtei să procedeze la declararea scadenței anticipate a întregului sold al creditului (respectiv cea menționată la art.8 pct.8.1 lit.a teza I) susținerile reclamanților privind formularea imprecisă și vagă a acestor prevederi contractuale, precum și imprevizibilitatea domeniul lor de aplicare nu pot fi reținute, câtă vreme ipoteza vizată de acestea se referă la neîndeplinirea de către reclamanți a obligațiilor de plată a sumelor datorate în temeiul convenției de credit în litigiu, obligații care se prezumă că le sunt cunoscute reclamanților atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii lor.
Cât privește însă celelalte situații la care se referă disp. art.8 pct.8.1 lit. a - d din contractul de credit încheiat între părți, instanța apreciază că formulările prevederilor contractuale în discuție (și anume: „conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca sau conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare/de credit”, „împrumutatul nu își îndeplinește orice altă obligație asumată conform prezentei convenții”, „în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabil ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției”, „în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat necorespunzător”) sunt imprecise și generice, ceea ce face ca respectivele clauze să-i confere pârâtei un drept discreționar de a declara soldul scadent anticipat, fără ca reclamanții sau, eventual, instanța să aibă la îndemână vreun criteriu obiectiv pentru verificarea temeiniciei unei astfel de măsuri. Or, în aceste condiții, se poate reține că prevederile contractuale în discuție încalcă principiile previzibilității și bunei-credințe ce guvernează raporturile contractuale și sunt de natură să creeze, în detrimentul reclamanților consumatori, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Ca atare, reținând ca fiind îndeplinite toate cerințele impuse de disp. art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 în ceea ce privește următoarele clauze cuprinse în convenția de credit nr._/PC/04.10.2007 încheiată între părți: art.3 lit.d din “condițiile speciale”, art.8.1. lit.a teza a II-a și a III-a (“conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu Banca” și “conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu alte societăți financiare/de credit”), art.8.1. lit.b, c și d din “condițiile generale”, art.5 lit.a din “condițiile speciale” și art.3.5 din “condițiile generale”, instanța va constata caracterul abuziv și, implicit, nulitatea absolută a respectivelor clauze contractuale; în schimb, pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge cererea reclamanților în ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului abuziv și, pe cale de consecință, a nulității absolute, a clauzei cuprinse la art.8.1. lit.a teza I (“conform prezentei Convenții”) din “condițiile generale” ale convenției de credit nr._/PC/04.10.2007 încheiată între părți, ca neîntemeiată.
Ca o consecință a constatării caracterului abuziv al acestor clauze se impune repunerea părților în situația anterioară, astfel că pârâta va fi obligată să le restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc și ulterior comision de administrare pe perioada derulării contractului, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestor sume, ce urmează a fi calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a întregii sume; sub aspectul în discuție, instanța reține că pârâta nu a contestat cuantumul sumelor pretinse de către reclamanți prin petitul III pct.1 teza I al cererii introductive, astfel cum au fost acestea precizate prin cererea depusă la data de 02.12.2015 (filele 73 - 75).
De asemenea, ținând cont de prevederile art.6 din Legea nr.193/2000, de solicitarea expresă în acest sens formulată de către reclamanți (prin petitul IV din cererea introductivă), precum și de împrejurarea că eliminarea din contract a clauzelor constatate ca fiind abuzive prin prezenta sentință nu este de natură să facă imposibilă continuarea raporturilor contractuale dintre părți, instanța va dispune derularea în continuare a convenției de credit nr._/PC/04.10.2007 fără clauzele abuzive mai sus menționate
Având în vedere și disp. art.453 alin.1 N.C.P.C., precum și de factura fiscală și chitanța depuse la filele 209, 210 din dosar privind achitarea de către reclamanți a onorariului avocațial,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții M. G. E. și M. M. L., ambii cu domiciliul procesual ales la S.C.A. C., L., cu sediul în Cluj-N., ..31, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMANIA S.A., cu sediul în București, ., . 10, sector 2.
Constată caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută, a următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr._/PC/04.10.2007 încheiată între părți: art.3 lit.d din “condițiile speciale”, art.8.1. lit.a teza a II-a și a III-a (“conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu Banca” și “conform altor Convenții încheiate de Împrumutat cu alte societăți financiare/de credit”), art.8.1. lit.b, c și d din “condițiile generale”, art.5 lit.a din “condițiile speciale” și art.3.5 din “condițiile generale”.
Obligă pârâta la restituirea către reclamanți, în echivalent în lei la data plății efective, a sumei de 5756,24 CHF, reprezentând comision de risc/de administrare, încasată de către pârâtă în mod nelegal în temeiul convenției de credit în litigiu până la data introducerii cererii de chemare în judecată (15.10.2014), precum și a eventualelor sume de bani ce au fost încasate de către pârâtă cu același titlu ulterior datei de 15.10.2014, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor percepute cu titlu de comision de risc/de administrare, ce urmează a fi calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a întregii sume.
Dispune derularea în continuare a convenției de credit nr._/PC/04.10.2007 fără clauzele abuzive mai sus menționate.
Respinge cererea în ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului abuziv și, pe cale de consecință, a nulității absolute, a clauzei cuprinse la art.8.1. lit.a teza I (“conform prezentei Convenții”) din “condițiile generale” ale convenției de credit nr._/PC/04.10.2007 încheiată între părți, ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.
P. GREFIER
D. G. R. F. C.
Red. D.G.R/ Dact.D.G.R./26.02.2016
Ex. 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
