Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 12422/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 23.12.2015
Completul constituit din
JUDECĂTOR: C. - S. N.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâții D. M., ONEȘ E., V. – V. M., R. M., R. C., R. I. – C., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința din 11.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii în cauză pentru data de 23.12.2015.
INSTANȚA
Asupra cererii de față,
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai sus, la data de 20.06.2014, reclamantul R. C. a solicitat instanței, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar fila 26, în contradictoriu cu pârâții D. M., ONEȘ E., V.-V. M., R. M., R. C., R. I.-C., ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună obligarea pârâților la semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în loc. Șard nr. 154, ., constând în casă de locuit construită din piatră, acoperită cu țiglă, având 2 camere, cămară, teren de 822 mp, înscris în TP nr._/1017/21.02.1997, respectiv . mp, curți construcții și terenul arabil de 451 mp de pe . 3/1, pe calea prestației tabulare, în temeiul antecontractului de vânzare încheiat de reclamant cu defuncta R. L. – antecesoarea pârâților – la data de 23.03.2003, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act autentic de înstrăinare, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, a arătat că la data de 23.04.2003, reclamantul a încheiat cu defuncta R. L. un act intitulat contract de vânzare-cumpărare prin care a cumpărat imobilul situat în loc. Șard nr. 154, .. Deși s-a omis a fi menționată suprafața terenului, pârâtele de rând 1-2 prezente la momentul încheierii antecontractului pot să confirme acest aspect. defuncta R. L. a decedat la data de 01.09.2004, urmașii săi fiind pârâții și reclamantul. Nu a fost dezbătută succesiunea după defunctă pe considerentul că oricum casa i-a fost înstrăinată reclamantului și de la data cumpărării se află în posesia imobilului, și chiar a făcut îmbunătățiri la imobil. Pentru a intra în legalitate a formulat prezenta acțiune.
Arată că pârâții preluând atât activul, cât și pasivul succesoral, preiau și obligațiile acestuia. Una din obligațiile incorporale este aceea de a semna actul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul din promisiunea semnată de autorul lor. Actul intitulat contract de vânzare-cumpărare nu poate valora act de înstrăinare cu privire la imobilul teren, deoarece este un înscris sub semnătură privată, iar nu un înscris autentic. Or, pentru înstrăinarea unui teren este necesară forma autentică. Obligația a fost transmisă moștenitorilor lui R. L..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073,_, art. 970 C.civ., art. 5 alin. 2 din Titlul X privind circulația juridică a terenurilor din Legea 247/2005, art. 24 din lEgea nr. 7/1996.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1476 lei, dovada de achitare depusă la fila 7.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâta V. V. M., f. 43, aceasta a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, și nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâta D. M. f. 44, aceasta a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, și nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâta ONEȘ E., f. 45, aceasta a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, și nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de pârâții R. M., R. C., f. 46, aceștia au arătat că nu se opun admiterii acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de R. I.-C., f. 49, prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar la fila 54, acesta a arătat că solicită respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că primul petit formulat de reclamant nu este admisibil, atâta timp cât reclamantul nu a formulat în prealabil petit privind stabilirea masei succesorale în privința imobilului, precum și stabilirea vocației succesorale după defuncta R. L.. În lipsa acestor petite de masă și vocație succesorală nu poate obliga pe nici unul din pârâți moștenitori să încheie act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobil și care face parte din masa succesorală a defunctei. Mai învederează că în promisiunea de vânzare-cumpărare nu este menționată suprafața de teren care se înstrăinează și aspectul menționat la finele promisiunii de vânzare-cumpărare prin care fiicele vânzătoarei declară că nu au nicio pretenție pe viitor cu privire la imobil, reprezintă un pact asupra unei succesiuni nedeschise, ceea ce nu este permis prin prisma art. 965 alin. 2 C.civ. 1864.
