Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 3313/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3313/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 15581/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3313/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Grefier R.-I. P.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul M. F., în contradictoriu cu pârâtul M. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.03.2015, iar apoi pentru data de azi, 06.04.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2012 sub nr._ reclamanta M. F. a chemat în judecată pârâtul M. C. și a solicitat instanței să constate că apartamentul nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX constituie bun comun al soților, în cote de câte 50% fiecare, să se sisteze indiviziunea cu privire la acest imobil prin atribuirea lui pe seama pârâtului, cu obligarea lui la plata sultei către reclamantă, iar dacă acesta nu dorește, vânzarea lui și împărțirea prețului. A mai solicitat să se constate că reclamanta deține cota de 80% din sporul de valoare adus apartamentului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX prin investițile făcute pentru renovarea lui. Cu cheltuieli de judecată.
Arată în susținerea cererii că a fost căsătorită cu pârâtul, dar au divorțat la 09.04.2012. Apartamentul nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX., deși a fost contractat de pârât, plata lui s-a făcut prin contribuția egală a soților, motiv pentru care a devenit bunul comun al acestora.
Cu aproximativ 2-3 ani în urmă, din rezerve proprii, reclamanta pretinde că a renovat apartamentul și, implicit i-a crescut valoarea. Din această pricină, din sporul de valoare câștigat de apartament în urma renovării, deține 80%.
A indicat în drept dispozițiile art. 30 și următ. C.fam. art. 6731 și următ. C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat interogatoriul pârâtului, proba testimonială, expertiză de evaluare.
A depus copia CF a imobilului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX (f. 6), contract de împrumut și contract de construire (f. 7, 8), certificat de divorț (f. 9).
A achitat taxă de timbru în cuantum de 2.677 lei cu chitanța_/28.11.2012 (f. 12).
Reclamanta și-a precizat cererea la data de 03.12.2012 (f. 13, 14, 28) în sensul că a solicitat să se constate că părțile au dobândit sub durata căsătoriei ca bun propriu în cotă de 80% reclamanta și 20% pârâtul, sporul de valoare al imobilului apartamentul nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX. A solicitat să fie obligat pârâtul să achite reclamantei, cu titlu de sultă, contravaloarea cotei de 80% din sporul de valoare adus apartamentului. Instituirea unei ipoteci asupra apartamentului, în favoare ei, până la achitarea sultei de către pârât. A solicitat să oblige pârâtul să achite reclamantei contravaloarea a jumătate din ratele achitate la achiziționarea apartamentului, actualizate la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 16, 17). Prin întâmpinare, declară că se opune admiterii acțiunii ca neîntemeiată. Arată că apartamentul constituie bunul său propriu, fiind achiziționat anterior încheierii căsătoriei cu reclamanta
Pe cale reconvențională, a solicitat notarea în nr. CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX a mențiunii de bun propriu cu privire la apartamentul nr. 30.
Depune în probațiune extrasul CF, contractul de construire a apartamentului, procesul verbal de predare-primire, titlu de proprietate, contract de împrumut, act adițional, adeverință de serviciu (f. 19- 26).
Ulterior, pârâtul formulează o nouă întâmpinare, având în vedere faptul că, prin precizarea de acțiune reclamanta nu a contestat calitatea de bun propriu al apartamentului (f. 29, 30). Prin noua întâmpinare, pârâtul consideră cererea ca neîntemeiată, cotele diferențiate de contribuție la sporul de valoare al apartamentului nefiind vorba despre un veritabil spor de valoare. Mai contestă efectuarea lucrărilor de renovare exclusiv din banii reclamantei, pe care i-a trimis din Italia, deoarece pe întreaga durată a mariajului a avut și el venituri.
În ședința publică din data de 1 aprilie 2013 (f. 43) reclamanta arată că ratele apartamentului pe care le-a achitat în timpul căsătoriei însumează 42.854 lei, ce va fi actualizată cu rata inflației. Sporul de valoare este apreciat la 30.000 euro, din care ea solicită cota de 80%, adică 24.000 euro.
Prin înscrisul de la filele 42, 43, reclamanta precizează și în scris cuantumul pretențiilor și natura lucrărilor de renovare pe care le-a efectuat și care au adus spor de valoare apartamentului.
La data de 3 iunie 2013 instanța a disjuns cererea reconvențională a pârâtului, având ca obiect rectificarea mențiunilor de CF cu privire la natura de bun propriu a apartamentului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX (f. 45).
