Anulare act. Sentința nr. 3976/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3976/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3976/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SENTINTA CIVILA Nr. 3976/2015
Ședința publică din 22 Aprilie 2015
Instanta constituita din:
JUDECATOR: F. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii S. O. M., S. O. A. in contradictoriu cu pârâta V. R. SA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează instanței ca la data de 14.04.2015 s- a depus la dosar, prin fax- ul instanței, din partea ., concluzii scrise.
Se constata ca mersul dezbaterilor si cuvântul parților asupra fondului cauzei au fost consemnate in încheierea de ședința din data de 08.04.2015, care face parte integranta din prezenta hotarare.
I N S T A N T A
Deliberând, constata ca prin cererea de chemare in judecata înregistrată sub numărul de mai sus, completata – f. 50, reclamanții S. O.-M. si S. O. A. in contradictoriu cu parata S.C. V. R. S.A. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, sa se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate in convenția de credit nr._/CF/05.06.2007 încheiata de parți, la pct. 3 d si pct. 5 a din condițiile speciale ale convenției si la pct. 8.1 lit. c si d si pct. 10.2 din condițiile generale ale convenției si pe cale de consecința sa se dipuna anularea lor; sa se dispună înlăturarea obligativității impusa de către parata in sarcina lor, de a achita comisionul de risc/administrare in procent de 0,1% aplicat la soldul creditului lunar, cu consecința obligării paratei la restituirea acestor sume încasate de la ei cu titlu de comision de risc/administrare; sa fie obligata parata sa elimine clauzele menționate ca urmare a constatării nulitatii absolute si sa comunice noul scadențar astfel rezultata, sub semnătura de primire; sa fie obligata parata la plata in favoarea lor a sumei de 5702,3CHF sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua plații, plus dobânda legala aferenta de la data plații si pana la data achitării efective a acesteia, reprezentand comisionul de risc/administrare perceput si încasat de la data semnării convenției de credit si pana la data redactării cererii –_; sa fie obligata parata la plata sumelor percepute cu acelasi titlu pentru perioada cuprinsa intre data înregistrării actiunii si data plații, plus dobânda legala aferenta acestor sume de la data plații si pana la achitarea efectiva si sa se dispună anularea in totalitate a actului adițional al convenției, daca exista, pe care parata l-a întocmit in temeiul OUG nr. 50/2010 si restituirea către ei a sumelor încasate in temeiul acestuia, cu titlu abuziv, daca este cazul, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, reclamantii arata ca au incheiat cu parata convenția de credit nr._/CF/05.06.2007, prin care au împrumutat de la aceasta suma de_ CHF, pe o perioada de 300 de luni de la încheierea convenției, iar restituirea sumei împrumutate a fost garantata cu o ipoteca de rang II asupra terenului in suprafața de 920 m.p. situat in Cluj-N., Colonia Faget f.n., sens in care a fost incheiat contractul de garanție reala imobiliara, cu radierea prealabila a interdicțiilor de instrainare s grevare. Datorita faptului ca in convenție au fost cuprinse clauze abuzive, au fost nevoiți sa formuleze prezenta acțiune, admisibila raportat la prevederile art. 1 alin. 3, art. 2, art. 4 si 14 din Legea nr. 193/2000, art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 si art. 969, 966, 968 si 970 alin. 1 din vechiul Cod civil. Astfel, convenția de credit in cauza este un contract cu clauze standard, preformulate de către comerciant, respectiv de către banca, având in vedere ca era gata redactat când le-au fost prezentate clauzele si nu au avut alta posibilitate, in măsura in care doreau sa beneficieze de serviciile paratei, decât sa le accepte in . comisionul de risc, redenumit de parata comision de administrare după . OUG nr. 50/2010, reclamanții arata ca clauza de la pct. 5. a din condițiile speciale ale convenției este abuziva pentru considerentele deja expuse, dar si pentru ca încasarea acestui comision nu se justifica raportat la faptul ca suma solicitata si acordata de banca a fost garantata cu o ipoteca de rang II asupra unui imobil situat in Cluj-N., care depaseste ca valoare cu mult suma solicitata si acordata cu titlu de credit de către parat, creditul a fost contractat si franci elvețieni astfel ca nu exista risc pentru unitatea bancara in ceea ce privește deprecierea intempestiva a monedei creditului in defavoarea sa, care sa justifice comisionul de risc, dimpotrivă aceasta moneda s-a apreciat constant si substanțial fata de leu, si pe parcursul derulării contractului de credit au fost buni platinici, neînregistrând întârzieri majore de plata si au achitat ratele scadente. In aceeași ordine de idei si actele adiționale care au fost încheiate la convenția de credit se impun a fi anulate, raportat la faptul ca acestea conțin un comision de administrare credit, denumit astfel in urma intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, stabilit de banca in locul comisionul de risc. De asemenea, perceperea acestui comision este nelegala in schimbul comisionului de risc întrucât conform art. 95 din OUG 50/2010, prevederile acesteia nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrării ei in vigoare, cu excepțiile acolo prevăzute. Apoi, chiar daca acest act normativ s-ar aplica, includerea comisionului de administrare reprezintă o clauza abuziva, lovita de nulitate, pentru considerentele menționate.