Arată că motivul pentru care nu este de acord cu admiterea acțiunii este că antecesoarea sa nu a semnat nicio promisiune de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantul, semnătură aplicată la rubrica vânzător nu aparține acesteia, astfel că pârâtul formulează și cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamantul R. C. și ceilalți pârâți, prin care solicită:
- a se stabili masa succesorală rămasă după defuncta R. L., se compune din cota de 1/1 parte din imobilul casă de locuit în suprafață de 49 mp, grajd în suprafață de 48 mp și anexe gospodărești de 8 mp, precum și curți-construcții în suprafață de 371 mp conform TP nr._/1164/18.02.1998, în favoarea defunctei,
- iar vocație succesorală asupra imobilului revine pârâtelor de rându 2-4 din cererea reconvențională în calitate de fiice, în nume propriu și pârâții de rând 1, 5 și 6 și pârâtul reclamant reconvențional, venind la moștenire prin reprezentare după tatăl R. I. predecedat,
- să se constate nulitatea absolută a promisiunii de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiată la data de 23.04.2003 între defuncta R. L. și reclamantul R. C. pentru lipsa consimțământului promitentei vânzătoare, cu cheltuieli de judecată, în caz de opunere, f. 51.
În motivarea cererii reconvenționale, a arătat că semnătura olografă a promitentei vânzătoare nu aparține acesteia, avea o cu totul altă semnătură, și în perioada respectivă era bolnavă, fiind internată de mai multe ori în spital, având vârsta de 91 ani la momentul încheierii promisiunii, nu se putea deplasa din cauza vârstei înaintate, cât și a diverselor afecțiuni pe care le avea cu vederea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 948 alin. 2 C.civ., art. 205, art. 209 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată, cu suma de 300 lei, f. 162 și 2347 lei, f. 48.
Prin întâmpinarea formulată de reclamantul R. C. la cererea reconvențională și răspunsul la întâmpinare, f. 82, acesta a solicitat respingerea apărărilor pârâtului, considerând admisibilă acțiunea în forma inițială. Capetele de prestație tabulară a fost formulată împotriva succesorilor proprietarei înscrisă în titlul de proprietate. Admisibilitatea nu este condiționată de existența unor petite de constatare a masei succesorale și a calității de moștenitori. Apreciază că se impune o diferență între semnarea antecontractului de titularul dreptului, situație în care după decesul acestuia nu e necesară dezbaterea succesiunii pentru a putea fi obligați succesorii să semneze actul autentic, sau semnarea actului după decesul titularului de către titulari situație în care aceștia și-au asumat în nume propriu obligația de a semna actul autentic, fiind necesară dezbaterea succesiunii. Pârâtul nu ridică excepția lipsei calității procesual pasive, nici ceilalți pârâți nu ridică o astfel de excepția, prin urmare obligația de a semna un act autentic le revine prin prisma calității lor de succesori. Din poziția pârâților rezultă că aceștia au calitate de moștenitori după defuncta R. L. și să sunt de acord cu validarea antecontractului în formă autentică. Odată cu investirea instanței de pârât cu o cerere privind stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitor, această lipsă invocată de în întâmpinare este suplinită, așa încât admițându-se cererea reconvențională, se va admite și cererea principală. Cu privire la lipsa mențiunii suprafeței de teren și a anexelor gospodărești, arată că intenția părților la data încheierii actului a vizat și aceste imobile, iar omisiunea ține de o eroare materială la redactarea actului, aspect recunoscut de toți pârâții, cu excepția pârâtului reclamant reconvențional. Arată că antecontractul a fost semnat de defuncta R. L., aceasta a suferit o intervenție chirurgicală în anul 1998 la ochi pentru îndepărtarea cataractei, iar după această intervenție vederea i s-a îmbunătățit, fapt probat cu biletul de ieșire din spital. Nu se opune admiterii petitelor vizând masa succesorală și vocație succesorală din cererea reconvențională, în măsura în care servește admiterii cererii principale.
Prin întâmpinările depuse la filele 91-94 din dosar, pârâții D. M., ONEȘ E., V.-V. M., R. M., R. C., au arătat că defuncta R. L. este cea care a semnat promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată de defunctă cu reclamantul, iar contractul s-a făcut cu privire la casă, anexele din curte și curtea casei de 8 ari de teren. Susțin că defuncta avea vedere bună și actul a fost încheiat în cunoștință de cauză de aceasta. Nu sunt de acord cu anularea contractului, astfel cum s-a cerut prin cererea reconvențională.
Pârâtul reclamant reconvențional R. I.-C. a formulat răspuns la întâmpinările pârâților, f. 105 și la fila 106 răspuns la întâmpinarea reclamantului R. C.. A arătat că reclamantul trebuia să investească instanța cu un petit de constatare a masei succesorale și a vocației după promitenta vânzătoare, pozițiile pârâților nefiind suficiente, iar capătul de cerere formulat de pârâtul R. I.-C. în cererea reconvențională nu poate să profite reclamantului, întrucât este un petit aferent strict cererii reconvenționale, iar instanța nu poate suplini lipsa acestui capăt de cerere din acțiunea principală cu cel din reconvențională. Arată că a formulat capetele de cerere referitoare la masă și vocație, pentru a putea formula ulterior și capătul de cerere privind constatarea nulității promisiunii de vânzare-cumpărare și nu avea nici un interes să formuleze un astfel de petit pentru a profita acțiunii reclamantului.