Instanța a încuviințat (f. 56-58) proba cu înscrisurile depuse de părți, expertiza tehnică de evaluare a sporului de valoare adus apartamentului prin renovările pretinse de reclamantă (. 196-221, 285-289), proba cu interogatoriu părților (f. 62-67), precum și proba testimonială (f. 68-70)
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâtul este proprietarul imobilului apartament, având nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX. Cu privire la natura de bun propriu a acestui imobil nu există divergențe, reclamanta achiesând la afirmația pârâtului cu privire la proprietatea asupra lui.
Cererea pentru rectificarea mențiunilor din CF cu privire la natura proprietății, disjunsă din prezenta cauză sub nr._/211/2013 a fost admisă prin sentința civilă nr. 8951/03.06.2013. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare la 03.09.2013.
Așa cum rezultă din copia certificatului de divorț, având nr. 2724/09.04.2012 (f.9) părțile au fost căsătorite din 10.08.1988 până la data emiterii certificatului de divorț.
Pentru plata prețului apartamentului aflat în proprietatea pârâtului, la 27.12.1983, cu nr._ acesta contractează un împrumut la CEC, pentru suma de 64.000 lei pentru 15 ani. Rata lunară a fost stabilită la suma de 495 lei, ultima rată urmând să fie achitată în ianuarie 1999 (f. 23). Potrivit adresei nr._/24.09.2012 eliberată de CEC Bank, creditul a fost achitat anticipat, fără a se menționa data achitării anticipate (f. 25).
Cum părțile s-au căsătorit în luna august 1988, în mod evident, din august 1988, ratele au început să fie achitate de reclamantă și pârât. Potrivit afirmațiilor reclamantei, la care pârâtul nu a obiectat (f. 56-58), cuantumul ratelor achitate împreună a fost de 85.708 lei (ROL), ½ cât solicită reclamanta reprezentând 42.854 lei (ROL) (f. 43)
La acest apartament au fost efectuate renovări, pe care expertul care a efectuat expertiza tehnică judiciară le-a enumerat în lucrare (f.196-221). Odată cu efectuarea acestora, valoarea apartamentului a crescut, iar sporul de valoare înregistrat de imobil a fost de 56.000 lei (f. 202).
Potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă la dosar (153-175), a declarației marmtorie G. A. F. (f. 68) reclamanta a lucrat în Italia, cu contract de muncă, începând cu anul 2002, până în anul 2013. Veniturile obținute de către aceasta s-au situat la suma de 3.500 euro, însă au existat perioade contractuale în care a încasat venituri de 7.173 euro, 6.490 euro. Extrasul veniturilor pe care reclamanta le-a realizat se regăsește în traducere la fila 153 de la dosar.
Se constată din carnetul de muncă al reclamantei, depus la filele 176-187 că aceasta a fost angajată din 15.12.1989 până la 29.09.2006. În Italia, reclamanta a muncit doar în perioada verii, până în 2006, fapt ce explică atât calitatea de salariat în România, cât și în Italia
Din 01.10.2009 reclamanta este angajat al . SRL, până la data de 01.04.2014 (f. 188-193)
Pârâtul M. C. a fost angajat în perioada 01.01.1981 – 20.07.1990, respectiv 01.10.1993 – 12.09.1994 la NAPOMAR SA, în meseria de lăcătuș, cu un salariu lunar de 495 lei (f. 134-141). În perioada 21.07.1990 – 20.08.1992 a fost frigotehnist la ALIMENTARA SA (f. 133). În perioada 01.10.2010 – 30.03.2014 și în continuare, deține calitatea de angajat la COINJECT SRL în funcția de lăcătuș mecanic, cu un salariu între 1000 lei și 1200 lei (f. 131).
Potrivit acestor înscrisuri, atât reclamanta, cât și pârâtul au obținut venituri încă de la momentul căsătoriei, cu mențiunea că reclamanta a suplimentat substanțial veniturile familiei, odată cu derularea contractelor de muncă în Italia, fapt ce a permis renovarea apartamentului, achitarea prețului reabilitării termice aferente locuinței lor, în cuantum de 3.404,52 lei (f. 130).
