Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 10-08-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-08-2015 în dosarul nr. 13033/211/2015
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
Operator de Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANTA PRESEDINTIALA NR. 7787/2015
Ședința publică din data de 10.08.2015
Complet constituit din :
JUDECATOR: F. I.
GREFIER: T. R.
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în dosarul civil cu numărul mai sus menționat, privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâtul G. N. R. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța constantă că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de vineri 07.08.2015, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, luni data de 10.08.2015.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată că prin cererea formulată pe rolul instantei la data de 08.07.2015, înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta G. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâttul G. N. R. ca pe calea ordonanței președințiale, instanța să dispună:
- Folosirea locuinței familiale situate în Cluj-N., ., . exclusiv de către reclamantă împreună cu copii, G. I. și G. B.;
- Stabilirea locuinței efective a minorilor G. I. și G. B. la reclamantă în locuința familiei situată în Cluj-N., ., .;
- Obligarea pârâtului, în principal, la executarea în natură a obligației de întreținere în favoarea copiilor minori, prin asigurarea lunară a celor necesare traiului, cât și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, în cuantum de 1/3 din venitul lunar net pe care acesta îl realizează; în subsidiar a solicitat obligarea pârâtului la plata lunară a unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din venitul lunar net pe care acesta îl realizează.
Reclamanta a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a introdus pe rolul Judecătoriei Cluj-N. o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului prin carea solicitat pronunțarea divorțului și a formulat cereri accesorii privind revenirea la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți cu stabilirea locuinței efective a copiilor minori la reclamantă precum și stabilirea unei obligații de întreținere a copiilor în sarcina pârâtului.
În ceea ce privește condiția urgenței, necesară în cazul promovării unei cereri pentru emiterea ordonanței președințiale, reclamanta a arătat că motivele sale se întemeiază pe interesul superior al minorilor având în vedere faptul că conviețuirea părților până la soluționarea divorțului nu este în beneficiul copiilor, iar în prezent între părți există o stare conflictuală deschisă generată de imposibilitatea acestuia din urmă de a rezolva conflicte și a coopera în cadrul familie, singura modalitate de soluționare a problemelor fiind violența verbală, tensiunile fiind simțite de copii, cauzate de lipsa pârâtului de comunicare cu soția sa. Totodată, reclamanta a susținut că această stare conflictuală se va amplifica în mod cert la momentul comunicării pârâtului a cererii de chemare în judecată, fapt care va genera noi stări tensionate din partea acestuia.
Reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 01.03.2003 iar din această căsnicie au rezultat doi copii minori: G. I., născută la data de 16.04.2014 și G. B., născut la data de 16.10.2009.
În continuare se arată că situațiile conflictuale au dus în mod inevitabil la afectarea copiilor care au fost obligați să asiste la diverse scene tensionate, provocate în special de lipsa de comunicare din partea tatălui cu reclamanta iar orice propunere realizată de aceasta din urmă în privința copiilor era respinsă de pârât care își impunea propria opinie, mama cedând pentru a evita conflictele.
Mai mult, se susține că soții își gestionează separat veniturile încă de la data încheierii căsătoriei iar de la momentul nașterii copiilor situația nu s-a schimbat, reclamanta trebuind să își crească copii dintr-un salariu de două ori mai mic ca cel al soțului.
Reclamanta a mai învederat faptul că este îndeplinită și condiția vremelniciei măsurii întrucât prezenta cerere a fost formulată cu solicitarea de dispunerea a măsurilor până la tranșarea litigiului înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect divorțul părților. Totodată se arată că prin soluționarea prezentei nu este afectat fondul litigiului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 920 și 997 și urm., art. 351 și urm., art. 309 și urm. C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martorii I. Rodovica- mama reclamantei, I. A. – fratele reclamantei, P.-B. H. – nașul de căsătorie a părților.
Au fost depuse:certificat de căsătorie, certificate de naștere copii, extras C.F. nt._-C1-U22 Cluj-N., cererea înregistrată sub nr._/211/2015 (f. 7-16).