In drept au fost invocate art. 30 alin. 1, art. 109, 113 alin. 1 pct. 8 si alin. 2, art. 453 C. proc. civ., art. 1, 2, 4 si 14 din Legea nr. 193/2000, art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 363/2007, art. 35 din OUG nr. 50/2010.
In probațiune au fost anexate înscrisuri si s-a solicitat interogatoriul paratei.
Parata nu a formulat intampinare in termenul reglementat de art. 201 C. proc. civ., insa a depus la dosar note scrise, prin care solicita respingerea actiunii formulata de reclamanți, cu cheltuieli de judecata, învederând ca prin actul adițional incheiat conform OUG 50/2010, comisionul de risc a fost redenumit in comision de administrare si au fost eliminate comisionul de penalizare, de analiza dosar, de gestiune si de rezerva. Apoi, conform art. 4 par. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE si art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, legiuitorul roman a exclus clauzele privind prețul contractului de la controlul de excisivitate, iar clauzele la care fac trimitere reclamanții nu sunt abuzive in lumina prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauzele din condițiile speciale ale convenției de credit fiind stabilite cu clienta, Banca fiind deschisa negocierii, care s-a concretizat cu acceptarea ofertei de către reclamanți, a produsului lansat de banca. In acelasi timp, aceste clauze contractuale nu incalca exigentele bunei credințe si nu au creat in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților, astfel incat nici una din clauzele invocate de reclamanți nu sunt abuzive. Apoi, clauza de la pct. 3 lit. d din Condițiile speciale a fost eliminata prin actul adițional incheiat conform OUG nr. 50/2010, acceptat tacit de reclamanți si se refera in mod evident la prețul creditului, fiind exprimata . inteligibil, clauza privind perceperea comisionului de risc de la pct. 5 lit. a din Condițiile speciale nu este abuziva deoarece nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, fiind un cost stabilit inca de la data încheierii convenției, clar precizat si dimensionat, cu scadenta stabilita si trecut in planul de rambursare, clauza fiind negociata cu reclamanții, si chiar daca aceștia au constituit garanții imobiliare, aceasta nu face sa dispară riscul asumat de banca prin acordarea creditului. Comisionul de administrare a fost definit si aplicat prin actele adiționale acceptate tacit de parți, întrucât OUG 50/2010 a intrat in vigoare inca de la 21.06.2010, iar la art. 95 se prevede obligația creditorilor ca in termen de 90 de zile de la apariția sa, sa asigure modificarea contractelor de credit raportat la dispozitiile ordonantei, actele adiționale nesemnate fiind considerate acceptate tacit, cum este cazul in speța, conform art. 95 alin. 5 din ordonanțe. Cu privire la celelalte clauze contractuale relevate de reclamanți, parata arata ca nu sunt abuzive întrucât nu se încadrează in ipoteza prevăzuta de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Prin urmare, cererea de anulare a clauzelor contractuale in discuție este neîntemeiata, ca si cererea de obligarea a sa la plata de dobânzi legale, având in vedere ca au incheiat convenția de credit in CHF, iar prevederile art. 3 si 4 din OG nr. 9/2000 nu isi găsesc aplicarea fara a se ajunge la o dubla reparare a prejudiciului suferit.
In temeiul art. 250 si urm. C. proc. civ., instanța a încuviințat dovada cu înscrisuri si interogatoriul paratei.