În scopul dovedirii destinației banilor pe care pârâtul îi câștiga, pârâtul a solicitat audierea martorului B. M., iar reclamanta, în contraprobă martora O. M. (f. 57).Depozițiile lor au fost consemnate în procesele verbale de la filele 69-70. Martora O. M. a declarat că pârâtul cerea mereu bani împrumut de la familia sa, apoi numai de la soțul ei, bani cu care își cumpăra băuturi alcoolice. Martora arată că, deși nu întreba niciodată ce făcea cu banii, era cunoscut că pentru alcool îi folosea, fiind vizibilă starea în care acesta se afla.
Martorul propus de pârât, B. M. V., confirmă declarația martorei O. M., relatând că pârâtul i-a spus despre împrumuturile de câte 10 sau 20 de lei pe care le lua de la familia O.. El menționează că împrumuturile le lua în perioada în care era singur, iar reclamanta era plecată în Italia. Deși încearcă să acrediteze ideea că reclamanta a lăsat copilul și pârâtul fără venituri, același pârât recunoaște că reclamanta pleca în Italia vara, iar copilul era dus la bunicii materni.
Potrivit dispozițiilor art. 30 C.fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Textul legii consacră, așadar, prezumția legală relativă asupra caracterului de bun comun a tuturor bunurilor pe care soții le dobândesc în timpul căsătoriei. Operând prezumția în favoarea reclamantei, aceasta este absolvită de orice dovadă potrivit art. 30 alin. 2, iar faptul că pârâtul a achiesat la solicitarea reclamantei de a-i fi restituită contravaloarea cotei de ½ din rata achitată pentru plata împrumutului, vine să confirme faptul că prezumția comunității a operat cu privire la ratele achitate.
Instanța nu va reține solicitarea pârâtului care, formulată doar cu prilejul concluziilor scrise, vine în contradicție cu poziția procesuală exprimată anterior. El face referire la note scrise, care se regăsesc la fila 225 de la dosar. Prin întâmpinarea formulată la data de 18.02.2013 și depusă la fila 29 pârâtul arată că de plano nu se opune solicitării reclamantei, de a-i fi achitată cota de ½ din cuantumul ratelor plătite, cu mențiunea că dorește ca reclamanta să precizeze cuantumul lor. La termenul din data de 1 aprilie 2013 reclamanta a indicat cota sa de contribuție la plata ratelor, respectiv suma de 42.854 lei ROL, sumă pe care pârâtul nu a contestat-o .
Așa fiind, instanța nu va avea în vedere aprecierile pe care pârâtul le formulează prin notele de ședință și, mai ales, prin concluziile scrise, în caz contrar i-ar încălca reclamantei dreptul la apărare.
Referitor la cota deținută de părți din sporul de valoare adus de îmbunătățiri la apartament, instanța va reține că reclamanta deține o cotă de 80%, iar pârâtul 20%.
Deși pârâtul acreditează ideea că o asemenea soluție încalcă principiul unicității cotei de contribuție, instanța a apreciat că situației analizate nu-i poate fi opus principiul unicității cotei de contribuție. Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere faptul că la momentul la care reclamanta a ales să lucreze în Italia a avut loc o separare faptică a soților, situație care a diferit de felul în care anterior, când au achitat ratele pentru plata împrumutului, conviețuiau. Din relatările martorilor a rezultat că pentru perioada cât reclamanta era în Italia, în mod cert, pârâtul solicita bani împrumut de la familia O., pentru că, până la salariu, nu îi ajungeau. Dacă reclamanta ar fi trimis toți banii acasă, lunar, pârâtul nu s-ar fi gospodărit doar cu salariul său, ci ar fi folosit banii familiei – inclusiv cei câștigați de reclamantă în Italia. Ori, reclamanta nu doar că nu a trimis banii soțului, dar a și ales să își ducă băiatul la părinții ei, separând și mai mult relația de cuplu. Diferențele de venituri au fost mari, reclamanta realizând câștiguri substanțiale în perioada cât a lucrat în Italia. Pârâtul acreditează ideea că veniturile reclamantei nu au fost mari, în pofida înscrisurilor depuse în probațiune. Dacă s-ar admite că pârâtul are dreptate, nu ar exista nicio explicație licită a modului în care pârâtul, cu un salariu de 1000-1200 lei lunar iar reclamanta cu venituri de 310 lei lunar, cum rezultă din copia cărții de muncă, puteau susține cheltuielile familiei, întreținerea blocului, costurile renovărilor, a reabilitării termice. Pârâtul nu a dovedit că familia a contractat împrumuturi pentru a susține financiar aceste cheltuieli, ci doar împrumuturi de cca 10/20 lei, în alte scopuri decât cele enumerate de instanță.