Aspecte procesuale:
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul reclamantului R. C., f. 138-142, pârâților R. C., f. 143, R. M., F. 144, R. I.-C., F. 145, ONEȘ E., F. 146, F. 148, D. M., F. 150, F. 152, V. V. M., f. 154 ȘI 158, proba testimonială cu martorii P. L. Ș., f. 179, raport de expertiză grafoscopică, f. 189-196, raport de contraexpertiză efectuat de INEC BUCUREȘTI, f. 213-220.
Fișa medicală depusă de Cabinet medical DR. M. M. la dosarul cauzei la filele 169-170, în original, se va restitui Cabinetului medical, la rămânerea definitivă a prezentei.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Din înscrisuri reiese că la data de 23.04.2003, între defuncta R. L. și reclamantul R. C. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având valoarea juridică a unui antecontract, cu privire la imobilul situat în loc. Șard nr. 154, ., constând în casă de locuit, contra unui preț de_ ROL.
Instanța apreciază că se impune a analiza cu prioritate solicitarea de constatare a nulității absolute a acestui antecontract, formulată prin cererea reconvențională.
Din răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului, cât și ale pârâtei V. V. M., f. 154, 158, reiese că promisiunea de vânzare cumpărare a fost redactată de RES F., fostul soț al pârâtei V. V. M., că defuncta este cea care, deși aflată la o vârstă înaintată, 91 ani, a semnat în mod lucid și conștient contractul de vânzare cumpărare. Din răspunsurile la interogatoriu ale celorlalți pârâți, în afară de R. I.-C., precum și din depoziția martorului P. ȘTEGAN, f.179, a reieșit faptul că defuncta R. L. a fost lucidă în ultima perioadă a vieții ei, nu avea probleme cu vederea și nici cu orientarea. Atât pârâții, cât și martorul cunoșteau înțelegerea dintre reclamant și bunica sa, și intenția acesteia din urmă de a înstrăina întreg imobilul reclamantului, precum și faptul că reclamantul a făcut renovări și îmbunătățiri la imobilul ce i-a fost vândut în 2003.
În urma stabilirii scriptelor de comparație, cu acordul tuturor părților, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză judiciară grafoscopică, f. 189, iar în urma obiecțiunilor formulate față de acesta, s-a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către trei experți, f. 213-220.
Ambele rapoarte efectuate au concluzionat faptul că semnătura de la rubrica „Vânzător” de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.2003 a fost executată de aceeași persoană care a semnat cele două cereri datate 15 martie 1991. Cererile datate 15 martie 1991 sunt cereri puse la dispoziția instanței de . a fi semnate de defunctă, prin care defuncta R. L. solicita eliberării titlului de proprietate, f. 175, 176.
Apărarea ulterioară a pârâtului reclamant reconvențional în sensul că nu s-a stabilit prin raport că semnătura ar aparține defunctei, ci doar că aparține persoanei care a semnat cele două cereri, și nu s-a stabilit că cele două cereri au fost semnate de defuncta R. L., nu pot fi reținute, față de faptul că la momentul la care a fost încuviințată efectuarea raportului de expertiză grafoscopică, f. 181, pârâtul, asistat de avocat, nu s-a opus utilizării celor două cereri ca scripte de comparație și nu a negat faptul că cererile nu ar fi fost semnate de defunctă. Mai mult, pârâtul și-a formulat apărarea susținând că semnăturile sunt diferite și că antecontractul nu putea fi semnat de defunctă bazându-se chiar pe aceste cereri din 1991, susținând că semnătura de pe cele două cereri este diferită de semnătura de pe antecontract, astfel că consideră că nu defuncta a semnat promisiunea de vânzare-cumpărare și că se impune efectuarea unui raport de expertiză grafoscopică.