La termenul de judecata din data de 08.04.2015, reclamanții personal au arătat ca înțeleg sa renunțe la judecata capătului de cerere având ca obiect dobânda legala pretinsa pentru sumele de bani ce au solicitat sa le fie restituite ca urmare a declarării abuzive a clauzelor contractuale privind comisionul de risc si de administrare, astfel ca având in vedere poziția procesuala exprimata de parata prin notele scrise, in temeiul art. 406 alin. 4 C. proc. civ., instanța a luat act de renunțarea partiala la judecata a reclamanților.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Intre reclamanți, in calitate de imprumutati, si parata, in calitate de Banca, s-a încheiat Convenția de credit nr._/CF/05.06.2007 (f. 7-16 dos.), prin care reclamantii au primit de la parata un credit in valoare de_ CHF pentru acoperirea unor cheltuieli personale curente, pe o durata de 300 de luni de la data incheierii conventiei, cu o dobanda fixa de 4,25% p.a.
Conform clauzei stipulata la pct. 3 lit. d – data ajustării dobânzii, din conditiile speciale ale convenției, “Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se aplică de la data comunicării.”
Potrivit pct. 5 lit. a) din conditiile speciale ale convenției de credit, împrumutații datorează un comision de risc de 0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Actul aditional la conventia de credit, intocmit de parata in considerarea prevederilor OUG nr. 50/2010 a fost transmis reclamantilor – f. 51-56, potrivit recunoasterii acestora din completarea de actiune de la fila 50, iar cu privire la acesta, reclamantii au notificat paratei ca refuza in mod expres si in totalitate aplicarea prevederilor lui, in temeiul dispozitiei art. II alin. 2 din Legea nr. 288/2010, la data de 24.02.2011, notificare remisa paratei conform raspunsului la interogatoriu – f. 89 si Actului aditional ulterior intocmit de parata la data de 18.03.2011 – f. 58 si urm. dos., nesemnat de reclamanti.
Conform aceluiasi interogatoriu, parata a considerat ca actul aditional a fost acceptat tacit de reclamanti.
Prin primul Act aditional mai inainte amintit, parata a stipulat printre comisioanele in legatura si acordarea si utilizarea creditului, comisionul de administrare a creditului, la pct. 5.1.b, de 0,1%, aplicat la soldul creditului, datorat si platibil de catre imprumutat bancii, lunar, pe toata durata creditului, la data de scadenta stabilita la pct. 6 din conditiile speciale ale conventiei, pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea sumei principale la dispozitia imprumutatului, in termenii si conditiile prevazute in conventie. S-a mai stipulat ca acest comision vizeaza administrarea riscului de credit (implicat de situatii precum comportamentul contractual al imprumutatului/codebitorilor/garantilor pe toata durata conventiei, modul de indeplinirea de catre acestia, intocmai si la timp, pe toata durata conventiei, a tuturor obligatiilor asumate in baza acesteia, riscul de urmarire si degradare/uzura a bunurilor aduse in garantie, in orice moment, pe toata durata conventiei, riscul neincasarii valorii asigurate, stabilita prin polita de asigurare, in caz de producerer a unui eveniment asigurat si a riscului de piata (implicat de situatii precum: variatia conditiilor de piata privitoare la valoarea bunurilor aduse in garantie si la valorificarea acestora in orice moment, pe toata durata conventiei, daca va fi cazul, variatii ale conditiilor pietei valutare) si este calculat lunar, luand in calcul un numar de 30 zile raportat la un an de 360 zile, utilizand formula: (soldul creditului x comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360.
Prin clauzele contractuale stipulate la pct. 8.1 lit. c si d din Conditiile generale ale conventiei, s-a stabilit ca in cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform conventiei si respectiv in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia Bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator, in orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmisa imprumutatului si/sau garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform conventiei.
Conform clauzei contractuale de la pct. 10.2 din Conditiile generale ale conventiei, in cazurile mai sus mentionate (adica daca la data semnarii, sau ulterior, apar modificari de interpretare ale oricarei legi prevederi sau reglementari aplicabile referitor la conventie, care supun Banca la orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau obligatiile sale de a acorda credite, sau care schimba baza de impozitare, pentru suma principala si dobanzi la creditele acordate, sau care se refera la orice alte sume datorate rezultand din Conventie, cu privire la creditele acordate sau la obligatia de a acorda credite, in conformitate cu prevederile legale in baza carora functioneaza si este organizata de banca, impun, modifica sau considera aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerinta similara, afecteaza activele bancii, depozitele constituite cu sau pentru conturile Bancii sau care impun Bancii orice alta conditie care afecteaza creditele acordate sauu obligatia sa de a acorda credite) in termen de 15 zile de la data la care a fost notificat in scris de catre banca, imprumutatul va plati acesteia sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze Banca pentru cresterile costurilor sau altor rambursari.