Deși părțile au divorțat doar în anul 2012, din probatoriul administrat, instanța a tras concluzia că a existat o separare faptică a celor doi, separare ce a debutat în perioada în care reclamanta a plecat să lucreze în Italia, iar pârâtul a rămas acasă singur, deoarece copilul celor doi a fost dus la bunicii materni. Chiar dacă plecările reclamantei au fost episodice, pe durata estivală, modul în care au gestionat cheltuielile în perioada plecării ei sunt de natură să ilustreze existența unei separări a celor doi. În acest mod, este evident și explicabil că reclamanta a dobândit o cotă diferită de contribuție la sporul de valoare adus apartamentului prin renovările efectuate.
C. pe care reclamanta o pretinde, de 80% este în acord cu veniturile pe care le-a realizat și a demonstrat că le-a realizat, în opoziție cu veniturile pe care pârâtul le-a obținut în perioada similară de timp.
Ca atare, instanța va constata că reclamanta deține o cotă de 80% din sporul de valoare adus apartamentului, iar pârâtul deține o cotă de 20%.
În temeiul art. 111 C.pr.civ. instanța va constata că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, ca bun comun sporul de valoare al imobilului apartament nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX, spor de valoare care include si îmbunătățirile si reparațiile capitale si modificările structurale aduse acestui apartament, în valoare de 56.000 lei, în cota de 80 % reclamanta si 20 % paratul
În temeiul art. 6731 și următ. C.pr.civ., art. 728 C.civ. instanța va admite cererea de partaj, în principiu și în fond, obligând pârâtul la plata in favoarea reclamantei, cu titlu de sultă contravaloarea cotei de 80% din sporul de valoare adus apartamentului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX, în cuantum de 44.800 lei
La solicitarea reclamantei, în temeiul art. 36 alin .15 din legea nr. 7/1996 va institui o ipotecă legală asupra apartamentului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX la valoarea sultei datorate reclamantei, de 44.800 lei
De asemenea, constatând că reclamanta și pârâtul au achitat cu cotă egală suma de 85.708 lei (ROL), instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei cota de ½ din suma achitată, 42.854 lei (ROL), actualizate la data introducerii prezentei acțiuni, 02.07.2012.
În temeiul art. 375 C.pr.civ. va compensa parțial cheltuielile de judecată astfel: integral onorariile avocațiale și va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, constând în costurile expertizei – 2.500 lei, cheltuielile de traducere – 360 lei, taxa de timbru 2.693 lei, în total 5.553 lei, în proporție de 20 %, respectiv suma de 1.110,6 lei.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. F., cu domiciliul ales in Cluj-N., Bld. N. T. nr. 22, ., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu dom. Cluj-N., Bld. N. T. nr. 22, .
Constată că părțile au dobândit sub durata căsătoriei lor, ca bun comun sporul de valoare al imobilului apartament nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris in CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX, spor de valoare care include si îmbunătățirile si reparațiile capitale si modificările structurale aduse acestui apartament, în valoare de 56.000 lei, în cota de 80 % reclamanta si 20 % paratul.
Obligă paratul la plata in favoarea reclamantei, cu titlu de sultă contravaloarea cotei de 80% din sporul de valoare adus apartamentului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX, în cuantum de 44.800 lei
Instituie o ipoteca legala asupra apartamentului nr. 30 din Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF_ Cluj-N., nr. topografic 3472/S/XXX la valoarea sultei datorate reclamantei, de 44.800 lei
Obligă paratul la plata în favoarea reclamantei a jumătate din ratele apartamentului, rate achitate de soți, împreuna, pe parcursul căsătoriei, actualizate la data introducerii prezentei acțiuni.
Compensează onorariile avocațiale și obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, constând în costurile expertizei – 2.500 lei, cheltuielile de traducere – 360 lei, taxa de timbru 2.693 lei, în total 5.553 lei, în proporție de 20 %, respectiv suma de 1.110,6 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2015.
JUDECĂTOR, GREFIER
C. M. C. R. I. P.
Red. C.M.C./C.M.C., 4 ex., 2015-07-31
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 06-03-2015,... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 10-08-2015,... → |
|---|
