Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 23-07-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 12958/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N. SECȚIA CIVILĂ
DOSAR_
ORDONANȚA PREȘEDENȚIALĂ Nr. 7618/2015
Ședința publică din data de 23 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. E. M.
Grefier: S. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul S. F. și pe pârâta A. Nicolate T., având ca obiect ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de av. Dairatani M., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, procedând la verificarea competenței, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța constată competența generală, materială și teritorială pentru soluționarea prezentei cereri raportat la disp. art. 998 NCPC, raportat la art. 94 NCPC, art 107 și art. 114 NCPC.
Reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune și copia certificatului de naștere al minorei.
În deliberare, față de disp. art. 999 alin. 2 NCPC, față de disp. art. 265, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
La interpelarea instanței, reprezentanta reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Față de această împrejurare, raportat la disp. art. 999 alin. 3 NCPC, instanța solicită părților să pună concluzii cu privire la cererea formulată.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, conform motivelor invocate. Arată că pârâta refuză să își dea consimțământul.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.07.2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub nr. unic de dosar_, reclamantul S. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Nicolate T., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună suplinirea acordului pentru eliberarea pașaportului românesc și italian pentru minora S. V. și deplasarea în Italia.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2713/CC/12.03.2014, dosar_/211/2013, s-a luat act de tranzacția între reclamant și pârâtă, conform convenției.
Conform pct. 3 lit. a din Convenție, s-a prevăzut: ,,Părinții, de comun acord, declară că in weekendurile alocate lor vor putea sa petreacă o mini-vacanță în străinătate împreună cu minorele. În acest caz celălalt părinte se obligă să-și exprime consimțământul pentru ca minorele sa petreacă un weekend în străinătate împreună cu un părinte, prin declarație notariala de ieșire din țară,,.
Conform pct. 3 lit. f din Convenție, s-a prevăzut :,, Subsemnatul S. F. voi putea să petrec cu minorele următoarele perioade de vacanță in Italia cu posibilitatea de a mă deplasa cu acestea pe durata: 20-27 iunie, 20-27 iulie, 20-27 august, 20-27 octombrie în fiecare an; subsemnata A. N. T. mă oblig să-mi exprim consimțământul în acest sens prin declarație notarială de ieșire din țară.
Conform pct. 3 lit. i din Convenție, s-a prevăzut: ,, Subsemnații S. F. și A. N. T. înțelegem să ne exprimăm acordul cu privire la ieșirea din țară a minorelor împreună cu celălalt părinte, ori de cate ori va fi nevoie prin semnarea unei declarații notariale de ieșire din țară.
Cu toate că pârâta s-a obligat să-și dea acordul, acest lucru nu s-a concretizat.
G. a devenit majoră și nu mai este necesar consimțământul mamei.
În weekendul alocat reclamantului, când se putea deplasa în străinătate cu minora, nu a putut obține declarația notarială.
În baza sentinței s-a deplasat la executorul judecătoresc care i-a comunicat somația dar aceasta nu și-a respectat obligațiile. În final a făcut plângere chiar împotriva executorului judecătoresc. A făcut plângere și la Direcția Generală de Asistență Socială.
În dosarul_ a solicitat pronunțarea unei hotărâri de suplinire acord dar cererea a fost respinsă pe motiv că hotărârea a fost pronunțată în 2014 iar în cuprinsul tranzacției nu s-a precizat că sărbătoarea de crăciun din anul 2014 va fi petrecută în Italia.
A apreciat reclamantul ca fiind îndeplinite condițiile procedurii speciale: paguba iminentă: în luna iunie nu a putut merge cu minora în Italia; caracterul provizoriu: solicitările sunt conform sentinței în care s-a încheiat tranzacția; urgența: minora nu poate avea legături cu bunicii din Italia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996, 998 alin. 2, 194 NCPC, art. 6 alin. 4 OUG 80/2013, art. 18 Lg 272/2004, Lg. 248/2005, HG 94/2006..
Cererea a fost legal timbrată (f. 2).
La cerere au fost atașate înscrisuri (f. 6-29).
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Prezenta cerere de chemare în judecată este o cerere de ordonanță președințială, procedură reglementată de disp. art. 997-1002 NCPC.
Potrivit dispozițiilor art. 997 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
Rezultă, raportat la textul legal menționat, ca și condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale urgența, vremelnicia, neprejudecarea fondului și aparența în drept. În lipsa acestor condiții, o astfel de cerere, formulată în această procedură, nu ar putea fi primită.
Astfel, în privința urgenței, instanța reține că aceasta există ori de câte ori măsura este necesară pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea piedicilor ivite în cursul unei executări, iar acestea nu se pot realiza în mod eficient pe calea unei acțiuni de drept comun întrucât, prin întârziere, s-ar produce un prejudiciu care nu ar putea fi reparat. Caracterul urgent trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestei măsuri.
Existenta caracterului urgent se apreciază în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, obiective și subiective, inclusiv perioada de timp scursă de la apariția urgenței și până la formularea cererii și dacă, funcție de comportamentul părților, ea se menține în intervalul arătat iar la aprecierea urgenței se are în vedere caracterul cert al viitoarei pagube sau piedici, întrucât textul de lege nu se referă la posibile pagube sau piedici.