La data de 17.07.2015 pârâtul a depus întâmpinare (f. 24-35 vol. I) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantă.
În motivare, pârâtul a susținut că s-a căsătorit cu actuala soție din dragoste necondiționată și a sprijinit-o pe aceasta pentru a evolua în carieră iar, ulterior căsătoriei, pârâtul a vândut garsoniera pe care o deținea, a contractat un credit de 12.000 euro pe care l-a achitat ulterior și a cumpărat un apartament cu 3 camere în care părțile locuiesc la acest moment.
Potrivit pârâtului, unul dintre motivele care au dus la neîntelegeri a fost faptul că soția sa a început să petreacă foarte mult timp pe rețeaua de socializare Facebook, în detrimentul timpului pe care trebuia să îl petreacă cu familia. Pârâtul recunoaște că a insistat ca reclamanta să își petreacă mai mult timp cu familia fiind chiar posesiv iar ca urmare a acestui fapt reclamanta s-a mutat din dormitorul comun în camera de zi.
Pârâtul la arătat că în susținerea afirmațiilor sale, depune o copie a postărilor realizate de soția sa pe Facebook în ultimele 6 luni, obținută de la un prieten al soției sale. Astfel se arată că volumul impresioant al acestora corelat cu postarea pe această rețea de socializare a unor date intime, de exemplu intentarea divorțului, atestă susținerile pârâtului și fac dovada faptul că pârâtul este cel care se ocupă de copii săi, reclamanta având preocupări intens virtuale.
Pârâtul mai susține că un alt motiv de tensiune a fost refuzul soției sale de a-i permite să ducă copii în vacanțe și la părinții reclamantului.
Pârâtul a arătat că își iubește atât soția cât și copii iar înainte de a se ajunge la divorț, consideră că ar trebui parcurse anumite etape intermediare cum ar fi consilierea de cuplu, reclamanta refuzând o propunere în acest sens, nefiind în interesul copiilor ca aceștia să fie doar în prezența mamei.
În ceea ce privește susținerea reclamantei privind faptul că timp de 12 ani s-a descurcat singură financiar, pârâtul a susținut că o perioadă de timp reclamanta a fost șomeră sau în concediu fără plată iar în altă perioadă obținea venitul minim pe economie, aserțiunile reclamantei în acest sens fiind nereale.
Pârâtul invocă excepția lipsei de interes în privința capetelor de cerere nr. 2 și 3 prin care reclamanta solicită stabilirea locuinței copiilor la adresa indicată de reclamantă, precum și obligarea pârâtului la executarea în natură a obligației de întreținere în favaoarea copiilor. Astfel, pârâtul a învederat că de la nașterea copiilor, aceștia locuiesc împreună cu ambii părinți în apartamentul acestora situat pe . iar cu toate că relațiile dintre părți s-au răcit, niciodată pârâtul nu i-a cerut reclamantei să părăsească locuința sa și nici nu s-a opus ca locuința copiilor să fie la adresa indicată. Totodată, s-a arătat că în ciuda susținerilor reclamantei, pârâtul a suportat și dorește să suport în continuare, aproape în totalitate, cheltuielile aferente întreținerii copiilor. Pârâtul susține că reclamanta invocă un interes pur teoretic în cererea introductivă de instanță, nefăcând dovada unui folos practic. În aceste condiții, pârâtul solicită respingerea ca lipsită de interes a capetelor de cerere 2 și 3 întrucât, în realitate, demersul reclamantei are ca finalitate doar șicanarea reclamantului pentru ca acesta să își exprime acordul cu privire la divorț.