Față de concluziile rapoartelor de expertiză grafoscopică efectuate în cauză, coroborate cu răspunsurile de la interogatoriu ale pârâților, și cu depoziția martorului P. Ș., instanța urmează să constate că nu există nici un motiv pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între defuncta R. L. și reclamantul R. C. la data de 23.04.2003, contractul fiind semnat de defuncta R. L. în deplină cunoștință de cauză.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a investit instanța cu solicitarea ca pârâții să fie obligați a încheia în mod autentic contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din loc. Șard mr. 154, în temeiul promisiunii pe care reclamantul a încheiat-o antecesoarea pârâților, defuncta R. L..
Aspectul învederat de pârât prin întâmpinare, respectiv faptul că în lipsa unui petit de constatare masă succesorală și vocație, nu pot fi obligați pârâții la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare, se impune a fi analizat cu prioritate, astfel că instanța reține următoarele:
În Legea 247/2005, actualizată, la Titlul X, art. 5 alin.2, se prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa țină loc de contract.
Totuși, în temeiul dispozițiilor art.978 C.civ., actele de înstrăinare încheiate fără respectarea formei autentice au valoarea unor antecontracte de vânzare-cumpărare prin care părților le revine obligația de a perfecta actul în forma prescrisă de lege.
Întrucât un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște in sarcina lor o obligație de a face, constând in încheierea în viitor a contractului în formă autentică, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Aceasta posibilitate, întemeiată pe disp.art.1073-1077 C.civ. și ale art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, vizează suplinirea consimțământului părților la încheierea actului în formă autentică și presupune prin ipoteză un antecontract valabil încheiat.
În situația de față, instanța constată că nu există o opoziție din partea pârâților D. M., ONEȘ E., V.-V. M., R. M., R. C., doar din partea pârâtului R. I.-C. și nici un refuz al primilor de a încheia actul solicitat de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, cum in speță, promitenta vânzătoare R. L. a decedat anterior demarării prezentului litigiu, nu se mai pune problema obligării ei la încheierea actului autentic, insa aceasta obligație poate greva masa succesorala a defunctei. Pentru aceasta insa, este nevoie a se dezbate succesiunea după defuncta R. L., ceea ce nu s-a realizat nici pe cale notarială, si nici pe cale judiciara.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile normative incidente în cauză și menționate, instanța găsește cererea de chemare în judecată a reclamantului neîntemeiată și pentru următoarele considerente:
Instanța reține că până la data pronunțării prezentei hotărâri reclamantul nu a făcut dovada dezbaterii succesiunii de pe urma autorului R. L. și nici nu a solicitat acest lucru instanței în cadrul prezentei cauze, deși avea această posibilitate.
În speță, convenția sub semnătură privată intervenită între părți nu are evident valențele juridice ale unui contract de vânzare-cumpărare, deoarece are ca obiect teren, iar pentru înstrăinarea terenurilor era necesar la data încheierii convențiilor ca voința părților să îmbrace ad validitatem forma autentică, conform art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005. Ea poate valora cel mult promisiune bilaterală (antecontract) de vânzare-cumpărare între părți, în temeiul principiului conversiunii, însă pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru terenurile respective în baza art. 1073-1077 C. civ. și a dispozițiilor normative instituite prin Titlul X al Legii nr. 247/2005, este necesar să fie îndeplinite condițiile de validitate cerute de lege pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate de la pârât către reclamant.
Este astfel necesar ca la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare (sau cel mai târziu la data pronunțării prezentei hotărâri) promitentul vânzător să fie proprietar exclusiv al bunului care face obiectul antecontractului, deoarece în cazul actelor juridice translative de proprietate, obiectului actului juridic necesită îndeplinirea unei condiții speciale, respectiv condiția ca cel care să obligă să transmită dreptul de proprietate cu privire la un bun să fie titularul exclusiv al acestui drept de proprietate, conform principiului de drept Nemo dat quod non habet (sau nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).
În cauza dedusă judecății, instanța constată că reclamantul R. C. nu avea la momentul încheierii convenției calitatea de proprietar exclusiv al imobilului casa, anexe, curte, deoarece imobilele sunt bunuri succesorale rămase la decesul autorului R. L. (în beneficiul căreia s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1017/1997), iar de pe urma acesteia nu s-a efectuat procedura de dezbatere succesorală pentru a se stabili calitatea de moștenitori a reclamantului și a pârâților.
Dovada calității de moștenitor (și implicit dovada calității de proprietar exclusiv al bunurilor ce compun masa succesorală) nu se poate face decât în urma unei dezbateri succesorale finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor (dacă se face pe cale notarială) sau printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedura succesorală (dacă se face pe cale judiciară).