In drept, conform art. 4 din Legea nr. 193/2000: (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Potrivit art. 2 alin. 1 din același act normativ, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Conform alin. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, prevederi care nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Potrivit lit. i a alin. 1 din aceeasi anexa, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.
In sfârșit, conform art. 36 din OUG nr. 50/2010 in forma sa inițiala, in vigoare din data de 22.06.2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Conform art. 95 din acest din urma act normativ, in forma sa in vigoare pana la data de 03.01.2011, când a fost modificata de Legea nr. 288/2010, pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii aveau obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile acesteia, prin acte adiționale, iar cu privire la semnarea acestora, creditorul trebuie sa poată face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului asupra carora se impunea informarea consumatorului, iar nesemnarea de către consumator a actelor adiționale era considerată acceptare tacită.
Odată cu . Legii nr. 288/2010, prevederile legale anterior menționate au fost modificate in sensul ca prevederile acestei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării sale în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66-71.
Raportând starea de fapt reținuta in baza dovezilor administrate la normele de drept incidente, sus amintite, in ceea ce privește negocierea directa a clauzelor contractuale ale conventiei partilor, in forma sa initiala, instanța reține că desi aceste clauze fac parte din condițiile speciale ale contractului de credit, nu exista o cerere a reclamantilor in baza careia acestea sa fie stipulate si fiind de notorietate ca banca este titularul ofertelor de creditare, dealtfel parata chiar recunoscand prin notele scrise ca reclamanții au acceptata oferta bancii, rezulta ca clauzele conventiei au fost preformulate de banca.
Mai mult, in ce priveste clauza contractuala de la pct. 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiei, se constata ca acest comision isi are originea in conditiile generale ale conventiei – pct. 3.5, ca si clauzele contractuale de la pct. 8.1 lit. c si d si pct. 10.2, astfel ca acestea se inscriu in ipoteza prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000.
Asa fiind, potrivit prevederilor art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, paratei îi revenea obligația de a dovedi faptul că aceste clauze au fost negociate, ceea ce in speta de fata nu se poate retine ca s-a intamplat, in conditiile in care negocierea clauzelor contractuale presupune oferirea posibilitatii reale consumatorului de a-și spune opinia cu privire la o anumită clauză contractuala, precum și a șanselor rezonabile de a determina modificarea clauzei, iar nu simpla încheiere a contractului, sens in care parata nu a produs dovezi.
In acelasi sens, parata arata prin notele scrise ca negocierea s-a concretizat in acceptarea ofertei, a produsului lansat de banca, sustinand doar la nivel afirmativ ca reclamanții nu au pus in discutie vreo nemultumire înainte de semnarea conventiei.
Cu toate acestea, simplul fapt al stipularii unor clauze contractuale preformulate nu este suficient pentru a considera ca acestea sunt abuzive, ci pentru a statua astfel se impune a se verifica daca acestea sunt contrare bunei credințe, sau daca prin ele insele, sau împreuna cu alte prevederi din contract, creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților.
Astfel, in ce priveste clauza contractuala de la pct. 3 lit. d din conditiile speciale ale conventiei partilor, instanța reține că susținerile paratei conform carora aceasta privește obiectul principal al contractului, respectiv prețul acestuia, sunt reale, insa in acelasi timp, clauza contractuala in cauza nu răspunde cerințelor precizării unui motiv temeinic in contract, exprimat . si inteligibil, si nu in ultimul rând verificabil, in funcție de care parata sa fie abilitata a modifica dobânda contractuala fixa convenita de parți.
Astfel, in lipsa definirii in vreun mod a "schimbărilor semnificative pe piața monetară", in funcție de care banca este indreptatita la modificarea dobânzii, in mod evident consumatorul nu are cum să cunoască criteriile după care banca poate revizui dobânda si, deopotrivă, exclude orice control al temeiniciei modificări dobânzii de către reclamanți sau instanța, lăsând aceasta modificare exclusiv la dispoziția si interpretarea unilaterala a paratei.