Pârâtul a învederat faptul că nu există nicio urgență care să jusitifce stabilirea locuinței copiilor la adresa indicată de reclamantă întrucât încă de la nașterea acestora, copii au locuit în apartamentul familiei iar pârâtul nu i-a solicitat nicodată soției sale să părăsească, împreună cu copii, domiciliul comun. A mai arătat că urgența nu se jusitifică și prin prisma faptului că anumite neînțelegeri între părți nu au caracter de noutate ci, dimpotrivă, aceasta este starea căsniciei de câțiva ani, reclamanta nejustificând nicio urgență pentru ca instanța să dispună această măsură. Totodată, susține că nu este reala susținerea reclamantei potrivit căriea conviețuirea părților nu este în beneficiul copiilor întrucât stările conflictuale nu au fost foarte multe și nu au caracter de noutate neputându-se afirma că ar avea un impact puternic asupra copiilor, soții având grijă să evite certurile de față cu minorii iar reclamantul depunând eforturi pentru a se înțelege cu soția sa. Totodată, pârâtul susține că copii ar fi mai afectați dacă reclamantul ar fi îndepărtat din locuința sa iar susținerile reclamantei privind faptul că copii ar fi afectați sunt infirmate de rezultatele foarte bune obținute de minora I., în ultimul an.
În același timp, pârâtul a învederat că nu există urgență care să justifice obligarea sa la executarea în natură a obligației de întreținere în favoarea minorilor întrucât această obligație a fost îndeplinită fără abatere și fără excepție de către pârât. În susținerea acestor aspecte pârâtul arată că în ultimii 7 ani merge o dată sau de ori pe lună la bibliotecă pentru a împrumuta cărți și le citește povești înainte de culcare, medicul oftalmolog poate confirma că doar pârâtul s-a interesat de problemele oftalmologice ale copiilor care ambii poartă ochelari de vedere, medicul stomatolog poate confirma că tatăl s-a preocupat de probleme fetiței, adminsitratorul de la grădiniță poate confirma că taxele au fost achitate de pârât, medicul pediatru poate confirma că pa parcursul a 11 ani tatăl a fost cel care s-a interesat și a comunicat în legătura cu starea de sănătate a copiilor, profesorii de școală pot confirma că, până la intentarea divorțului, doar tatăl a ținut legătura cu aceștia, administratorul blocului poate confirma că pârâtul a achitat cheltuielile de întreținre iar fetița poate confirma că în ultimul an și jumătate băiatul cel mic doarme cu tatăl său iar mama în camera de zi.
Mai departe, pârâtul arată că el a suportat cheltuielile în privința ratelor la bancă, bona copiilor, termoizolația blocului, mobilarea și amenajarea apartamentului, a achizițonat un teren, a construit o casă de vacanță în Chinteni, a achiziționat electrocasnicele, a schimbat centrala, a suportat costurile nașterii, a achitat autoturismul deținut de părți, a achitat facturile la utilități și multe altele. Totodată, susține că a suportat costurile ocazionate de deplasarea fetiței la Praga, Dresda, B., aceasta participând la Olimpiada Națională de Informatică, precum și costurile deplasării la București precum și cheltuielile cu tabăra de la Praid. La fel, arată că a achitat costurile pentru o intervenție chirurgicală a fiului său, în timp ce cheltuielile cu mesele luate în oraș erau suportate tot de pârât.
În continuare, pârâtul a învederat că nu există nicio urgență pentru ca instanța să dispună folosirea locuinței familiei exclusiv de către reclamantă și nu este îndeplinită condiția provizoratului întrucât la redactarea cererii de divorț reclamanta nu a solicitat partajul bunurilor comune ori atribuirea folosinței locuinței. Totodată, se arată că, în practică și literatura de specialitate, evacuarea pârâtului s-ar putea dispune doar atunci când se face dovada imposibilității conviețuirii datorită comportamentului violent al unuia dintre soți care ar punea în pricol integritatea fizică și mentală a celuilalt soț sau a copiilor, fapt nesusținut și nedovedit de către reclamantă.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii raportat la principiul interesului superior al minorului care reclamă menținerea acestuia într-un mediul familial normal și echilibrat, cu o prezență a ambilor părinți, aceștia din urmă având totodată obligația de a pune pe primul plan interesul superior al minorului atunci când își exercită drepturile respectiv obligațiile decurgând din acesta, în acest sens exprimându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Monory c. României și Ungariei și Ignaccolo Zenide c. României.
