Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 11210/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din data de 26.11.2015
Instanța constituită din:
Judecător: L. E. M.
Grefier: C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C. F. P. SERVICII S.R.L. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.- CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constatã lipsa pãrților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioarã a instanțelor judecãtorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanța dispune lãsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Instanța dispune luarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare făcută în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul articolului 131 și 132 alineatul 1 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă constată că este competentă general și material să judece prezenta cauză, raportat la art. 101 din O.G.15/2002.
Procedând, în conformitate cu disp. art.34 din OG 2/2001 la verificarea termenului în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 alin.1 C.pr.civ., apreciază că in prezenta cauză cercetarea judecătorească poate fi efectuată la prezentul termen de judecată.
În temeiul art.254 alin.1, art. 255, art. 250 și art.265 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.244 C.pr.civ., constată închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțarea hotărârii.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la dat de 19.08.2015 sub număr unic de dosar_ petenta S.C. F. PRESTARI SERVICII SRL, a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR CESTRIN, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/27.07.2015 . S-a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute iar în subsidiar, anularea, precum și exonerarea petentei de la plata amenzii contravenționale.
În ceea ce privește constatarea nulității absolute, s-a arătat că în speță comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată s-a făcut în copie de către organul care a aplicat sancțiunea, prin poștă cu aviz de primire.
În acest context, procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit și comunicat petentei în formă fizică, respectiv tipărită, nepurtând semnătura în original a agentului constatator, nu îndeplinește cerințele prevăzute în mod imperativ de art. 17 OG 2/2001 întrucât nu este menționată în cuprinsul său semnătura în original a agentului constatator.
În lipsa semnăturii în original din însuși cuprinsul sau (nefiind admisă nici măcar comunicarea unei copii conforme cu originalul, cu atât mai puți a unei copii simple ), pe de o parte, se constată inexistența semnăturii, pe de altă parte, imposibilitatea verificării legăturii între agentul constatator și semnătura la care se face doar trimitere în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, aspect care este de esența rațiunii pentru care s-a impus cerința existenței semnăturii în original.
Art. 17 din OG 2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator cu nulitatea procesului verbal, nulitate ce poate fi constatată și din oficiu. Este vorba despre o nulitate absolută, totală și expresă, efectul său fiind exprimat foarte sugestiv de adagiul latin ,,quod nullum est, nullum producit effectum,,.
De esența nulității ca și sancțiune de drept civil este aceea că actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate va fi desființat și lipsit de efecte juridice .
Pe de altă parte, în mod nelegal a fost sancționată petenta fără a i se solicita să comunice cine a condus autovehiculul indicat, la data respectivă, respectiv dacă persoana care a condus autovehiculul indicat la data respectivă, respectiv dacă persoana care a condus era un reprezentant/prepus al petentei.
În plus, societatea a mai fost sancționată pentru lipsa rovinietei pentru luna noiembrie 2014 prin procesul verbal de constatare a contravenției . 15 nr._/16.02.2015, prin care s-a reținut că la data de 06.11.2014 ora 16.52 pe DN 16 km 11+100 m, loc. C. Vama, jud. Cluj, vehiculul categoria D cu nr de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, cât și prin procesul verbal de constatare a contravenției . 15 nr._ întocmit la data de 19.05.2015, ora 11.14, prin care s-a reținut că la data de 21.11.2014 ora 15.47 pe DN 16 km 18+392 m, loc. J., jud. Cluj, vehiculul categoria D cu nr de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinieta valabilă, fiind astfel încălcat principiul ,,non bis in idem,, consacrat și de OG 15/2002.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 31 OG 2/2001, art. 17 din OG 2/2001, OG 15/2002.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu disp. art. 19 din OUG 80/2013 (f. 13).
La plângere au fost atașate înscrisuri (f. 3,4).
Intimata a formulat întâmpinare (f. 19-20) solicitând respingerea plângerii. A arătat, în esență, faptul că procesul verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborat cu OG 2/2001.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din OG 15/2002 în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La întâmpinare a fost atașată planșa foto (f. 21, autorizația de control a agentului constatator (f. 22) și dovada comunicării procesului verbal de constatare a contravenției (f. 23).
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a R15 nr._/27.07.2015, petenta a fost sancționată cu amendă pentru fapta contravențională constând în aceea că la data de 22.02.2015, ora 14.01, autoturismul cu nr de înmatriculare_ a circulat fără rovinietă valabilă pe DN 1C km 18+392 J., jud. Cluj .
În termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 petenta a formulat plângere contravențională solicitând anularea procesului-verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită, ca act de constatare a contravenției, este un act oficial, autentic și cu forță probantă în ceea ce privește existența faptei contravenționale și a împrejurărilor săvârșirii acesteia.