In acelasi timp este lesne de observat ca aceasta clauza contractuala privitoare la posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii de către banca, in modalitatea in care a fost formulata, se înscrie in lista clauzelor considerate în mod expres abuzive de legiuitor, conform alin. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Prin urmare, caracterul abuziv al acestei clauze poate fi apreciat si trebuie reținut de către instanța de judecată întrucât aceasta clauza contractuala este de natură a crea, în detrimentul reclamanților și contrar bunei-credințe, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Cat privește eliminarea acestei clauze contractuale prin Actul adițional acceptat tacit in opinia reclamantei, instanța retine ca susținerea paratei privind încheierea acestui act adițional prin acceptarea tacita, si pe cale de consecința modificarea convenției, nu poate fi primita de instanța întrucât reclamanții au notificat paratei refuzul expres si total a încheierii actului adițional, in termenul acordat de lege in acest scop, potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 288/2010, iar notificarea a fost receptata de parata, conform actului de la fila 58 si răspunsului la interogator, așa incat parata nu se poate prevala de încheierea vreunui act adițional prin acceptare tacita.
In acelasi sens, ulterior notificării refuzului reclamanților privind încheierea actului adițional, dispozitiile art. 95 din OUG nr. 50/2010 in forma lor inițiala nu mai pot produce efecte întrucât au fost modificate in sensul ca acest act normativ nu este incident contractelor in curs de derulare, cu excepțiile acolo prevăzute, ceea ce nu este cazul in speța de fata.
In ce privește clauza ce reglementeaza comisionul de risc, de la pct. 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiei, contrar apararii paratei, instanța reține că nici aceasta clauza nu intra sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
In acest sens, atat față de redactarea normei legale de care se prevaleza parata dar si din perspectiva Hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene pronunțata in cauza C-143/13 la data de 26.02.2015, instanța reține că Curtea a statuat ca clauzele contractuale care se circumscriu notiunii de obiect al contractului, in sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13, preluate in legislatia nationala de art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, trebuie intelese ca fiind cele care stabilesc prestatiile esentiale ale contractului si care, ca atare, in caracterizeaza, iar nu si cele care au un caracter accesoriu, cum se apreciaza ca este comisionul de risc in discutie.
Pentru a statua astfel, instanța retine ca obiectul principal al unui contract de credit îl constituie, pe de o parte, suma de bani acordată cu titlu de credit și, pe de altă parte, dobânda privita ca pret al creditului si prin urmare orice alte comisioane percepute pentru servicii conexe, care deși pot constitui obiecte ale contractului de credit, nu pot fi decât secundare in raport cu acesta, accesorii creditului acordat și având sens numai atâta vreme cât există creditul, văzut ca obiect principal.
Prin urmare, clauza privind comisionul de risc nu poate fi considerată ca intrând sub incidența textului art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, astfel că ea poate fi analizată chiar și în condițiile în care este exprimată în mod clar și inteligibil.
Asa fiind si retinand deja ca nici aceasta clauza nu a fost negociată direct cu reclamanții, uremaza a analiza daca este de natură să creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, in principal se observa ca din redactarea clauzei contractuale care il reglementeaza, acest comision de risc apare ca fiind calculat ca procent din soldul creditului, insa fara vreo contraprestatie, perspectiva din care dezechilibrul dintre drepturile si obligatiile parților se verifica pe deplin.
Mai mult, avand in vedere clauzele contractuale care reglementeaza garantiile rambursarii creditului de la pct. 7 din conditiile speciale ale conventiei, care se prezuma ca au fost evaluate si considerate suficiente minimalizarii si chiar inlaturarii riscului paratei de rambursare a creditului si corelativ de realizare a profitului preconizat, face ca perceperea comisionului de risc sa fie chiar contrara bunei credinte.
Asadar, atat pentru faptul ca reclamantii nu puteau sa aiba o reprezentare clara a motivului pentru care au fost tinuti de plata comisionului de risc, cat si pentru ca perceperea lui se alatura unor garanții apreciate chiar de parata ca fiind suficiente pentru a o pune la adăpost de orice situație neprevazuta, prin instituirea unei garanții reale imobiliare, respectiv prin cesionarea poliței de asigurare încheiata de către reclamanți în favoarea sa, conduc la o singura concluzie si anume ca si aceasta clauza este abuziva datorita faptului ca este menita sa creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Apoi, insasi parata arata prin notele scrise depuse la dosar ca dupa . OUG nr. 50/2010 a inteles sa inlocuiasca comisionul de risc cu comisionul de administrare, inlocuire evident formala, in ce priveste denumirea lui, cata vreme din clauza stipulata la art. 5.1.b din Actul aditional intocmit de parata rezulta cu evidenta ca acest comision de administrare se vrea tot pentru acoperirea riscurilor creditului acordat reclamantilor, cu singura deosebire ca acestea sunt enumerate, act aditional care, dupa cum s-a retinut, nu este valabil incheiat si in consecinta nu poate produce efecte.