Pârâtul a mai învederat că are o relație apropiată cu copii săi, și-a luat chiar concediu de paternitate iar în ultimele 18 luni copilul cel mic a dormit cu el, pârâtul refuzând totodată 2 invitații pentru a pleca 2-3 luni în Japonia. Mai mult, arată că și-a sprijinit fiica în pregătirea acesteia pentru olimpiada de informatică, aceasta obținând locul 1 pe județ, punctaj maxim pe Transilvania și medalia de argint pe țară.
Potrivit pârâtului, atașamentul acestuia față de copii se manifestă și prin faptul că îi duce zilnic pe aceștia la grădiniță și la școală, a participat la toate serbările și festivitățile organizate, aprope zilnic a ieșit în parc cu aceștia și s-a ocupat în exclusivitate de educația școlară a minorei.
În același timp, s-a mai susținut și neîndeplinirea condiției existenței unei aparențe de drept în favoarea reclamantei, aceasta din urmă urmărind practic, obținerea folosinței exclusive a apartamentului până la soluționarea divorțului.
În drept, cererea pârâtului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 9, art. 32, art. 33, art. 40, art. 997, art. 990 C.pr.civ., art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 12 ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, art. 264 Cod civil.
În probațiune a solicitat audierea martorului D. L. V., profesoara de informatică a fetiței, martorul P. S. M., vecin al reclamantului, și P. P. N., interogatoriul reclamantei, înscrisuri, efectuarea anechetei sociale, ascultarea minorei în temeiul art. 264 Cod Civil.
Au fost depuse înscrisuri respectiv conversații părți, extrase de cont, chitanțe, carnet de muncă pârât, extras de C.F., postări Facebook.
La data de 27.07.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției de interes în ceea ce privește petitele 2 și 3 așe cererii de emitere a ordonanței președințiale, precum și celelalte apărări formulate.
În motivare, reclamanta a arătat că contul de Facebook al acesteia a fost deschis de doar 6 luni iar problemele dintre părți datează de mai mult timp iar în urma cu 2 ani reclamanta a renunțat la un alt cont pe aceeastă rețea, din cauza pârâtului. Reclamanta învederaeză că a simțit nevoia să își deschidă acest cont pentru a relaționa cu anumite cunoștințe și prieteni, pârâtul limitând sau chiar interzicând orice viață socială în casa părților. Totodată, arată că multe persoane au cont pe acea rețea de socializare.
Arată reclamantă că soțul său nu agrea vizitele altor peroane, făcea remarci care o deranjau pe soția acestuia în prezența altor persoane iar baia și bucătăria nu au fost renovate de 12 ani. Reclamanta mai susține că pârâtul a avut neînțelegeri cu zugravul la momentul plății acestuia.
În ceea ce privește faptul că soții dorm separați, reclamanta arată că acest fapt nu se datorează preocupării sale față de rețeaua de socializare Facebook ci faptului că de mulți ani relația dintre părți s-a răcit iar conviețuirea cu pârâtul nu mai este posibilă. Arată reclamanta că nu este real că peterece mult timp online ci gătește pentru copii săi, se ocupă de aceștia, face curat în casă, face cumpărături și se delectează pe internet doar seara după culcarea copiilor. Totodată susține că nu a postat pe internet informații intime ci doar aspecte ale vieții și reușite ale copiilor cu care se mândrea.
Reclamanta susține că a trăit o viață grea împreună cu pârâtul care nu a sprijinit-o și nu i-a acordat afecțiune și înțelegere. Arată că a fost în șomaj timp de 8 luni în 12 ani de căsniciei iar în 2012 și-a deschis un P.F.A. pentru a putea lucra de acasă și a avea grijă de copii. Mai susține, sub acest aspect, că nu a avut salariu minim pe economie și că a renunțat la carierea sa profesinoală pentru a se dedica copiilor.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, arată că intersul în admiterea acestor petite rezultă în mod logic ca urmare a primului petit la cererii.
Totodată, în ceea ce privește condiția urgenței, a arătat că urgența este prezumată și nu trebuie dovedită tocmai pentru că vizează intersele copiilor, conform art. 920 C.pr.civ.