Ca orice act autentic, procesul verbal de contravenție trebuie să respecte anumite condiții de formă și de fond, acestea fiind menționate în cuprinsul dispozițiilor art. 16-19 OUG 2/2001.
Procedând, față de dispozițiile art. 17 OUG 2/2001 teza finală, la analiza acestor condiții, instanța constată că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de formă, nelipsind nici una dintre mențiunile care, potrivit art. 16 alin. 1 și art. 17 din OUG 2/2001 ar atrage nulitatea absolută a acestuia.
Raportat la motivul invocat de către petentă, instanța constată că procesul verbal poartă semnătura agentului constatator și a fost comunicat petentei în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
Procesul-verbal de contravenție acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară.
Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 380/14.10.2003 că „nici art. 33 al.1 și nici art. 34 alin. 1 din ordonanța dedusă controlului – OG 2/2001 -, texte care reglementează procedura de judecată, inclusiv administrarea probatoriilor de către instanța învestită prin plângere să exercite controlul de legalitate și temeinicie asupra procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției, nu conțin nicio dispoziție care să evidențieze o inegalitate de arme între părțile în litigiu și cu atât mai puțin un dezechilibru manifest”.
Legislația contravențională română instituie prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, iar aceasta nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Sub acest aspect, în cauza Bosoni contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că forța probantă a rapoartelor sau proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe legi sau fapte operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Takti Aktiebolag și Vulig contra Suediei.
În sistemul de drept român persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, prin prisma dispozițiilor art. 31-36 din OG 2/2001, proces în cadrul căruia poate utiliza orice mijloc de probă ( în limita celor prevăzute pentru procedura reglementată) și poate invoca orice argumente în dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, sarcina instanței de judecată fiind aceea de a respecta limita proporționalității pentru scopul urmărit de autoritățile statului, respectiv acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale.
În speță, petentei i s-a asigurat dreptul la apărare, a invocat toate motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care le-a apreciat întemeiate, a beneficiat de dreptul efectiv de a propune și administra probe.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, reține următoarele:
Potrivit art. 1, teza II din OUG 2/2001, astfel cum a fost modificat prin de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 180 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 268 din 22 aprilie 2002, constituie contravenție “ fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită si sancționată prin lege, ordonanță….,, iar caracterul contravențional al faptei este înlăturat, potrivit dispozițiilor art.11 din același act normativ, în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătura cu fapta săvârșită.
În apărare, petenta nu a invocat nicio cauză care, față de dispozițiile art. 11 OUG 2/2001 ar putea înlătura caracterul contravențional al faptei.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci, că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe netemeinicia lui, răsturnând astfel prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Analizând plângerea contravențională prin prisma motivelor de netemeinicie invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG 15/2002, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români si străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe. Această obligație, a achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune incumbă, potrivit art. 7 din OG 5/2002, în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale.
Instanța reține că petenta nu a contestat calitatea de utilizator al autovehiculului cu nr de înmatriculare_, astfel încât, raportat la disp. 1 al. 2 din OG 15/2002, obligația de achitare a tarifului îi aparține.
Susținerea petentei în sensul că în mod nelegal a fost sancționată, fără a i se solicita să comunice cine a condus autovehiculul indicat, la data respectivă, respectiv dacă persoana care a condus autovehiculul indicat la data respectivă, respectiv dacă persoana care a condus era un reprezentant/prepus al petentei, nu are nicio relevanță raportat la textul legal care stabilește obligația achitării tarifului tuturor utilizatorilor români, atâta vreme cât calitatea de utilizator al autovehiculului nr de înmatriculare_ îi aparține societății petente, fapt necontestat.
Cât privește principiul ,,non bis in idem,, invocat de către petentă, acesta nu își are aplicabilitatea în speță, atâta vreme cât prin procesele verbale menționate petenta – astfel cum susține aceasta, întrucât nu a făcut efectiv dovada celor susținute - a fost sancționată pentru fapta contravențională constând în aceea că a circulat fără a deține rovinieta valabilă la o altă dată decât cea reținută în procesul verbal a cărui anulare se solicită prin prezenta plângere, respectiv pentru un alt autovehicul.
Având în vedere considerentele expuse, raportat la textele legale menționate, plângerea contravențională va fi respinsă.
Față de disp. art. 451 și următ. NCPC, va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petent S.C. F. PRESTARI SERVICII SRL, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata CNADNR CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/27.07.2015 .
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
L. E. M. C. M.
Red/dact. LEM/4 ex/21.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Anulare act. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