Prin urmare, instanța retine ca si clauzele contractule stipulate la pct. 3 lit. d si pct. 5 lit. a din Convenția de credit nr._/CF/05.06.2007, respectiv din condițiile speciale ale convenției sunt abuzive, caracter care urmează a se constata.
Relativ la clauzele contractuale stipulate la pct. 8.1 lit. c si d din Condițiile generale ale convenției parților, având in vedere ca parata nu a produs dovezi privind negocierea lor cu reclamantii, instanța urmează a le analiza din perspectiva celorlalte condiții ale prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Or, din insasi redactarea lor rezulta ca aceste clauze contractuale prevăd posibilitatea paratei de aprecia unilateral asupra unor situații nedeterminate in vreun mod, cu implicații de asemenea, echivoc arătate si, care pot conduce la declararea scadentei anticipate a creditului, pe baza unei simple notificări, context in care instanța apreciază ca existenta unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar bunei-credințe, se verifica.
Astfel, din prevederile alin. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 rezulta ca profesionistul poate modifica unilateral clauzele contractului, dacă prezintă un motiv întemeiat, care să fi fost precizat în contract, or in pofida acestor prevederi, formularea mai mult decat generica din clauza analizata nu cuprinde motivul si efectele care ar indreptati banca la modificarea contractului in sensul incetarii lui inainte de termen prin declararea scadentei anticipate, excluzand asadar verificarea in vreun mod a temeiniciei lui, care trebuia sa poata fi apreciata ca atare inca de la data incheierii conventiei.
De altfel, chiar si prin notele scrise depuse la dosar, parata nu face alteva decat sa trimita la aceleasi formulari generale si echivoce, precum situatii neprevazute si exceptionale, care ar genera un dezechilibru contractual daca clientul nu isi plateste ratele de credit, or neplata ratelor de credit la scadenta este prevazuta si sanctionata potrivit altor clauze contractuale, drept care apararea paratei se impune a fi inlaturata.
Prin urmare, este fara putinta de tagada ca aceste clauze confera paratei dreptul exclusiv și absolut discretionar de a declara scadenta anticipata a creditului, fara ca reclamantii si in final instanta de judecata sa poata verifica legalitatea si obiectivitatea unei astfel de masuri.
În concluzie, instanța va retine caracterul abuziv si al acestor clauze contractuale.
Apoi, relativ la clauza stipulata la pct. 10.2 din Condițiile generale ale convenției, ce prevede obligația pentru reclamanți de a plăti sume suplimentare de bani ca efect al creșterii costurilor băncii legate de acordarea creditului, sau de reducere a oricărei sume primite de către aceasta, taxe sau impozite instituite prin modificări de interpretare a actelor normative, instanța constata ca in nici un caz nu intra sub incidența textului art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, astfel că ea poate fi analizată, cu atât mai mult cu cat nu se poate retine ca a fost negociata cu reclamantii, sens in care parata nu a administrat dovezi.
În ce privește condiția existentei unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile parților, contrar bunei-credințe, instanța retine ca este îndeplinita întrucât aceasta clauza obliga reclamantii la plata integrala a unor costuri proprii ale paratei, nedeterminate valoric in funcție de vreun criteriu obiectiv ci in baza unor interpretări independente de voința sau conduita reclamanților, care ar putea aparține oricărei alte persoane, intre care si parata.
Cu alte cuvinte, aceasta clauza transfera in sarcina reclamanților orice costuri suplimentare ale creditului, independent de cuantumul lor si de faptul ca acestea puteau sau nu sa fie avute in vedere de către parata la incheierera contractului, a căror determinare ar putea fi posibila chiar si numai in funcție de aprecierea sa discreționara, așa incat nu se mai poate retine echilibrul care trebuie sa existe intre drepturile si obligațiile parților, cat si buna-credința a băncii in raportul sau cu reclamantii.