Mai mult, reclamanta susține că pârâtul nu a făcut eforturi pentru a se împăca cu ea iar copii sunt afectați de certurile dintre părinții, I. refuzând se multe ori să mănânce și fiind foarte slabă iar B. având câteodată manifestări anormale cu cei din jur, acesta mușcând unele persoane.
Totodată, reclamanta arată că fiecare soț trebuie să contribuie, după posibilitățile sale, la cheltuielile gospodăriei, fiind evident că, având salariu mai mare, pârâtul contribuie mai mult dar asta nu micșorează rolul reclamantei, aceasta din urmă fiind totodată prezentă la momentele importante din viața copiilor.
Arată că pârâtul se opune ca reclamanta să facă poze copiilor săi iar reclamanta susține că pârâtul a fost violent încercând o dată să strângă de gât, de față fiind fiica sa și provocându-i, într-o altă ocazie, o vânătaie pe picior.
Reclamanta mai arată că a formulat în dosarul_/211/2015 o cerere precizatoare în care arată că solicită atribuirea folosinței locuinței iar în cauză este necesară dispunerea aceste măsuri având în vedere violența manifestată de soț.
Reclamanata a solicitat respingerea cererii cu audierea martorilor solicitați de pârât și a arătat că cele 316 pagini care cuprind postări pe Facebook nu au nicio relevanță.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 210 alin. 2, art. 148, art. 920 ș iart. 997 C.pr.civ.
Au fost depuse înscrisuri.
La data de 29.07.2015 pârâtul a depus note de ședință, prin care a invocat excepția tardivității susținerilor reclamantei privind existența unor violențe fizice ale pârâtului.
Totodată, pârâtul a arătat că și celelte aspecte prezentate de către reclamantă în răspunsul la întâmpinare depus sunt neîntemeiate iar probele testiomiale solicitate sunt utile.
La termenul din data de 30.07.2015 instanța a respins excepțiile invocate de către pârât.
Instanța a administrat proba cu interogatoriul reciproc al părților, proba testimonială cu martorii P. B. H., G. I. R., I. Rodovica și P. S. M., declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.
Totodatp, la dosar a fost depusă ancheta socială efectuată de către Autoritatea Tutelară la domiciliul părților iar la data de 04.04.015 instanța a procedat la audierea, în Cameră de Consiliu, fără prezența părților, a minorei G. I., procesul verbal redactat cu această ocazie fiind depus la fils 379 din dosar.
Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 01.03.2003 iar din relația acestora au rezultat doi copii minori și anume G. I. născută la data de 16.04.2004 și G. B. născut la data de 16.10.2009.
La data de 08.07.2015 reclamanta a introdus, pe rolul Judecătoriei Cluj-N., o acțiune, înregistrată sub nr._/211/2015, având ca obiect desfacerea căsătoriei din motive temeinice având în vedere faptul că raporturile dintre soți sunt grav vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, dispunerea exercitării autorității părintești de către ambii părinți, cu stabilirea locuinței efective a copiilor la domiciliul reclamantei precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net realizat. La data de 27.07.2015 cerere de mai sus a fost precizată în sensul că reclamanta a solicitat în plus ca instanța să dispună folosirea locuinței familiei, situată în Cluj-N., ., ., în mod exclusiv de către reclamantă împreună cu copii G. I. și G. B..
În acest context, reclamanta a formulat prezenta actiune, solicitand ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună că privire la aspectele accesorii divorțului înainte de soluționarea litigiului de fond.
În drept, instanta retine ca potrivit art. 997 alin.1, C.pr.civ rep. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Totodată, în continuare, textul art. 997 C.pr.civ prevede faptul că ordonanța este provizorie și executorie iar dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Totodată, potrivit art. 920 C.pr.civ „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”, acest text urmând a fi corelat cu prevederile art. 997 C.pr.civ.
Din cuprinsul dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța reține că cererea de ordonanță președințială este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ mai multe conditii, respectiv urgența si caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale precum si condiția ca in favoarea reclamantului să existe aparenta de drept.