Sub aspectul vremelniciei, instanța reține că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive.
Potrivit textului legal menționat anterior, cea de a treia condiție a ordonanței președințiale este aceea a neprejudecării fondului litigiului dintre părți.
Textul legal, în reglementarea Noului Cod de procedură Civilă, prevede ca și condiție specială, de admisibilitate a unei astfel de proceduri, afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept. Introducerea cerinței exprese a stabilirii aparenței de drept în favoarea reclamantului, alături de cerințele preluate din vechea reglementare, este producătoare de consecințe juridice, deoarece în acest fel se stabilesc și limitele în care instanța judecă ordonanța președințială. În consecință, deși instanța nu poate să prejudece fondul, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie să stabilească o aparență de drept în favoarea reclamantului. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt, în doctrină evidențiindu-se opinia conform căreia starea de fapt a unui proces se împletește întotdeauna indisolubil cu cea de drept și judecătorul, atunci când ordonă chiar o măsură provizorie, trebuie să fie convins că aceasta măsură este justă și conformă cu dreptul.
Instanța va analiza separat cele trei cereri formulate în prezenta procedură .
În ceea ce privește cererea referitoare la suplinirea acordului pârâtei în vederea eliberării pașaportului românesc, apreciată ca admisibilă în prezenta procedură, reține următoarele:
Fiica reclamantului și pârâtei este minoră, astfel că, pentru ca aceasta să poată călători în străinătate, în conformitate cu disp. art.2 alin.2 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, este necesar acordul ambilor părinți.
Potrivit art.30 din Legea nr.248/2005 rezultă că pentru a putea ieși din România minorul trebuie să fie titularul unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate, iar în situația în care acesta călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia.
Având în vedere că S. V. născută la data de 17.05.2006 nu a împlinit încă vârsta de 14 ani, neîndeplinind astfel condițiile legale pentru emiterea cărții de identitate, pentru ca acesta să poată călători în străinătate este necesară emiterea unui pașaport individual.
Sub aspectul cerințelor necesare pentru eliberarea pașaportului simplu electronic, dispozițiile art .17 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.248/2005prevăd că, în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani acest document se emite numai la cererea ambilor părinți, iar în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
Potrivit art.7 alin.1 lit.d din H.G. nr.94/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.248/2005 este permisă formularea cererii privind eliberarea unui pașaport simplu electronic pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și de către unul dintre părinți în cazul în care în favoarea acestuia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă ori o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, prin care instanța a suplinit acordul celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului.
Instanța reține că este perioada vacanțelor școlare iar reclamantul a arătat că dorește să plece cu minora în vacanță în Italia, fapt care atrage obligativitatea eliberării pașaportului. Mai mult, prin sentința de divorț, pronunțată în baza tranzacției părților, s-a stabilit dreptul reclamantului de a petrece cu minora următoarele perioade de vacanță în Italia, cu posibilitatea de a se deplasa cu acestea pe durata: 20-27 iunie, 20-27 iulie, 20-27 august, 20-27 octombrie în fiecare an.
Având în vedere considerentele expuse, raportat la textele legale menționate, instanța apreciază că cererea privind suplinirea acordului pârâtei în vederea eliberării pașaportului românesc individual pentru minoră este întemeiată, astfel încât urmează a fi admisă, conform dispozitivului.
În ceea ce privește cererea formulată în sensul suplinirii acordului pârâtei la eliberarea pașaportului italian pentru minoră, această cerere va fi respinsă, instanța apreciind că nu este îndeplinită condiția urgenței – condiție esențială în procedura ordonanței președențiale – atâta vreme cât prin prezenta ordonanță s-a solicitat iar instanța va suplini acordul pârâtei la eliberarea pașaportului românesc, suficient pentru orice eventuală deplasare sau călătorie a minorei.
În ceea ce privește cererea formulată în sensul suplinirii acordului pârâtei în scopul deplasării în străinătate a minorei în Italia, fără a se preciza expres data, perioada și statele de tranzit, instanța constată că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.30 din Legea nr.248/2005 prevăd că, în situația în care minorul călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia.
Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă că un acord al celuilalt părinte poate fi dat numai cu privire la efectuarea unei anume călătorii, într-o anume perioadă de timp, în anume state. În consecință, și o hotărâre de suplinire a unui astfel de acord nu poate fi pronunțată decât în aceste limite și nu în general.
Fără cheltuieli de judecată, raportat la dispozițiile art. și următoarele 451 NCPC .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președențială formulată de reclamantul S. F., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Dairatani M., Cluj-N., .-16, ., în contradictoriu cu pârâta A. N. T., CNP_, cu domiciliul în Cluj-N., .. 75, . și, în consecință:
Suplinește acordul pârâtei la eliberarea pașaportului individual pentru minora S. V., C.N.P._, născută la data de 17.05.2006, în loc. Bolzano, Italia, fiica lui S. F. și A. N. T..
Respinge cererea privind suplinirea acordului pârâtei în scopul eliberării pașaportului italian al minorei și deplasării în Italia a minorei.
Fără cheltuieli de judecată
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
L. E. M. S. C.
Red./dact. LEM/4 ex./27.07.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1055/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5228/2015. Judecătoria... → |
|---|