În lipsa dezbaterii succesiunii de pe urma celui pe numele căruia s-a eliberat titlul de proprietate (operațiune prin care să fie stabilite masa succesorală, persoanelor care moștenesc și cotele care revin fiecăruia dintre moștenitorii), instanța nu poate constata calitatea de proprietari ai reclamantului și a pârâților cu privire la imobilul care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, motiv pentru care nu poate să valideze transferul de proprietate deoarece acesta face parte dintr-o succesiune care nu a fost încă deschisă.
Susținerile reclamantului în sensul că admisibilitatea cererii sale nu este condiționată de existența unor petite de constatare a masei succesorale și a calității de moștenitori, nu poate fi reținută, iar sesizarea pentru deschiderea succesiunii eliberată de organele administrației publice este dată tocmai pentru efectuarea dezbaterii succesorale și are numai rolul de a stabili persoanele care au vocație succesorală, nu și pe cele care moștenesc efectiv.
Instanța reține că a fost investită de pârâtul reclamant reconvențional cu petit de dezbatere a succesiunii după defuncta R. L., iar nu de reclamant, or acest aspect nu poate să profite reclamantului, câtă vreme petitele formulate prin cererea reconvențională au fost formulate strict în cadrul acesteia, au fost timbrate corespunzător de pârâtul R. I.-C., instanța neputând suplini lipsa capătului de cerere vizând stabilire masă succesorală și vocație din cererea principală cu cele solicitate prin cererea reconvențională și nici nu poate considera că este investită de reclamant cu petit de dezbatere a succesiunii, când solicitarea a fost făcută doar de către pârâtul reclamant reconvențional.
Susținerea reclamantului în sensul că din poziția procesuală a pârâților rezultă că aceștia au calitate de moștenitori după defuncta R. L. și că sunt de acord cu validarea antecontractului în formă autentică, nu poate fi reținută, întrucât stabilirea în concret a calității de moștenitor se face fie de către notarul public (în procedura grațioasă), fie de către instanța de judecată (în procedura contencioasă), după cum părțile înțeleg să dezbată pe cale amiabilă sau în contradictoriu succesiunea rămasă la decesul autorului lor, cabinetele notariale și instanțele judecătorești fiind singurele cărora legea le conferă această prerogativă.
În consecință, dat fiind faptul că nu poate identifica în persoana promitentului vânzător dreptul exclusiv de proprietate cu privire la imobilul care face obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, instanța constată că în speță lipsește una din condițiile de validitate a actului juridic civil (respectiv condiția ca cel care să obligă să fie unicul titular al dreptului – condiție specială a obiectul actului juridic în contractele translative de drepturi), motiv pentru care cererea principală urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În aceste condiții, în lipsa deschiderii procedurii succesorale de pe urma autorului R. L. cerere pe care reclamantul nu a înțeles să o formuleze, cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada calității de moștenitori a pârâților și recalamntului pentru bunul succesoral care a făcut obiectul convenției și, pe cale de consecință, nu s-a făcut dovada calității acestora de proprietari a imobilelor identificate în Titlul de Proprietate nr._/1017/1997.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului R. C.. Va respinge ca neîntemeiat petitul din cererea reconvențională formulată de R. I.-C. privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, și, pe cale de consecință, ca lipsite de interes petitele din cererea reconvențională privind stabilirea masei succesorale și a vocației succesorale a reclamantului și pârâților.
Față de dispozițiile art. 453 NCPC, și soluția dată cererii principale și cererii reconvenționale, va compensa cheltuielile de judecată constând în onorarii avocațiale și va respinge cererile de acordare cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și contravaloare onorariu experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. C., cu domiciliul în ., . împotriva pârâților D. M., cu domiciliul în . ., ONEȘ E., cu domiciliul în ., ., V.-V. M., cu domiciliul în loc. Cluj-N., .. 27, jud. Cluj, R. M., cu domiciliul în . ., R. C., cu domiciliul în . ., R. I.-C., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. T. A. I. în loc. Cluj-N., .. 4, ..
Respinge cererea reconvențională formulată de R. I.-C. în contradictoriu cu R. C. și D. M., ONEȘ E., V.-V. M., R. M., R. C..
Compensează cheltuielile de judecată constând în onorarii avocațiale.
Respinge cererile de acordare cheltuieli de judecată, taxe de timbru și onorariu experți.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.12.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C.-S. N. A. M. M.
Red.Dact/CSN/23.12.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 522/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5811/2015.... → |
|---|