Pe de alta parte, instanța constată ca potrivit art. 263 alin.1 cod civil orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Acest principiu este consacrat și de art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr.272/2004 privind protecția copilului. Astfel, toate măsurile privitoare la un copil trebuie luate pentru bunăstarea sa materială și psihică, în vederea asigurării sănătății și dezvoltării sale fizice, psihice și intelectuale.
În ceea ce privește susținerea pârâtului privind faptul că această măsură ar putea fi dispusă cu caracter provizoriu doar până la soluționarea unui eventual partaj, instanta o apreciază ca neîntemeiată. Astfel, pe de o parte, art. 920 C.pr.civ nu stabilește această condiție iar, pe de altă parte, potrivit art. 669 Cod civil „încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând” astfel încât în situația atribuirii locuinței către unul dintre soți, celelălat soț poate introduce oricând cerere de partaj.
În cauza, instanta apreciază ca nu este indeplinite conditia urgenței în luarea acestei măsuri.
Astfel, în această privință instanța reține că în cererea introductivă reclamanta a arătat faptul că între aceasta și soț există o stare conflictuală deschisă astfel încât conviețuirea soților nu este în beneficiul copiilor. Mai mult, reclamanta arată că singura modalitate de soluționare a problemelor folosită de pârât este violența verbală iar acesta are un caracter posesiv în toate aspectele care privesc relația părților.
Instanța apreciază că existența unei astfel de situații nu reclamă urgență în dispunerea acestei măsuri extrem de grave pentru pârât întrucât nu doar că acesta va fi silit să părăsească domiciliul comun, apartamentul care este în egală măsură al acestuia și al soției, dar acesta va fi și separat de cei doi copii. O astfel de măsură nu poate fi dispusă la simpla solicitare a reclamantei care pur și simplu nu îl mai tolerează pe soțul său și nu mai suportă să stea în aceeași locuință. ., aducerea pe lune a doi copii, întemeierea unei gospodării nu reprezintă doar o sursă de drepturi ci și una de obligații pentru oricare dintre soți dintre care una dintre cele mai simple este cea de toleranță. Simplul fapt că reclamanta nu are aceleași opinii cu cele ale soțului, faptul că aceasta are alte preocupări nu poate conduce la o soluție de excludere a pârâtul din cadrul acestei familii. În mod corect a arătat pârâtul personal, în cadrul dezbaterilor pe fond, faptul că luarea unei astfel de măsuri l-a transforma pe acesta într-un infractor în ochii copiilor săi. Într-adevăr alungarea pârâtului din domiciliu reprezintă o sancțiune gravă și, pentru oricine, ar apărea ca o pedeapsă care poate fi atrasă doar de săvârșirea unor acte cu adevărat reprobabile.
Mai mult, instanța a stat de vorbă cu fiica cea mare, I. G., un copil inteligent și care dă dovadă de maturitate pentru vârsta ei, iar aceasta din urmă a negat existența unor probleme și tensiuni de amploarea celor descrise de reclamantă, minora relatând faptul că părinții se ceartă rar iar mama petrece mult timp pe Facebook uneori în dauna relației cu copii săi.
Totodată, având depuse la dosar postările imprimate de pe pagina de Facebook a reclamantei, instanța reține faptul că aceasta are o activitate intensă pe această rețea de socializare iar deseori postările sale vizează nemulțumirea față de oameni, am putea spune chiar față de soț – de exemplu la pagina 112 apare postat un citat în engleză „este mai ușor să clădește copii puternici decât să repari bărbați stricați” (it is easier to build strong children than to repair broken men), la fila 113-114 apare o anecdotă în limba engleză care vrea să arate cât de ocupată este o soție mamă și cum soțul acesteia nu înțelege câte are aceasta de făcut, la fila 115 este postat un articol din revista Psychologies cu privire la mamele singure iar instanța a identificat nenumărate alte postări de acest gen.
În același timp, instanța reține că de aproximativ un an și jumătate reclamanta s-a mutat din dormitorul comun în camera de zi, aspect care dovedește faptul că relația dintre cei doi este grav afectată, reclamanta distanțându-se de soțul său.