Așa fiind, chiar daca la pct. 10.1 sunt enumerate costurile care ar putea fi pretinse paraților, aceasta enumerare nu se circumscrie noțiunii de „motiv întemeiat” așa cum pretinde parata cata vreme parata era ținuta sa arate temeinicia impunerii in sarcina reclamanților a acestor costuri suplimentare, care sa excludă interpretarea arbitrara care le-ar putea determina si chiar culpa sa.
In acest sens, chiar si in cazul in care consumatorul este ținut sa suporte plata unor sume de bani pentru neexecutarea propriilor obligații contractuale, acestea nu pot fi disproporționat de mari comparativ cu pagubele suferite de profesionist fara ca clauzele care le reglementează sa fie considerate abuzive, conform alin. 1 lit. i din Anexa la Legea nr. 193/2000, drept care in situația in care consumatorului nu i se poate reproșa nimic, cum este in ipoteza discutata, clauza privind obligarea lui la plata unor costuri suplimentare, stabilite arbitrar, nu poate fi decât abuziva.
Așa fiind, urmează ca clauzele contractuale ce vor fi declarate abuzive nu vor mai produce efecte, potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, drept care capetele de cerere având ca obiect anularea si înlăturarea lor din convenția de credit încheiata de parți, comunicarea noului scadențar, precum si obligarea paratei la modificarea clauzelor contractuale declarate abuzive, cat si înlăturarea obligativității reclamanților de plata a comisionului de risc, se dovedesc a fi neîntemeiate deoarece lipsirea de efecte a clauzelor declarate abuzive se produce in temeiul legii, atât pentru trecut cat si pentru viitor, instanța apreciind ca declararea caracterului abuziv este similara declarării nulitatii absolute, așa incat intervenția instanței de judecata pentru anularea, înlăturarea lor, ori necesitatea modificării contractului sunt de prisos.
Apoi, fata de soluția asupra căreia instanța s-a oprit, urmează ca sumele de bani achitate de reclamanți paratei cu titlu de comision de risc sunt nedatorate, ca efect al declarării ca abuzive a clauzei ce il reglementează, iar cele plătite cu titlu de comision de administrare sunt nedatorate ca efect al inexistentei valabile a actului adițional întocmit unilateral de Banca, ramanand insa încasate cu titlu de comision de risc, si prin urmare se impune a fi restituite, obligație care va fi stabilita in sarcina paratei, in limita pretențiilor reclamanților, necontestate de parata in nici un mod.
In acelasi timp, capetele de cerere având ca obiect anularea actului adițional la convenția parților, cat si restituirea sumelor de bani încasate de banca in temeiul acestuia, altele decât comisionul de administrare, urmează sa fie respinse ca neîntemeiat întrucât așa cum s-a reținut, parata nu poate pretinde încheierea actului adițional prin acceptare tacita si prin urmare reclamanții nu pot cere anularea unui act inexistent, si nici plata unor sume de bani nedeterminate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, cum nici una din parți nu a dovedit plata lor pana la sfârșitul dezbaterilor asupra fondului, instanța nu le va acorda.
Pentru aceste motive
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții S. O.-M., CNP_, si S. O. A., CNP_, ambii domiciliati in Cluj-N., ., jud. Cluj in contradictoriu cu parata S.C. V. R. S.A, cu sediul in Bucuresti, ., . 10, sector 2 Bucuresti si in consecința:
Constata caracterul abuziv al clauzelor stipulate la pct. 3 lit. d si pct. 5 lit. a din Convenția de credit nr._/CF/05.06.2007 – condiții speciale ale convenției, si la pct. 8.1. lit. c si d si pct. 10.2 din condițiile generale ale aceleiasi convenții de credit.
Obliga pe parata la restituirea către reclamanți a sumei de 5702,3 CHF, sau echivalentul in lei la cursul BNR din data plații, plătita de reclamanți cu titlu de comision de risc de la data semnării contractului de credit si pana la data de 31.10.2014, precum si a comisionului de risc plătit de reclamanți de la data înregistrării actiunii – 04.11.2014 si pana la data pronuntarii prezentei sentințe.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din data de 22 aprilie 2015.
JUDECATOR GREFIER
F. M. M. M.
Red. MF - 4 ex.
28.05.2015
| ← Cerere de ajutor public judiciar. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6953/2015.... → |
|---|