În ceea ce privește susținerile reclamantei privind existența unor acte de violență îndreptate de soț împotriva ei, instanța reține că astfel de aspecte nu au fost dovedite prin probatoriul administrat. Mai mult, referirea la evenimente produse în urmă cu 5 ani nu poate conduce la aprecierea existenței urgenței în luarea aceste măsuri, la acest moment, și oricum în cauză nu s-a probat faptul că în acea împrejurare din trecut, pârâtul ar fi fost violent față de soția sa. În ceea ce privește susținerea reclamantei privind faptul că recent soțul său a încercat să o stângă de gât, de față fiind fetița, instanța reține că aceasta din urmă a negat cu vehemență faptul că ar fi fost vreodată martoră la un gest de violență îndreptat împotriva mamei sale.
Totodată, în ceea ce privește susținerile reclamantei privind faptul că copii sunt afectați de către comportamentul tatălui lor, instanța reține că nu există nicio dovadă în acest sens. Astfel, faptul că minora în vârstă de 11 ani are o greutate mică nu reprezintă nimic neobișnuit, deseori copii în preadolescență având astfel probleme, iar în rest starea de sănătate a minorei nu pune nicio problemă. Mai mult, din dialogul cu aceasta, instanța a reținut apropierea minorei față de tatăl său și faptul că aceasta nu își dorește ca tatăl său să părăsescă locuința.
Nici separarea financiară a soților și faptul că cheltuielile traiului în comun ar fi acoperite doar de către reclamantă nu au fost dovedite, de altfel chiar și în interogatoriul administrat reclamanta recunoscând practic neteminicia afirmațiilor sale. Sub acest aspect instanța reține că, într-o familie, faptul că soții își folosesc veniturile împreună nu semnfică neapărărat că fiecare obiect achiziționat, fiecare factură achitată trebuie plătită jumătate din banii soției iar jumătate din cei ai soțului. Astfel, din susținerile părților, în special răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriul luat reclamantei, instanța concluzionează că reclamanta achită sumele necesare achiziționării alimentelor, cheltuielile curente în general în timp ce pârâtul achită sumele mai importante, de exemplu achiziționarea unor obiect electrocasnice, impozite, cheltuieli cu excursii, rate la bancă, întreținere, abonament grădiniță etc.
Având în vedere toate aceste aspect, instanța reține faptul că în cauză reclamanta dorește înlăturarea pârâtului din domiciliul comun întrucât o deranjează, o incomodează prezența lui și dorește să își recâștige liberatea. Instanța apreciază că reclamanta se refugiază în mediul virtual, pe Facebook, pentru a nu face față provocărilor vieții alături de pârât.
Desigur, având în vedere cele arătate mai sus, instanța nu consideră că reclamanta ar fi obligată să mențină această căsnicie în condițiile în care nu mai regăsește față de soțul său acele sentimente care au condus la încheierea căsătoriei, însă instanța apreciază că reclamanta nu are niciun drept să pretindă înlăturarea soțului său, tatăl copiilor săi, din locuința comună doar pentru faptul că sentimentele sale față de soțul său s-au schimbat. Instanța nu neagă existența unei culpe a soțului în destrămarea relației, fiind posibil ca acesta să manifeste intoleranță și să dorească să își impună punctul său de vedere, după cum a arătat martorul P. B. H., însă un astfel de comportament nu reprezintă un motiv pentru admiterea acțiunii introduse de reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, instanta urmeaza să respingă ca neîntemeiată cererea de emitere a ordonanței președințiale formulate de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâtul G. N. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de emitere a ordonanței președințiale formulate de reclamanta G. R., având CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Anja M. situat în Cluj-N., .. 56, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul G. N. R., având CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., ., având domiciliul procesual ales situat în Florești, ., ., prin av. D. M..
Fără cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel la Tribunal în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.08.2015.
P. GREFIER
F. I. R. T.
Red/Dact/F.I../4ex/11.08.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Curatelă. Sentința nr. 7282/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
